ICCJ. Decizia nr. 2217/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2217/2010
Dosar nr. 213/1/2010
Şedinţa publică din 7 iunie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 4 ianuarie 2010 şi înregistrată sub nr. 213/1/2010, contestatorul C.I. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 4197 din 15 decembrie 2009, pronunţată în dosarul nr. 1078/39/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Ulterior, petentul a depus motivele pentru care a formulat contestaţia în anulare, reiterând în fapt considerentele pentru care a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu o plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) de către intimatele A.E. şi C.C.A. Totodată, a indicat dosarele aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care au legătură cu dosarul în care s-a pronunţat hotărârea contestată.
Examinând contestaţia formulată de contestator, Înalta Curte constată că este inadmisibilă.
Aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen. rap. la art. 291 C. proc. pen., contestaţia în anulare, ca şi cale extraordinară de atac, poate fi formulată pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen.
Dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. prevăd elementele supuse analizei instanţei de judecată în examinarea admisibilităţii în principiu a unei cereri de contestaţie în anulare, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate (care trebuie să se subsumeze celor menţionate de art. 386 C. proc. pen.) şi necesitatea depunerii sau invocării de dovezi în sprijinul contestaţiei.
Admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prev. de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în caz contrar contestaţia urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
Din verificarea cererii formulate de contestator rezultă că nu sunt invocate critici ce pot fi circumscrise motivelor de contestaţie în anulare expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Aspectele învederate, prin care petentul îşi exprima nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a unei cauze civile referitoare la imobilul din municipiul Botoşani, nu pot fi invocate în susţinerea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare.
Ca atare, în speţă nefiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., contestaţia formulată va fi respinsă ca inadmisibilă,
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva deciziei nr. 4197 din 15 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2230/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2218/2010. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
