ICCJ. Decizia nr. 231/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr.231/2010
Dosar nr. 18305/3/2009
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 870 din 8 octombrie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 80 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.R. (fiul N. şi al V.), la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 833 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 1047 din 31 august 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, definitivă, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă penală, stabilind ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Prin aceeaşi sentinţă, prima instanţă, în baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 lit. d) şi art. 80 C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.
În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 833 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 1047 din 31 august 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, definitivă, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă penală, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 10 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 33 lit. b) C. pen., a stabilit ca inculpatul M.R. să execute, urmare contopirii pedepselor principale, pe cea mai grea, de 7 ani (şapte ani) închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul M.R.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 08 aprilie 2009 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 3,01 grame de heroină rămasă în urma analizelor de laborator indisponibilizată la LG.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din data de 15 aprilie 2009.
S-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil M. cu sim C. depus la camera de corpuri delicte din cadrul Poliţiei Sector 4 Bucureşti conform dovezii din 14 aprilie 2009, precum şi a sumei de 725 lei ridicată cu ocazia efectuării flagrantului.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în ziua de 07 aprilie 2009 inculpatul C.D.A., cercetat sub aspectul săvârşiri infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, a formulat un denunţ, arătând că obişnuia să cumpere heroină de la un tânăr, căruia îi spunea M., precum şi de la mama acestuia, ambii locuind în zona F., sectorul 5.
Inculpatul C.D.A. l-a indicat drept consumator de heroină pe numitul M.D.A., care obişnuia, de asemenea, să se aprovizioneze de la M. şi mama acestuia, fiind de acord să colaboreze cu organele de poliţie, astfel că la aceeaşi dată numitul M.D.A. a formulat un denunţ, în temeiul art. 16 din Legea nr. 143/2000, menţionând că este consumator de heroină de aproximativ 2 ani, iar în ultima perioadă de timp îşi procura drogurile pentru consumul propriu de la o persoană pe nume M., care locuia la adresa mai sus menţionată şi descriindu-l ca fiind un tânăr în vârstă de aproximativ 23-24 ani, brunet, cu o înălţime de aprox. 1,75 m, slab şi de obicei, îmbrăcat sport.
Efectuând investigaţii, lucrătorii de poliţie au stabilit faptul că numitul M. este inculpatul M.R., iar mama sa este M.V. - fiica lui V. şi S., stabilindu-se totodată că inculpatul M.R. zis M. obişnuia să primească banii de la consumatorii de droguri, cerându-le câte 30 lei/doza, reţinând asupra sa restul cantităţii de heroină.
La data de 07 aprilie 2009, organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. Bucureşti - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 4, au fost delegate prin ordonanţă să efectueze acte procedurale, urmărindu-se prinderea în flagrant a numitului M.R., despre care existau serioase indicii că desfăşura activităţi legate de traficul de heroină, iar Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală a autorizat efectuarea percheziţiei domiciliare la adresa din Bucureşti, sectorul 5.
La data de 07 aprilie 2009, în prezenţa martorului asistent B.C., lucrătorii de poliţie, după efectuarea percheziţiei corporale, i-au înmânat denunţătorului suma de 60 lei, formată dintr-un număr de 6 (şase) bancnote a câte 10 lei fiecare, tratate cu praf verde fluorescent, ale căror serii au fost consemnate într-un proces-verbal şi care proveneau din fondul special de flagrant constituit la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române, pentru a cumpăra 2 doze de heroină. Martorul denunţător M.D.A. a fost însoţit de către lucrătorii de poliţie şi martorul asistent până în apropierea străzii A.L., unde urma să fie realizat flagrantul.
Având asupra sa cele şase bancnote a câte 10 lei, tratate criminalistic, martorul denunţător s-a deplasat de unul singur pe strada A.L. şi a fost observat intrând în bloc. După aproximativ 10 minute martorul denunţător s-a întors la locul de întâlnire stabilit anterior cu lucrătorii de poliţie, cărora în prezenţa martorului asistent Ie-a predat două doze de heroină, declarând că le cumpărase de la numitul M., căruia îi plătise suma de 60 lei, provenind din fondul special de flagrant.
S-a mai reţinut că mama inculpatului M.R., M.V., nu a fost în nici un fel implicată în realizarea tranzacţiei respective, iar în timpul cercetărilor nu au fost descoperite probe care să demonstreze faptul că aceasta din urmă s-ar ocupa de traficul cu substanţe stupefiante.
După realizarea tranzacţiei, lucrătorii de poliţie au pătruns imediat la adresa din Bucureşti, sectorul 5, în vederea efectuării percheziţiei domiciliare, potrivit autorizaţiei de percheziţie din data de 07 aprilie 2009, eliberată de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, în Dosarul nr. 14679/3/2009, constatând, printre altele, că în orificiul de scurgere al grupului sanitar au fost descoperite 3 punguţe din celofan, care conţineau în total 47 doze tip bilă, sigilate la un capăt prin răsucire şi ardere, conţinând o substanţă pulverulentă. Acestea au fost ridicate, introduse într-un plic tip M.I.R.A. şi sigilat cu nr. 28686.
De asemenea, a mai fost găsită suma de 785 lei, iar în urma verificării seriilor bancnotelor s-a constatat că un număr de şase bancnote a câte 10 lei, coincideau cu seriile bancnotelor înscrise în procesul verbal de înseriere şi planşa foto. De asemenea, verificându-se bancnotele respective cu lampa cu radiaţii UV, s-a constatat că toate cele şase bancnote sus-menţionate prezintă urme de praf verde fluorescent.
De asemenea, în timpul cercetărilor de la locuinţa inculpatului M.R. zis M. a fost ridicat un telefon mobil marca M., cartelă C. şi acumulator aferent, folosit de către acesta pentru a stabili legături cu consumatorii de droguri, fiind depus la camera de corpuri delicte din cadrul D.G.P.M.B. - Poliţia sectorului 4, potrivit dovezii din 14 aprilie 2009.
S-a mai relevat că, în prezenţa martorului asistent, s-a procedat la verificarea palmelor tuturor persoanelor găsite în locuinţă, cu ajutorul aceleiaşi lămpi UV, constatându-se existenţa prafului verde fluorescent atât pe mâinile inculpatului M.R. cât şi ale numitului M.F.
Inculpatul M.R. a recunoscut că banii găsiţi îi aparţineau, provenind din vânzarea de heroină, iar dozele găsite în interiorul grupului sanitar îi aparţin şi conţin heroină, fiind deţinute de către el atât în scop de vânzare cât şi pentru consumul propriu.
S-a mai reţinut că existenţa prafului verde fluorescent de pe mâinile numitului M.F., s-a datorat faptului că primise o anumită sumă de bani de la M.R. pe care i-o şi restituise până la venirea organelor de poliţie, fără să cunoască că provenea din vânzarea de heroină.
S-a mai reţinut că, în timpul cercetărilor s-a procedat la efectuarea unei recunoaşteri după planşa fotografică, ocazie cu care martorul denunţător M.D.A. l-a indicat pe inculpatul M.R. în fotografia cu nr. 1, ca fiind persoana care i-a vândut cele două doze de heroină şi căreia îi predase suma de 60 lei, bani puşi la dispoziţie din fondul special constituit la nivelul I.G.P.R.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 aprilie 2009 proba înaintată în cauza privind pe inculpatul M.R., reprezentând cele două doze de heroină vândute de inculpat, a fost constituită din cantitatea totală de 0,15 grame pulbere care conţine heroină, fiind consumată în procesul analizelor de laborator.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 aprilie 2009, proba prelevată în cauza de la locuinţa inculpatului M.R., reprezentând cele 47 doze găsite în locuinţa inculpatului, sunt constituite din cantitatea totală de 3,20 grame substanţă care conţine heroină cu cofeina.
Prima instanţă a constatat că situaţia de fapt anterior relevată a fost recunoscută, parţial de inculpatul M.R., fiind dovedită cu: denunţul formulat în temeiul art. 16 din Legea nr. 143/2000 de către C.D.A. (fii. 6); declaraţiile martorului denunţător; proces-verbal de investigare la adresa din Bucureşti, sectorul 5 (fii. 9, 10, 11); procese-verbale de efectuare a percheziţiei corporale asupra martorului denunţător (fii. 13, 26); proces-verbal de înseriere şi planşa foto reprezentând bancnotele necesare realizării flagrantului (fii. 14, 15); proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (fii. 16-18); proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului M.R. şi planşe foto (fii. 20-22, 23-25); proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere după fotografie (fii. 27-31); rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 aprilie 2009 şi din 07 aprilie 2009 (fil. 36-40, fil. 41-46); chitanţa şi recipisa de consemnare la C.E.C. B. a sumei ridicată de la inculpat în timpul cercetărilor şi care provine din traficul de droguri (fil. 32, 33); dovezi din 15 aprilie 2009 a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. privind depunerea la camera de corpuri delicte a cantităţii de 3,01 grame heroină cu cofeină, rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, (fil. 47); dovada din 14 aprilie 2009 a Poliţiei Sectorului 4, privind depunerea la camera de corpuri delicte a unui telefon mobil marca M, cartelă C. şi acumulator aferent (fil.34); declaraţii de martori; declaraţiile inculpatului M.R.
S-a reţinut că, în drept, faptele inculpatului M.R. care, în data de 7 aprilie 2009 a vândut martorului denunţător M.D.A. două doze de heroină tip bilă, ce conţineau cantitatea de 0,15 grame heroină cu suma de 60 lei, găsiţi cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare şi a mai deţinut în locuinţa sa 10 grame heroină în scop de vânzare şi pentru consum propriu, întruneau elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi deţinere fără drept de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen.
Pentru faptele săvârşite inculpatului i s-a aplicat câte o pedeapsă la a căror stabilire şi individualizare s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare ale pedepselor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: dispoziţiile părţii generale a C. pen. cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, Ia efectul reţinerii circumstanţelor atenuante, respectiv a stării de recidivă post-condamnatorie, precum şi a dispoziţiilor ce reglementează concursul dintre stările de agravare şi circumstanţele atenuante, la dispoziţiile ce reglementează revocarea liberării condiţionate, la modalitatea de executare a pedepselor, dispoziţiile părţii speciale a C. pen. care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru infracţiunile deduse judecăţii.
Astfel, în cazul inculpatului, la stabilirea cuantumului pedepsei, s-a avut în vedere atât existenta stării de recidivă cât şi circumstanţele atenuante constând în conduita bună după săvârşirea infracţiunii şi, prin raportare şi la cantitatea de droguri traficată aceea de 2 doze, respectiv cea deţinută în vederea consumului propriu de 3,20 grame, instanţa a coborât pedepsele sub minimul special, însă într-un cuantum care, fără a ignora circumstanţele de ordin personal, să aibă în vedere şi împrejurarea că infracţiunile au fost săvârşite în termenul de 1 lună de la data liberării din pedeapsa anterioară.
În consecinţă, prima instanţă a apreciat că rolul pedepsei în accepţiunea art. 52 C. pen., va putea fi atins în cazul acestui inculpat prin aplicarea unei pedepse principale de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri, respectiv 1 an şi 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului.
Totodată, în baza art. 61 C. pen., a revocat, în raport de fiecare infracţiune, beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 833 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 1047 din 31 august 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, definitivă, rest pe care l-a contopit cu fiecare din cele două pedepse aplicate, prin prezenta sentinţă penală.
Constatând că cele două infracţiuni au fost săvârşite în concurs real instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi, urmare contopirii celor două pedepse principale aplicate inculpatul M.R., a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 7 ani închisoare.
Totodată, având în vedere dispoziţiile incriminatorii ale infracţiunii de trafic de droguri comisă de inculpat, s-a apreciat că alături de pedeapsa principală aplicată acestuia se impune şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, având în vedere pedeapsa aplicată şi existenţa antecedenţei sub forma recidivei post condamnatorii a inculpatului, Tribunalul Bucureşti a apreciat că modalitatea legală şi oportună este cea a detenţiei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.R. criticând sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, arătând că este prea severă în raport de circumstanţele reale ale comiterii faptei şi de circumstanţele sale personale. A mai susţinut că faţă de faptul că apelantul a formulat şi un denunţ, a apreciat că pedeapsa nu a fost coborâtă suficient pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000. De asemenea, inculpatul a solicitat a fi avută în vedere starea sa de sănătate, precum şi faptul că este şi consumator de droguri, nu numai traficant.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate, prin prisma motivului de apel invocat, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 241/ A din 16 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.R. împotriva sentinţei penale nr. 870 din 8 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, în Dosarul nr. 18035/3/2009.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de prim control judiciar a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi a dedus prevenţia de la data de 08 aprilie 2009 la zi, obligându-l, totodată, pe apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a dispus a se avansa din fondul M.J.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod just situaţia de fapt constând în aceea că, la data de 07 aprilie 2009, apelantul-inculpat M.R. a vândut martorului denunţător M.D.A. două doze de heroină de tip bilă, ce conţineau cantitatea de 0,15 gr. heroină, în schimbul sumei de 60 lei şi a deţinut în locuinţa sa cantitatea de 3,20 grame heroină în scop de vânzare şi pentru consum propriu, iar încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.R. a fost corect realizată de către instanţa de fond atunci când a constatat că acesta se face vinovat de săvârşirea faptelor prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a mai constatat că starea de recidivă postcondamnatorie a derivat din condamnarea la pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1047 din 31 august 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia l-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 6661 din 25 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul fiind arestat la 29 mai 2005 şi liberat condiţionat la data de 14 februarie 2009, cu un rest rămas neexecutat din pedeapsa de 833 zile închisoare.
De asemenea, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat că, în mod temeinic, instanţa de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând starea de agravare a răspunderii penale constând în recidiva post-condamnatorie (multiplele condamnări anterioare ale inculpatului ceea ce denotă perseverenţa sa); conduita bună a inculpatului după săvârşirea faptelor; cantitatea relativ mică, de droguri traficată, respectiv, două doze de heroină tip bilă, având însă, în vedere şi circumstanţele de ordin personal ale inculpatului, precum şi faptul că infracţiunile deduse judecăţii au fost comise la un interval foarte scurt - aproximativ o lună - de la data liberării sale condiţionate.
Totodată instanţa de prim control judiciar a constatat însă, că în mod nelegal, instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 61 alin. (1) C. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, şi ţinând seama de principiul neagravării situaţiei în propriul apel, statuat de dispoziţiile art. 372 alin. (1) C. proc. pen. a apreciat că în cazul revocării liberării condiţionate, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior, în speţă, 1 an şi 10 luni închisoare şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, respectiv, 833 zile închisoare (adică 2 ani, 3 luni şi 13 zile închisoare) se contopesc. Ori, instanta de prim control judiciar a considerat că instanţa de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, deşi pedeapsa cea mai grea era cea de 833 zile închisoare, însă a dat eficienţă principiului non reformatio in pejus.
Împotriva deciziei penale mai sus-menţionată, în termen legal, inculpatul M.R. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii. Astfel, recurentul inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi, în esenţă, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, în rejudecare, urmare reaprecierii materialului probator administrat, funcţie de circumstanţele personale şi faţă de poziţia procesuală a inculpatului, să se acorde o mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante şi, pe cale de consecinţă, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită, spre minimul special prevăzut de lege.
Recursul formulat de inculpatul M.R. este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că atât instanţa de fond cât şi instanţa de prim control judiciar au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare şi procedând la o justă individualizare a pedepsei aplicate, funcţie de criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că atât prima instanţă cât şi instanţa de prim control judiciar au procedat corect atunci când a aplicat şi, respectiv a menţinut, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, apreciind-o ca fiind suficientă şi corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), întrucât aceasta, atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, este aptă să atingă scopul preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., chiar şi în condiţiile în care nu s-a aplicat vreun spor, deşi inculpatul nu se afla la primul conflict cu legea penală, iar gravitatea şi numărul faptelor săvârşite în concurs real şi reţinute în sarcină, erau tot atâtea aspecte care puteau conduce şi la o astfel de soluţie.
Astfel în cauza supusă analizei, se constată că inculpatul a recunoscut şi regretat constant, încă din faza de urmărire penală, faptele săvârşite, declaraţiile acestuia coroborându-se cu declaraţiile martorului denunţător M.D.A., cu cele ale martorului asistent B.C., cu cele ale martorilor din lucrări, dar şi cu celelalte probatorii administrate în cauză (cu procesele-verbale de consemnare a seriilor bancnotelor şi de percheziţie domiciliară, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, precum şi cu rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 7 aprilie 2009), rezultând starea de fapt corect reţinută de ambele instanţe, relevându-se, în mod justificat, că faptele inculpatului M.R. astfel cum au fost descrise în actul de inculpare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., şi deţinere de droguri de mare risc în scopul consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate săvârşite în stare de recidivă post-condamnatorie, faţă de condamnarea la pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1047 din 1 august 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, din executarea căreia a fost liberat la 14 februarie 2009, cu un rest de pedeapsă de 833 de zile.
De asemenea, se constată că atât instanţa de fond cât si instanţa de prim control judiciar, chiar dacă au constatat că inculpatul a dat dovadă de perseverenţă infracţională, nefiind infractor primar, iar faptele pentru care a fost dedus judecăţii afectează grav valori sociale ocrotite de legea penală, precum viaţa şi sănătatea populaţiei, au ţinut cont şi de toate celelalte împrejurări ce constituie circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, de faptul că acesta a avut o conduită corespunzătoare anterior săvârşirii faptei, dar şi de atitudinea procesuală sinceră şi cooperantă a inculpatului pe parcursul procesului penal, care a recunoscut constant săvârşirea faptelor, astfel cum au rezultat din întregul probatoriu administrat, apreciind justificat că pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, este îndestulătoare pentru a se atinge scopul prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în cauză, în raport cu natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina acestuia, cu ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei şi cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei rezultante.
Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată de instanţa de fond, pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite în concurs real, a fost just individualizată şi este conformă scopului acesteia prevăzut de art. 52 C. pen., aşa încât, reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului, în sensul reducerii cuantumului acestora, nu se impune, cu atât mai mult cu cât pedepsele au fost reduse sub minimul special prevăzut de lege, urmare reţinerii de circumstanţe atenuante judiciare, în concurs, însă, cu starea de agravare a răspunderii penale.
În consecinţă, manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului, chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o vădită disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.
Fată de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, urmează a constata că recursul declarat de inculpatul M.R. împotriva Deciziei penale nr. 241/ A din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, este nefondat, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.
În baza art. 38517 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.R., durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 aprilie 2009 la 25 ianuarie 2010.
În baza art 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R. împotriva Deciziei penale nr. 241/ A din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 aprilie 2009 la 25 ianuarie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1747/2010. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 233/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
