ICCJ. Decizia nr. 2230/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2230/2010
Dosar nr. 4865/1/2010
Şedinţa publică din 7 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 1 iunie 2010, dispusă în Dosarul nr. 739/46/2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, învestită cu judecarea cauzei, privind pe inculpatul I.L.A. a menţinut în baza dispoziţiilor art. 3001 alin. (3) rap. la art. 160 C. proc. pen., măsura arestării preventive dispusă prin Încheierea nr. 10/F/CC din 6 mai 2010 a acestei instanţe.
Curtea de Apel a constatat că nu au dispărut temeiurile de fapt şi de drept prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., ce au impus luarea măsurii arestării preventive, existând indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi anume infracţiunea de trafic de influenţă - constând în aceea că I.L.A. în luna mai a pretins şi primit în mod repetat, suma de 3.400 euro de la C.C. pentru a interveni pe lângă un magistrat de la Tribunalul Mureş în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti favorabile.
S-a mai reţinut că, ar fi întocmit în fals chitanţa din 20 aprilie 2010, în care a menţionat că a încasat suma de 8.000 RON, cu titlu de onorariu de avocat de la SC P.C.S. SRL Piteşti.
Curtea de Apel a motivat că, lăsarea în libertate a inculpatului ar aduce atingere gravă relaţiilor şi valorilor sociale care formează ordinea publică - şi există probe certe că acesta ar fi prejudiciată prin punerea în libertate a inculpatului.
Calitatea de avocat al inculpatului, potenţează pericolul social - determinând o stare de nelinişte şi insecuritate în rândul societăţii, astfel că nu au dispărut temeiurile ce au impus măsura.
Recursul inculpatului prin care s-a solicitat punerea în libertate, este nefondat.
S-a menţionat că au dispărut temeiurile ce au impus luarea măsurii arestării preventive şi nu sunt date din care să rezulte că inculpatul I.L.A. va încerca să împiedice aflarea adevărului sau se va sustrage judecăţii.
Din examinarea cauzei rezultă că măsura arestării preventive s-a menţinut legal, în cauză nedispărând motivele ce au impus-o, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile de care este învinuit fiind mai mare de 4 ani închisoare, în calitatea în care inculpatul a săvârşit-o de avocat, cât şi obiectul căruia, a adus atingere - fiind de natură a contura existenţa unui pericol social concret pentru ordinea publică.
De altfel, inculpatul I.L.A. a fost trimis în judecată de D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 290 C. pen., cauza fiind pe rolul Curţii de Apel Piteşti, având primul termen de judecată.
La aprecierea pericolului social concret, nu se poate face abstracţie de faptul că inculpatul, a adus atingere activităţii justiţiei creând imaginea nereală că acesta se supune unor alte reguli din cele prevăzute de Constituţie şi legile ţării, iar judecătorii pot fi influenţaţi în luarea hotărârilor.
Faţă de aceste considerente, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul I.L.A. va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.L.A. împotriva Încheierii din 1 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 739/46/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2176/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2217/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
