ICCJ. Decizia nr. 2115/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2115/2010
Dosar nr. 9068/1/2009
Şedinţa publică din 28 mai 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 3733 din data de 11 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.D.D. împotriva Deciziei penale nr. 63 din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Împotriva acestei decizii a formulat în temeiul dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., contestaţie în anulare, condamnatul C.D.D., susţinând că în recurs nu a fost ascultat şi nici nu i s-au pus în vedere dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., invocând astfel cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen., pe motiv că nu a fost ascultat şi că i s-a încălcat dreptul la apărare.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor definitive se poate face contestaţie în anulare, în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitatea de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra cauzei de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Conform dispoziţiilor art. 389 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) C. proc. pen., contestaţia în anulare se introduce la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.
Se constată de către Înalta Curte, că cererea de contestaţie în anulare a fost introdusă la instanţa competentă, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Înalta Curte, urmează să respingă ca inadmisibilă contestaţia în anulare, pentru următoarele considerente:
Deşi contestatorul-recurent invocă ca motiv de contestaţie în anulare faptul că nu a fost ascultat la instanţa de recurs, fiindu-i încălcat dreptul la apărare [art. 386 lit. e) C. proc. pen.], se constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen., instanţa de recurs era obligată să procedeze la ascultarea recurentului prezent numai atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond sau de apel sau când nu s-a pronunţat o hotărâre de condamnare.
În cazul de faţă, aşa cum rezultă din actele dosarului, contestatorul-condamnat a fost audiat în faţa instanţei de apel cât şi în faţa instanţei de fond.
Faţă de aceste situaţii, nu mai era obligatorie ascultarea contestatorului în faţa instanţei de recurs, conform dispoziţiilor art. 38514 alin. (11) C. proc. pen., fapt pentru care Înalta Curte apreciază că cererea de contestaţie în anulare este inadmisibilă.
Urmează ca Înalta Curte, având în vedere toate aceste considerente, să respingă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de reclamantul C.D.D.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.D.D. împotriva Deciziei penale nr. 3733 din 11 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 10187/95/2008.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 155/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2116/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
