ICCJ. Decizia nr. 155/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 155/2010
Dosar nr. 217/32/200.
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 95 din 25 iunie 2009 a respins ca nefondată plângerea în baza art. 2781 C. proc. pen. formulată în calitate de persoane vătămate de petenţii G.D. şi G.I. împotriva rezoluţiei din 12 decembrie 2008 dată de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosar nr. 1155/P/2008 – confirmată la controlul administrativ ierarhic prin rezoluţia nr. 33/II/2/2009 din 21 ianuarie 2009 a procurorului general al organului judiciar sus-menţionat – prin care a fost dispusă soluţie de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există") faţă de intimaţii făptuitori P.I., M.I. şi C.L., lucrători de poliţie în cadrul Secţiei nr. 2 Poliţie Bacău sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi respectiv L.C. avocat în cadrul Baroului Bacău sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de instigare la distrugere şi violare de domiciliu prevăzute de art. 25 raportat la art. 217 alin. (1) C. pen. şi art. 192 C. pen., menţinând rezoluţia atacată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi petenţii la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Prin plângerea amintită petenţii au solicitat desfiinţarea rezoluţiei procurorului nr. 1155/P/2008 din 12 decembrie 2008 şi trimiterea dosarului aceluiaşi organ judiciar în vederea începerii urmăririi penale în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. susţinând că actele premergătoare efectuate sunt incomplete pentru stabilirea adevărului judiciar, împiedicând astfel verificarea temeiniciei şi legalităţii soluţiei de neîncepere a urmăririi penale în legătură cu existenţa faptelor ilicite sesizate ce au avut loc la data de 2 octombrie 2008.
Instanţa verificând rezoluţia atacată în raport cu motivele invocate în plângere cât şi din oficiu pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei – în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. – a confirmat situaţia de fapt soluţia de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. adoptat de procuror în care sens a reţinut următoarele:
- prin plângerea în baza art. 222 C. proc. pen. formulată la data de 17 august 2008, numita G.D., în calitate de persoana vătămată, a solicitat efectuarea de cercetări faţă de P.I., lucrător în cadrul Poliţiei Municipiului Bacău şi alţi doi subofiţeri de poliţie, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi faţă de L.C., avocat în cadrul Baroului Bacău, pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la distrugere şi violare de domiciliu ce s-a pretins a fi fost comise în legătură cu folosinţa imobilului situat în municipiul Bacău, prin aceea că „în ziua de 2 octombrie 2008 instigaţi de doamna avocat L.C. care i-a spus domnului S.G. că are dreptul să intre în imobilul sus-menţionat, acesta însoţit de mai multe persoane a distrus mecanismele de închidere a porţii şi ale uşii de intrare în casă, pătrunzând fără drept în imobil" iar „de la secţia 2 de Poliţie ne-au însoţit (.) lucrători de poliţie (.) care au efectuat cercetare la faţa locului constatând distrugerile produse, fără a identifica însă toate persoanele găsite în locuinţă" şi „au introdus în casă şi apoi au permis unor infractori să rămână în imobil".
- actele premergătoare efectuate în cauză (declaraţii scrise ale persoanei vătămate şi numiţilor G.A., P.I., L.C.G., M.I., S.G.E., R.D., S.I.L., P.L., B.M., M.M., P.C.OG, D.D., copii hotărâri judecătoreşti, alte înscrisuri privind executarea silită) au relevat că la data de 29 septembrie 1998 soţii S.G. şi S.N. au achiziţionat de la SC „T." SA Bacău un imobil situat în Bacău. Totodată, prin încheierea contractului respectiv s-a acordat cumpărătorilor un împrumut în sumă de 9.470.000 lei ROL, iar vânzarea imobilului a fost girată de G.A. şi de fiica acesteia, G.D., care se obligau să ramburseze integral împrumutul dacă beneficiarul rămânea în restanţă.
La data de 10 decembrie 1997, printr-o procură specială încheiată la BNP I.S., numitul S.G. a împuternicit-o pe G.A. să se ocupe de toate formalităţile necesare pentru întocmirea actelor de vânzare ale imobilului, dată la care s-a încheiat şi un contract de împrumut între numitele G.A. şi G.D. şi numitul S.G., prin care primele îl împrumutau pe acesta din urmă cu suma de 48.000.000 lei ROL.
În urma întocmirii procurii, G.A. s-a mutat în imobil pentru a se ocupa de întreţinerea acestuia.
La data de 5 septembrie 2007 numitul S.G. a deschis acţiune civilă la Judecătoria Bacău, prin care a solicitat, pe calea procedurii speciale a ordonanţei prezidenţiale, să dispună evacuarea numitei G.A. din imobilul situat în Bacău, iar prin sentinţa civilă nr. 1032 din 8 februarie 2008, pronunţată în dosarul nr. 10139/189/2007 s-a dispus evacuarea numitei G.A. din imobil.
În baza acestei hotărâri judecătoreşti, la data de 4 aprilie 2008, numitul S.G. s-a deplasat la imobilul respectiv, împreună cu executorul judecătoresc, ocazie cu care s-a constatat că numita G.A. nu mai locuieşte în casă, în imobil fiind găsiţi numiţii G.I. şi G.D.; în această situaţie, numitul S.G. a formulat mai multe acţiuni la instanţa de judecată, pentru evacuarea soţilor G., mai multe dosare fiind pe rolul Judecătoriei Bacău.
La data de 2 octombrie 2008 numitul S.G., însoţit de mai multe persoane, s-a deplasat la imobilul de pe str., unde, prin efracţie, a pătruns în locuinţă, după care a anunţat-o pe L.C., avocat în cadrul Baroului Bacău, care îl reprezenta în mai multe dosare; în baza împuternicirii avocaţiale, numita L.C. s-a deplasat la imobilul respectiv, unde l-a găsit pe S.G. în curtea locuinţei; aceasta nu a avut cunoştinţă de intenţia lui S.G. de a pătrunde în imobil, iar în momentul în care aceasta a ajuns la faţa locului, numitul S.G. era deja în curtea locuinţei.
În urma acţiunii întreprinse de S.G., numiţii G.I. şi G.D. s-au deplasat la Secţia 2 Poliţie Bacău, unde au solicitat ajutorul organelor de poliţie pentru evacuarea sus-numitului; urmare acestei sesizări, au fost anunţaţi agenţii de poliţie C.L. şi M.I., care patrulau în zonă cu maşina de serviciu, pentru a se deplasa pe str., în vederea prevenirii unui eventual scandal: în baza ordinului primit, cei doi subofiţeri s-au deplasat în mai multe rânduri pe str., însă nu au pătruns în imobil, deoarece nu au semnalat nici un incident.
De asemenea, la faţa locului s-a deplasat şi un echipaj de poliţie, printre care se afla şi subinspector P.I. din cadrul Secţiei 2 Poliţie Bacău, care au constatat că în imobilul de pe str. a pătruns prin forţarea încuietorii de la poartă şi de la casă numitul S.G., împreună cu alte persoane. În acest sens, au întocmit procesul-verbal de cercetare la faţa locului, în care s-a consemnat situaţia existentă şi li s-a pus în vedere părţilor să evite un eventual scandal.
Cu această ocazie, soţii G. au solicitat restabilirea situaţiei anterioare, în sensul evacuării numitului S.G. din casă, însă numitul P.I. le-a explicat că nu este de competenţa sa acest lucru şi că urmează să se adreseze instanţei de judecată.
În baza situaţiei fapt amintite apreciată ca fiind pe deplin lămuritoare pentru rezolvarea cauzei procurorul prin rezoluţia nr. 1115/P/2008 din 12 decembrie 2008, confirmată ulterior pe procedura administrativă de control ierarhic prevăzută de art. 278 C. proc. pen. prin rezoluţia nr. 33/II/2/2009 din 21 ianuarie 2009 - a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de toţi pretinşii făptuitori şi pentru toate faptele sesizate, pe temeiul inexistenţei acestora prevăzut de art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Instanţa a apreciat că situaţia de fapt arătată – contrar susţinerilor petenţilor – reconstituie în mod complet şi exact evenimentele ce au avut loc la data de 2 octombrie 2008 şi justifică soluţia de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art.10 lit. a) C. proc. pen. întrucât:
a) lucrătorii de poliţie s-au limitat la încheierea de acte de constatare cu respectarea dispoziţiilor legale, restabilirea situaţiei anterioare solicitată de petent – în speţă în evacuarea din imobil a numitului care afirma un drept de proprietate asupra acestuia – se afla potrivit art. 170 C. proc. pen. , în competenţa procurorului ori a instanţei de judecată;
b) actele premergătoare efectuate în cauză au infirmat faptul că avocat L.C. ar fi determinat în vreun fel pe S.G. şi alte persoane – a sosit ulterior la faţa locului – să săvârşească faptele de distrugere şi violare de domiciliu.
2. Recursul declarat de petenţii G.I. şi G.D. prin mandatar G.A., reiterând solicitarea din plângere adresată primei instanţe de aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., judecătorul pronunţă soluţia de admitere a plângerii, desfiinţează rezoluţia atacată şi trimite dosarul procurorului în vederea începerii urmăririi penale atunci când actele premergătoare existente efectuate sunt insuficiente pentru judecarea cazului iar din cuprinsul acestora nu rezultă existenţa vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute la art. 10 cu excepţia celui de la art. b1.
Învinuirile aduse intimaţilor lucrători de poliţie/avocată privesc săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, instigare la distrugere şi violare de domiciliu.
Actele premergătoare efectuate în cauză nu relevă existenţa vreunei fapte ilicite în sensul incriminărilor din art. 246/25 raportat la art. 217 alin. (1) şi art. 192 C. pen., avându-se în vedere că:
a) lucrătorii de poliţie s-au limitat la încheierea de acte de constatare cu respectarea dispoziţiilor legale, restabilirea situaţiei anterioare solicitată de petent – în speţă în evacuarea din imobil a numitului care afirma un drept de proprietate asupra acestuia – se afla potrivit art. 170 C. proc. pen., în competenţa procurorului ori a instanţei de judecată;
b) actele premergătoare efectuate în cauză au infirmat faptul că avocat L.C. ar fi determinat în vreun fel pe S.G. şi alte persoane - a sosit ulterior la faţa locului - să săvârşească faptele de distragere şi violare de domiciliu.
În consecinţă sentinţa atacată cu recurs prin care a fost menţinută rezoluţia procurorului de neînceperii urmăririi penale în baza art. 228, alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. este temeinică şi legală iar reformarea sa nu se justifică.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurenţii petiţionari să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarii G.I. şi G.D. prin mandatar G.A. împotriva sentinţei penale nr. 95 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie.
Obligă recurenţii petiţionari să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1530/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 2115/2010. Penal → |
|---|
