ICCJ. Decizia nr. 2152/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2152/2010
Dosar nr. 4665/1/2010
Şedinţa publică din 1 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Argeş, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 117 din 8 aprilie 2010, l-a condamnat pe inculpatul P.N.I. (fiul lui Z. şi E.) la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
A menţinut starea de arest şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus arestul preventiv executat de la 1 iulie 2009 la zi.
Curtea de Apel Piteşti, având de soluţionat apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpat, prin încheierea de şedinţă din 13 mai 2010 în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, reţinând că temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri se menţin.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, reiterând aspectele invocate la instanţa de apel, în sensul că măsura arestării nu se justifică deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică, fapta fiind săvârşită în legitimă apărare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Instanţa de apel, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, luată la 1 iulie 2009, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., a constatat potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea sa de libertate.
În recurs, inculpatul face referire la aspecte de ordin probatoriu pentru a justifica starea sa de libertate.
Or, chiar aspectele probatorii urmează a fi examinate şi apreciate de instanţa de apel, cu ocazia soluţionării acestuia.
Aşa fiind, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea, respectiv că infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte se pedepseşte cu închisoare mai mare de 4 ani şi fapta prezintă pericol concret pentru ordinea publică, se menţin, urmează a respinge recursul.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N.I. împotriva încheierii din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3780/109/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2129/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3836/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
