ICCJ. Decizia nr. 2285/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2285/2010
Dosar nr. 61/3/2010
Şedinţa publică din 10 iunie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 63 din 29 ianuarie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul P.F., prin care a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 353 din 29 martie 2006 a aceleiaşi instanţe, rămasă definitivă prin neapelare.
S-a reţinut, în esenţă, că motivele invocate de revizuent, respectiv administrarea unor probe care să stabilească încadrarea juridică şi reindividualizarea pedepsei nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen..
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 69/A din 18 martie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul P.F.
Împotriva acestei decizii, revizuentul condamnat a declarat recurs.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. şi nici celelalte cazuri de revizuire prevăzute de acelaşi text de lege, care ar impune revizuirea sentinţei penale atacate.
Din economia textului de lege sus-menţionat, rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: faptele şi împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări noi să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe.
Or, în cauză, împrejurările invocate de revizuent - neadministrarea unor probe în vederea schimbării încadrării juridice a faptei şi, pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei - reprezintă critici care au fost invocate în cursul judecării cauzei şi au fost avute în vedere de instanţe la soluţionarea cauzei, astfel că nu sunt întrunite condiţiile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen., care să impună revizuirea sentinţei atacate.
De altfel, criticile invocate de revizuent constituie apărări de fond, ceea ce echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoreşti, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul revizuentului condamnat P.F. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent P.F. împotriva Deciziei penale nr. 69/A din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2284/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2286/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
