ICCJ. Decizia nr. 233/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizie nr.233/2010

Dosar nr. 363/95/2006

Şedinţa publică din 25 ianuarie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 715 din 25 noiembrie 2008,Tribunalul Gorj a hotărât următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpata C.F. (fiica lui P. şi a E.) pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/200, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat aceeaşi inculpată pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), combinat cu art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 258 C. pen., art. 290 C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 323 alin. (1) şi 2 C. pen., raportat la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 23 alin. (1) lit. a) şi c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Prin aceeaşi hotărâre prima instanţă a stabilit ca suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpată, să rămână în sarcina statului urmând a fi avansată din fondurile M.J.L.C.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin plângerea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 363/95/2006 din 31 august 2006 petiţionara C.F. a solicitat desfiinţarea soluţiei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea fată de aceasta a unei amenzi administrative, în condiţiile art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. şi 92 C. pen., soluţia adoptată de către procuror prin rechizitoriul D.N.A nr. 82/P/2004 din 30 martie 2006.

S-a mai menţionat că, prin sentinţa penală nr. 449 din 26 octombrie 2006 a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, iar prin sentinţa penală nr. 77, pronunţată în Dosarul nr. 363/95/2006, Tribunalul Sibiu a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Tribunalului Gorj, iar în baza art. 43 C. proc. pen., s-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia pe calea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 3088 din 08 iulie2007 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, instanţă căreia i s-a trimis dosarul.

Tribunalul Gorj, prin încheierea din 21 decembrie 2007 a admis plângerea formulată de petiţionară, a desfiinţat menţiunile din rechizitoriul nr. 82/12/P/2004 al D.N.A. privind scoaterea de sub urmărire penală cu aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ a învinuitei C.F. şi a reţinut cauza spre judecare, în condiţiile dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., sesizând preşedintele secţiei penale pentru repartizarea aleatorie a cauzei.

Fiind astfel sesizat, Tribunalul Gorj, în vederea soluţionării pe fond a cauzei, a constatat că, în motivarea plângerii, petiţionara a subliniat, în esenţă, faptul că nu se putea reţine responsabilitatea sa penală în legătură cu faptele care i-au fost imputate, arătând că, potrivit contractului individual de muncă, avea doar posibilitatea să încunoştinţeze conducerea băncii asupra eventualele abuzuri la care era supusă.

Petiţionara a mai arătat împrejurările care circumstanţiază persoana sa, invocând şi încercările şi greutăţile la care a fost supusă în perioada cuprinsă între începerea anchetei şi în prezent.

În cadrul cercetării judecătoreşti efectuată, au fost audiaţi inculpata, martorii propuşi în acuzare de către reprezentantul D.N.A. - ului şi martorii propuşi în apărare de către inculpată şi apărătorul ales al acesteia, respectiv martorii: S.S., M.I.L., C.P., M.I., D.G., S.T., L.D.C., D.V., T.I., Ş.M.P., C.N. şi s-a solicitat de la B.C.R. - Sucursala Gorj dosarul de credit global de exploatare al SC R. SRL, în valoare de 67 miliarde lei acordat de B.C.R.

Tribunalul Gorj, analizând actele de cercetare judecătorească efectuate, văzând şi actele de urmărire penală anexate la dosarul cauzei, a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului Naţional Anticorupţie nr. 82/P/2004 s-a dispus, printre altele, scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. şi art. 92 C. pen., a învinuitei C.F. şi aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 10 milioane lei vechi pentru săvârşirea infracţiunlor prevăzute de:

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP),

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), combinat cu art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 258 C. pen.

- art. 290 C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

S-a reţinut că, în calitate de ofiţer de credite şi membru în Comitetul director, învinuita C.F., în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003 a contribuit la acordarea de credite, în condiţii nelegale, firmelor constituite în grupul M.L. sau aflate în legătură cu grupul, întocmind referate de credite incomplete şi restul documentaţiei de credit pe baza unor acte fictive (contracte comerciale, facturi fiscale, file C.E.C., ordine de plată şi bilete la ordin) prezentate de administratorii societăţilor comerciale.

Totodată, s-a mai relevat că inculpata a aprobat creditele acordate semnând procese verbale de şedinţă ale Comitetului director în perioada 12 decembrie 2002 - 04 februarie 2003, nu a urmărit modul de utilizare, derulare şi rambursare a creditelor, încălcându-şi atribuţiile de serviciu, iar prin activitatea ilegală desfăşurată astfel, a contribuit la producerea unei pagube importante patrimoniului B.C.R. SA.

S-a reţinut că pe parcursul desfăşurării urmăririi penale, învinuitei C.F. i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea, iar activitatea acesteia, precizată mai sus, a fost desfăşurată în mod deliberat şi în deplină cunoştinţă de cauză, ceea ce conturează elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

S-a mai remarcat că, în aprecierea faptelor penale ca fiind lipsite de pericol social, s-a avut în vedere de către procuror contribuţia redusă a învinuitei la activitatea ilegală de creditare, raportat la toate operaţiunile ce au fost efectuate din dispoziţia directorului P.S. şi cu aprobarea şefului Biroului Contabilitate, G.M., persoane trimise în judecată prin acelaşi rechizitoriu.

Cu privire la faptele pentru care a fost cercetată inculpata prin reţinerea cauzei spre judecarea în fond, în condiţiile sus arătate, Tribunalul Gorj a constatat că prin dispoziţiile Legii nr. 69 din 26 martie 2007 au fost abrogate prevederile art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000, (conform cărora „acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a normelor de creditare neurmărirea conform legii sau normelor de creditare a destinaţiilor contractante ale creditelor sau subvenţiilor ori neurmărirea creditelor restante, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani") a fost modificat în sensul că, s-a dezincriminat acordarea de credite cu încălcarea legii sau a normelor bancare, rămânând în continuare incriminată numai acordarea de subvenţii cu încălcarea legii.

Pentru aceste considerente, respectiv, urmare dezincriminării faptei prevăzută de dispoziţiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, prima instanţă a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatei pentru fapta reţinută în sarcina sa şi prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

S-a mai constatat că actele de cercetare penală efectuate în cauză precum şi actele de urmărire penală existente la dosarul cauzei nu au confirmat săvârşirea celorlalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatei.

Astfel, din declaraţiile martorilor S.S., M.I.L., C.P., M.I., D.G., S.T., L.D.C., D.V., T.I., Ş.M.P. şi C.N., luate în cursul cercetării judecătoreşti a rezultat, în esenţă, că inculpata, în calitate de ofiţer de credite şi membru în Comitetul Director în cadrul filialei Novaci a B.C.R. Tg-Jiu, în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003 nu a contribuit la acordarea de credite în condiţii nelegale firmelor constituite în grupul, M.L. sau aflate în legătură cu respectivul grup, întocmind referate de credite incomplete şi restul documentaţiei de credit pe baza unor acte fictive (contracte comerciale, facturi fiscale, file C.E.C., ordine de plată şi bilete la ordin) prezentate de administratorii societăţilor comerciale.

De asemenea, s-a mai menţionat că inculpata nu a aprobat creditele acordate semnând procese verbale de şedinţă ale Comitetului Director în perioada 12 decembrie 2002 - 04 februarie 2003 şi nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, însă, activitatea desfăşurată, în virtutea funcţiei deţinute de inculpată, aceea de ofiţer de credite şi membru în Comitetul Director al filialei B.C.R. Filiala Novaci, chiar dacă a fost realizată şi cu încălcarea legii sau a normelor bancare, s-a constatat că se circumscria faptei de acordare de credite în aceste condiţii, infracţiune care a fost dezincriminată prin Legea nr. 69/2007, aşa cum s-a expus mai sus.

De altfel, în rechizitoriul emis în Dosarul nr. 82/P/2004 al D.N.A., filele 982-983, volumul II, s-a reţinut, sub aspectul laturii obiective, că activitatea infracţională a constat în aceea că în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003 a contribuit la acordarea de credite în condiţii nelegale firmelor constituite în grupul M.L. sau aflate în legătură cu acel grup, întocmind referate de credite incomplete şi restul documentaţiei de credit pe baza unor acte fictive, contracte comerciale, facturi fiscale, file C.E.C., ordine de plată şi bilete la ordin),prezentate de administratorii societăţilor comerciale.

Totodată, s-a mai relevat că inculpata a aprobat creditele acordate semnând procese verbale de şedinţă ale Comitetului Director în perioada 12 decembrie 2002 - 04 februarie 2003, nu a urmărit modul de utilizare, derulare şi rambursare a creditelor, încălcându-şi atribuţiile de serviciu, cauzându-se astfel o pagubă în patrimoniul B.C.R. SA.

S-a mai constatat că această contribuţie la activitatea de acordare de credite în mod ilegal a fost dezincriminată, iar din probatoriul administrat a rezultat că documentele ştampilate şi semnate în alb erau primite numai de la directorul filialei B.C.R. Novaci - S.P. şi restituite, după completare, aceluiaşi director, care, de altfel, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni.

S-a apreciat că nu poate fi reţinut în sarcina inculpatei infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată cu producerea unor consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) combinat cu art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 258 C. pen.

De asemenea, s-a mai constatat că probele administrate au infirmat săvârşirea, în esenţă, a infracţiunii de fals şi uz de fals săvârşite în scopul de ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a doua şi a treia din Legea nr. 78/2000.

Tribunalul Gorj a reţinut că, în mod cert inculpata nu s-a asociat cu ceilalţi funcţionari ai filialei B.C.R. Novaci, în vederea săvârşirii vreunei infracţiuni prevăzută în secţiunile a doua şi a treia din Legea nr. 78/2000 sau la lit. a) din respectivul articol, întrucât singura infracţiune reţinută în sarcina inculpatei din aceste secţiuni ale Legii nr. 78/2000, era cea prevăzută de art. 10 lit. b), care, aşa cum, anterior, s-a arătat, a fost dezincriminată.

Totodată, prima instanţă a mai constatat, urmare cercetării judecătoreşti efectuate în cauză, precum şi raportat la actele de urmărire penală efectuate, că nu s-a confirmat săvârşirea de către inculpată a infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Prima instanţă a acordat o semnificaţie deosebită în adoptarea soluţiei de achitare pe temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., faţă de inculpată, aprecierile cu caracter general, succinte şi fără suport probatoriu cu privire la învinuirea adusă acesteia, prin rechizitoriul nr. 82/P/2004 (filele 984-985), fără a se stabili în concret o stare de fapt corectă şi completă cu privire la săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile reţinute de către procuror în sarcina inculpatei.

În acelaşi sens s-a mai relevat că în C. proc. pen. român, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, aşa cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 3465/2007 „prezumţia de nevinovăţie este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă."

Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează şi ele libertatea persoanei -dreptul la apărare, respectarea demnităţii umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal şi a concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe: vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea ei definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte „erga omnes"; hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.

Prima instanţă a mai menţionat în considerentele hotărârii pronunţate că cerinţele mai sus precizate sunt tot atâtea argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie, dintr-o simplă regulă sau garanţie a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă.

Tribunalul, reţinând că la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe probe sigure, certe şi că în cauză, probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatei, a apreciat că se impunea a se da eficienţă regulii in dubio pro reo, care constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional, care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăseşte în materia probaţiunii.

S-a mai reţinut de către prima instanţă că, înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt, iar înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu îşi întemeieze hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea izvorâtă din probe directe, complete, sigure şi certe, apte să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).

În speţa dedusă judecăţii, tribunalul a constatat că, în fapt, s-a aflat în imposibilitatea de administra probe certe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu a întrevăzut ori pur şi simplu nu există, îndoiala persistând în ceea ce priveşte vinovăţia, astfel că îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie şi, pe cale de consecinţă, a apreciat că se impune achitarea inculpatei şi pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina sa de către parchet în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Având în vedere aceste considerente, prima instanţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) şi b) C. proc. pen., a achitat-o pe inculpată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 10 lit. b) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), combinat cu art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 258 C. pen.; art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Împotriva acestei hotărâri a formulat, în termen legal, apel M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritoriul Craiova, Biroul Teritorial Târgu Jiu, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, deoarece, în mod greşit, s-a dispus achitarea inculpatei C.F., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), combinat cu art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 258 C. pen.;art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656 2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În susţinerea apelului, D.N.A. - Biroul Teritorial Târgu-Jiu, a arătat că din ansamblul probatoriilor administrate în dosarul de urmărire penală finalizat cu rechizitoriul nr. 82/P/2004 din 30 martie 2006 al D.N.A. Serviciul de Combatere a Infracţiunilor Conexe, rezultă detaliat şi cu certitudine activitatea infracţională desfăşurată de inculpata C.F., soluţia de achitare a acesteia de către Tribunalul Gorj bazându-se doar pe probatoriul administrat nemijlocit în faţa acestei instanţe şi fără a avea în vedere actele şi probele întocmite în Dosarul nr. 82/P/2004, instanţa pronunţând o hotărâre fără a avea ataşat acest dosar de urmărire penală şi fără a audia martorii care au dat declaraţii în acest dosar.

A solicitat admiterea apelului, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Examinând apelul formulat, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 128 din 3 martie 2009, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Craiova, Biroul Teritorial Târgu Jiu, împotriva sentinţei penale nr. 715 din 25 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 363/95/2006, privind pe inculpata C.F., pe care a desfiinţat-o, în parte, şi în rejudecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei C.F., pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 248¹ C. pen. (combinat cu art. 146 C. pen., art. 258 C. pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin aceeaşi decizie, instanţa de prim control judiciar, în baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. i-a aplicat inculpatei sancţiunea administrativă de 400 lei amendă.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate şi a stabilit ca suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, să se plătească din fondul M.J.L.C.

Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că hotărârea primei instanţe s-a bazat, aproape în exclusivitate, pe probatoriile administrate nemijlocit în faţa sa, făcând doar o trimitere tangenţială la ansamblul probelor care au rezultat din Dosarul nr. 82/P/2004 al D.N.A., în condiţiile în care, raportat la cadrul procesual cu care fusese investit prin încheierea din 21 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 363/95/2006 (fila 128), trebuia să aibă în vedere, în aceeaşi măsură, şi aceste probe, astfel încât, din coroborarea lor, să pronunţe o hotărâre legală şi temeinică în ceea ce o priveşte pe inculpata C.F.

Curtea de Apel, secţia penală şi pentru cauze cu minori, examinând declaraţiile martorilor date în faţa Tribunalului Gorj, inclusiv declaraţiile inculpatei (filele 127 şi 145-153), a constatat, în concordanţă cu ceea ce a reţinut şi Tribunalul Gorj, că inculpata, având calitatea de ofiţer de credit în cadrul B.C.R. - Sucursala Novaci, în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003, nu a contribuit la acordarea de credite în condiţii nelegale firmelor constituite în grupul M.L. sau aflate în legătură cu acest grup, prin întocmirea de acte nelegale şi nici nu a aprobat credite acordate semnând procese-verbale de şedinţă ale comitetului director în perioada 12 decembrie 2002 - 4 februarie 2003, însă, a apreciat că această stare de fapt reţinută ca fiind corectă de către Tribunalul Gorj era incompletă, atâta vreme cât ea nu are la bază şi celelalte probatorii administrate în dosarul de urmărire penală.

Or, instanţa de apel a apreciat că, în condiţiile luării în considerare a tuturor acestor probe, starea de fapt era cu totul diferită, inculpata C.F. făcându-se vinovată de săvârşirea unora din infracţiunile pentru care a fost cercetată.

Astfel, s-a relevat că, în faza de urmărire penală, finalizată cu întocmirea rechizitoriului în Dosarul nr. 82/P/2004, au fost administrate o serie de mijloace de probă (înscrisuri, expertize, declaraţii de martori), care, analizate şi coroborate cu cele administrate nemijlocit în faţa Tribunalului Gorj, conduceau la concluzia săvârşirii de către inculpata C.F. a unora din infracţiunile pentru care a fost cercetată.

În acelaşi sens, s-a mai menţionat că din înscrisurile existente la Dosarul de urmărire penală nr. 82/P/2004 al D.N.A., coroborate cu rapoartele de expertiză efectuate în cauză şi declaraţiile martorilor audiaţi, a rezultat că inculpata C.F. (aspecte, de altfel, recunoscute parţial de către aceasta în declaraţiile date în faţa Tribunalului Gorj), în exercitarea atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de ofiţer de credit în cadrul B.C.R. - Sucursala Novaci, ocupându-se de activitatea de creditare a societăţii SC R. SRL, a întocmit referate de credit pentru credite pe cec-uri, pe care Ie-a şi semnat, fără însă ca aceste referate să fie complete, încălcându-se astfel, prevederile pct. 168 şi 459 şi ale anexei 41 din Normele metodologice nr. 1/2000, privind activitatea de creditare a B.C.R. SA, precum şi ale pct. 3 şi pct. 4 din Circulara B.C.R. SA nr. 10 din 5 februarie 2002, privind unele reglementări din domeniul creditării, activitate prin care a facilitat obţinerea de către societatea sus-mentionată a unor credite, fără întocmirea documentelor legale la acea dată, acordarea finală a acestora fiind aprobată de conducerea băncii de la acea dată.

Instanţa de prim control judiciar a mai reţinut că, procedând în acelaşi mod deficitar şi cu încălcarea dispoziţiilor legale interne în materie de creditare, inculpata C.F. a facilitat obţinerea de către aceeaşi societate SC R. SRL a altor credite, însă prin ordine de plată, credite de scont, credite pentru facilităţi de cont, credite pe descoperiri de cont - overdraft, credit global de exploatare, în fiecare din aceste situaţii, activitatea infracţională a inculpatei rezumându-se, în esenţă, fie la lipsa unor referate de credit, care trebuiau întocmite de către acesta, fie la existenţa unor deficienţe sau lipsuri majore la întocmirea celor realizate, toate contribuind, în mod direct, la obţinerea creditelor dorite de către societate de la B.C.R. Sucursala Novaci.

S-a mai relevat că activitatea infracţională a inculpatei, descrisă anterior, nu s-a rezumat doar la înlesnirea sau ajutarea societăţii SC R. SRL în a obţine în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003, sub coordonarea conducerii din acea perioadă a B.C.R. - Sucursala Novaci, a unor credite în valoare totală de 1.146.526.857.854 lei vechi, ci ea a continuat de aceeaşi manieră şi în ceea ce priveşte acordarea, tot cu încălcarea dispoziţiilor legale şi de conivenţă cu conducerea băncii, de credite societăţilor SC R. SRL, SC R. SRL Horezu, SC B. SRL Râmnicu Vâlcea, producând pagube majore băncii unde-şi desfăşura activitatea.

S-a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiunilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte un mod defectuos şi, prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, pentru forma calificată a acestei infracţiuni, prevăzută de art. 248¹ C. pen., (respectiv cu consecinţe deosebit de grave, având în vedere valoarea totală a prejudiciului cauzat băncii) au fost trimişi în judecată şi condamnaţi inculpaţii P.S. - director B.C.R. - Sucursala Novaci şi G.M. - şef birou contabilitate, prin sentinţa penală nr. 212 din 8 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 76/85/2005.

Pornind de la activităţile descrise anterior şi efectuate de inculpata C.F., în cadrul B.C.R. - Sucursala Novaci, unde îndeplinea funcţia de ofiţer de credite, instanţa de prim control judiciar a apreciat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 248¹ C. pen., coroborat cu art. 146 C. pen. şi art. 258 C. pen., în condiţiile în care la data comiterii faptelor, aceasta avea calitatea de funcţionar, B.C.R. fiind o societate cu capital majoritar de stat.

S-a mai apreciat că sunt întrunite în cauză atât latura obiectivă, cât şi latura subiectivă a infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, deoarece prin acţiunile sale, de întocmire în mod deficitar a documentaţiei de creditare pentru societăţile sus¬menţionate, inculpata, cunoscând la acea dată care îi erau obligaţiile şi atribuţiile şi fiind pe deplin conştientă că şi le încalcă, a înlesnit acordarea de credite acestor societăţi de către conducerea de la acea dată a BCR Novaci, reprezentată de P.S. - director şi G.M. - şef birou contabilitate, creându-se astfel, un prejudiciu total în patrimoniul B.C.R. SA de 42.821.000 lei.

S-a mai apreciat ca relevant în cauză şi faptul că existenţa referatelor de creditare întocmite deficitar de către această inculpată, reprezenta o condiţie esenţială pentru aprobarea dosarelor de creditare de către sucursală sau, în anumite cazuri, de către filiala centrală, aspect care dovedea, odată în plus, importanţa sprijinului dat de către inculpată conducerii băncii în vederea acordării acestor credite nelegale.

S-a mai constatat că activitatea infracţională a inculpatei a presupus săvârşirea mai multor acţiuni de aceeaşi natură, la diferite intervale de timp, reţinându-se, în cauză, şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatei pentru săvârşirea acestei infracţiuni, instanţa de prim control judiciar a apreciat că, în cauză, erau incidente dispoziţiile art. 181 C. pen., potrivit cu care nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Analizând activitatea infracţională a inculpatei, prin raportare la elementele prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen., instanţa de apel a constatat că faptei săvârşite de aceasta îi lipseşte gradul de pericol social al unei infracţiuni, întrucât a participat la întocmirea deficitară a documentaţiilor doar pentru anumite societăţi, şi nu pentru toate pentru care i se solicitase de către conducerea sucursalei, activitatea desfăşurată datorându-se şi presiunilor permanente exercitate de către directorul P.S. şi de alte persoane din interiorul sucursalei, faţă de conduita corespunzătoare şi de colaborare pe parcursul procesului, s-a considerat că se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Analizând ansamblul probelor existente la dosarul cauzei, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi de minori, respectiv declaraţiile date de către inculpată, inclusiv în faţa organelor de cercetare penală, a constatat că inculpata a semnat procese-verbale de şedinţă ale comitetului director din perioada 12 decembrie 2002 - 4 februarie 2003, în calitate de membru, fără ca aceste şedinţe să aibă loc şi fără a participa personal, la şedinţe în care s-a aprobat acordarea de credite pentru diferite societăţi, cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie.

Instanţa de prim control judiciar a apreciat că semnarea ulterioară a acestor procese-verbale de către inculpată, în condiţiile în care nici măcar nu a participat la desfăşurarea şedinţelor comitetului director al B.C.R. - Sucursala Novaci, în perioada 12 decembrie 2002 - 4 februarie 2003, întruneşte elementele constitutive infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., inculpata realizând această activitate cunoscând, atât faptul că aceste şedinţe nu au avut loc, cât şi scopul lor, respectiv acordarea de credite diferitelor societăţi comerciale, activitate ce a fost realizată de inculpată prin mai multe acţiuni, la diferite intervale de timp, fiecare din acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. art. 41alin. (2) C. pen.

S-a mai menţionat că prima instanţă a procedat în mod legal, atunci când a dispus achitarea inculpatei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât, corect, s-a constatat că această formă a infracţiunii a fost dezincriminată, rămânând în continuare incriminată numai acordarea de subvenţii cu încălcarea legii (aspect de altfel necriticat de către parchet prin apelul formulat).

De asemenea, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a constatat că infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost săvârşită în condiţiile prevăzute de art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, deoarece falsul în înscrisuri sub semnătură privată a fost săvârşit în vederea realizării scopului urmărit, respectiv acordarea de credite unor societăţi de către sucursala B.C.R. Novaci.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a apreciat că se impune, de asemenea, aplicarea art. 181 C. pen., cu consecinţa achitării inculpatei şi pentru această infracţiune.

De asemenea, instanţa de prim control judiciar reţinând că pentru cele două infracţiuni mai sus menţionate au fost întrunite elementele constitutive, a dispus achitarea inculpatei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi, în baza art. 181 C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat în final, inculpatei sancţiunea administrativă de 400 lei amendă.

Referitor la celelalte două infracţiuni pentru care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova - a formulat apel, criticând soluţia pronunţată de Tribunalul Gorj în sensul aprecierii greşite a stării de fapt, cu consecinţa nelegalei achitări pentru aceste infracţiuni, instanţa de prim control judiciar a apreciat că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în ceea ce priveşte achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Astfel, s-a relevat că din actele şi lucrările existente, atât în dosarul de urmărire penală, cât şi în cel al Tribunalului Gorj, nu se putea concluziona fără echivoc că existau probe certe în sensul că inculpata ar fi săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, fie în forma prevăzută de lit. a) a acestui articol, fie în forma prevăzută de lit. c).

Referitor la forma prevăzută de lit. a) din art. 23 din Legea nr. 656/2002, s-a constatat că probele existente la dosar nu au confirmat că inculpata ar fi efectuat acte sau fapte constând în schimbul sau transferul de bunuri, având cunoştinţă că provin din infracţiuni, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestora, sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit fapta penală generatoare de bunuri, să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei, iar în ceea ce priveşte forma prevăzută de lit. c) a aceluiaşi articol, de asemenea, nu s-a făcut dovada că aceasta ar fi dobândit, deţinut sau folosit bunuri, cunoscând că provin din comiterea unor infracţiuni.

De asemenea, instanţa de prim control judiciar şi-a însuşit punctul de vedere al Tribunalului Gorj şi în ceea ce priveşte inexistenţa infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât din probele administrate în dosar nu a rezultat că inculpata s-ar fi asociat sau ar fi iniţiat constituirea unei asocieri în vederea săvârşirii de infracţiuni, ori ar fi aderat ori ar fi sprijinit, sub orice formă o astfel de asociere, în vederea săvârşirii unei infracţiuni, activitatea acesteia în cadrul băncii desfăşurându-se sub coordonarea şi conducerea directorului şi a contabilului şef, fără se putea reţine existenţa unei înţelegeri exprese între aceştia şi inculpată în vederea săvârşirii infracţiunilor, cu atât mai mult cu cât, din actele dosarului, rezultă, dimpotrivă, că în anumite cazuri, inculpata a acţionat numai urmare ameninţării exprese a acestora cu sancţionarea sau chiar cu înlăturarea din bancă.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul D.N.A. - Biroul Teritorial Târgu-Jiu, cu consecinţa desfiinţării, în parte, a sentinţei apelate şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpata C.F., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 248¹ C. pen., coroborate cu art. 146 C. pen. şi art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Ca o consecinţă a achitării, în baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatei C.F. sancţiunea administrativă de 400 lei amendă şi a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.

Împotriva deciziei penale mai sus-menţionată, în termen legal, a declarat recurs inculpata C.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele amplu detaliate în partea introductivă a prezentei decizii.

Astfel, în esenţă, a invocat, prin apărătorul ales, drept motiv de casare dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi, pe fond, în rejudecare, să se constate că instanţa de prim control judiciar a greşit atunci când, interpretând materialul probator administrat în cauză, a admis apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Serviciul Teritorial Craiova - Biroul Teritorial Târgu Jiu şi a dispus aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ - obligând-o, în baza art. 181 C. pen. cu referire la art. 91 lit. c) C. pen., la plata unei amenzi administrative în valoare de 400 lei, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000) şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată (prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu referire la art. 248¹ C. pen. coroborat cu art. 146 C. pen. şi art. 258 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)).

A susţinut că în speţă se impunea ca inculpata să fie achitată şi pentru aceste două fapte, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât inculpata era doar un simplu funcţionar al băncii care a acţionat la ordinele directorului filialei B.C.R. Novaci, semnând procesele verbale de şedinţă ale comitetului director în perioada de referinţă, la presiunea acestuia şi a altor membri din conducerea filialei, deşi cunoştea faptul că respectivele şedinţe nu au avut loc.

Recursul formulat de inculpată este nefondat. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., constată că instanţa de prim control judiciar a evaluat corect probatoriul administrat în cauză şi reţinând că prima instanţă a interpretat parţial eronat şi incomplet o situaţie de fapt descrisă în actul de inculpare, justificat a dispus casarea, în parte, a hotărârii Tribunalului Gorj, modificând în consecinţă sentinţa penală nr. 715 din 25 noiembrie 2008.

Astfel, instanţa de prim control judiciar, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat, a reţinut că Tribunalul Gorj a procedat corect atunci când, dând eficienţă principiului in dubio pro reo, a dispus, achitarea inculpatei C.F., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârşirea faptei prevăzută art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 10 lit. b) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (fapta fiind dezincriminată prin Legea nr. 69 din 26 martie 2007) şi achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), considerând, justificat, că probele administrate nu au fost sigure, elocvente şi de natură a conduce, în afara oricărui dubiu, la concluzia existenţei faptelor pentru care a fost dedusă judecăţii şi constatând că existenţa unei incertitudini cu privire la vinovăţia inculpatei, sub aspectul faptelor pentru care a fost cercetată nu se poate finaliza decât sub forma unei soluţii de achitare a inculpatei, în temeiul mai sus menţionat.

În acelaşi timp, reevaluând ansamblul probator administrat, inclusiv declaraţiile inculpatei şi ale martorilor din lucrări precum şi ale celor propuşi în acuzare şi în apărare (S.S., M.I.L., C.P., M.I., D.G., S.T., L.D.C., D.V., T.I., Ş.M.P., C.N.), instanţa de prim control judiciar a constatat, în concordanţă, cu ceea ce a reţinut şi Tribunalul Gorj, că inculpata, având calitatea de ofiţer de credite în cadrul B.C.R. - Filiala Novaci, în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003, nu a contribuit la acordarea de credite în condiţii nelegale firmelor constituite în grupul M.L. sau aflate în legătură cu acest grup, prin întocmirea de acte nelegale şi nici nu a aprobat credite acordate semnând procese-verbale de şedinţă ale comitetului director în perioada 12 decembrie 2002 - 4 februarie 2003, însă, a apreciat că această stare de fapt reţinută ca fiind corectă de către tribunal era incompletă, atâta vreme cât nu avea la bază şi celelalte probatorii administrate în dosarul de urmărire penală

Astfel, Înalta Curte reţine că instanţa de apel, în mod corect, a apreciat că, în condiţiile luării în considerare a tuturor probelor adminstrate, atât din faza de urmărire penală, cât şi cele din faza cercetării judecătoreşti ce se coroborau între ele (înscrisuri, expertize, declaraţii de martori), starea de fapt era, în mod evident diferită faţă de ceea ce se reţinuse iniţial de către prima instanţă, inculpata C.F. făcându-se vinovată de săvârşirea unora din infracţiunile pentru care a fost cercetată, respectiv pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), combinat cu art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 258 C. pen. şi de art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În aceeaşi ordine de idei, în mod justificat instanţa de prim control judiciar a reţinut în considerente că, din înscrisurile existente la Dosarul de urmărire penală nr. 82/P/2004 al D.N.A., coroborate cu rapoartele de expertiză efectuate în cauză şi declaraţiile martorilor audiaţi, a rezultat că inculpata C.F. (astfel cum a recunoscut parţial în declaraţiile date în faţa Tribunalului Gorj), în exercitarea atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de ofiţer de credite, în cadrul B.C.R. - Sucursala Novaci, ocupându-se de activitatea de creditare a societăţii SC R. SRL, a întocmit referate de credit pentru credite pe cec-uri, pe care Ie-a şi semnat, fără însă ca aceste referate să fie complete, încălcând astfel prevederile pct. 168 şi 459 şi ale anexei 41 din Normele metodologice nr. 1/2000, privind activitatea de creditare a B.C.R. SA, precum şi ale pct. 3 şi 4 din Circulara B.C.R. SA nr. 10 din 5 februarie 2002, privind unele reglementări din domeniul creditării, activitate prin care a facilitat obţinerea de către societatea anterior menţionată a unor credite, fără întocmirea documentelor legale, acordarea finală a acestora fiind aprobată de conducerea băncii de la acea dată.

S-a mai relevat întemeiat că, inculpata C.F., continuând să procedeze în acelaşi mod deficitar şi cu încălcarea dispoziţiilor legale interne în materie de creditare, a facilitat obţinerea de către aceeaşi societate SC R. SRL a altor credite, însă prin ordine de plată, credite de scont, credite pentru facilităţi de cont, credite pe descoperiri de cont - overdraft, credit global de exploatare, în fiecare din aceste situaţii, activitatea infracţională a inculpatei rezumându-se, în esenţă, fie la lipsa unor referate de credit, care trebuiau întocmite de către acesta, fie la existenţa unor deficienţe sau lipsuri majore la întocmirea celor realizate, toate contribuind, în mod direct, la obţinerea creditelor dorite de către societate de la B.C.R. Sucursala Novaci.

Prin urmare, în mod corect, instanţa de prim control judiciar a reţinut că activitatea infracţională a inculpatei nu s-a rezumat doar la înlesnirea sau ajutarea societăţii SC R. SRL în a obţine în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003, sub coordonarea conducerii din acea perioadă a B.C.R. - Sucursala Novaci, a unor credite în valoare totală de 1.146.526.857.854 lei, ci ea a continuat de aceeaşi manieră şi în ceea ce priveşte acordarea, tot cu încălcarea dispoziţiilor legale şi de coniventă cu conducerea băncii, de credite societăţilor SC R. SRL, SC R. SRL Horezu, SC B. SRL Râmnicu Vâlcea, producând pagube majore băncii unde-şi desfăşura activitatea, activităţi ce s-a apreciat, justificat, că se circumscriu infracţiunilor, în formă continuată, de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată şi respectiv de fals în înscrisuri private, fapte prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), combinat cu art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 258 C. pen. şi de art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiind întrunite elementele constitutive ale acestora.

Totodată, Înalta Curte mai constată, examinând actele şi lucrările dosarului, că instanţa de prim control judiciar a procedat la o corectă individualizare a pedepsei aplicată inculpatei pentru faptele mai sus descrise, apreciind că, deşi nu a fost lipsit de importanţă sprijinul pe care inculpata l-a dat, în mod repetat, conducerii băncii în vedere acordării de credite nelegale fie de către sucursală, fie de către unitatea centrală, totuşi, a considerat, justificat, că în cauză erau incidente dispoziţiile art. 181 C. pen., întrucât nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Astfel, în speţa supusă analizei, Înalta Curte reţine că, în mod just, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi de minori, după o minuţioasă examinare a activităţii infracţionale a inculpatei şi prin raportare la elementele prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen. a constatat că faptelor săvârşite de aceasta le lipseşte gradul de pericol social al respectivelor infracţiuni, întrucât inculpata a participat la întocmirea deficitară a documentaţiilor doar pentru anumite societăţi, nu şi pentru toate pentru care i se solicitase de către conducerea sucursalei, iar procesele verbale de şedinţă ale comitetului director, Ie-a semnat în perioada 12 decembrie 2002 - 4 februarie 2003, în calitate de membru, cu scopul urmărit de acordare nelegală de credite unor societăţi de către sucursala Novaci, activitatea desfăşurată datorându-se şi presiunilor permanente exercitate de către directorul P.S. şi de alte persoane din interiorul sucursalei.

Pe cale de consecinţă, se constată că, în mod corect, instanţa de prim control judiciar a considerat că se impune achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru faptele mai sus descrise, faţă de conduita corespunzătoare, cooperantă şi sinceră a acesteia pe parcursul procesului, dispunând în baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

Faţă de cele anterior menţionate, Înalta Curte reţine că, în speţă, nu poate fi primită solicitarea recurentei inculpate, prin apărător, în sensul de a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru faptele prevăzute de art. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), combinat cu art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 258 C. pen. şi de art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmând a fi respinsă ca nefondată.

Totodată, Înalta Curte mai constată că instanţa de prim control judiciar a procedat corect atunci când, în baza evaluării materialului probator, inclusiv a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, a menţinut ca fiind legale şi temeinice celelalte dispoziţii ale hotărârii primei instanţe în sensul menţinerii soluţiei de achitare a inculpatei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârşirea faptei prevăzută art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (fapta fiind dezincriminată prin Legea nr. 69/2007) şi achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), fapte pentru care a fost cercetată şi dedusă judecăţii.

Referitor la susţinerile reprezentatului parchetului care, deşi nu a formulat recurs în cauză, a solicitat, să se constate incidenţa nulităţii absolute a hotărârilor atacate, întrucât a apreciat că inculpatei i s-a agravat situaţia juridică în propria cale de atac, susţinând că aceasta formulase anterior plângere împotriva soluţiei dată de parchet sub aspectul temeiului scoaterii ei de sub urmărire penală, iar ulterior, prin admiterea plângerii, a fost reţinută cauza spre judecare pe rolul Tribunalului Gorj, se constată că aspectele invocate sunt neîntemeiate.

Astfel, inculpata C.F. a formulat plângere la 31 august 2006 împotriva soluţiei de scoatere a sa de sub urmărire penală şi de aplicare fată de aceasta a unei amenzi administrative, în condiţiile art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi art. 18 C. pen. şi art. 92 C. pen., soluţie adoptată de către procuror prin rechizitoriul D.N.A nr. 82/P/2004 din 30 martie 2006.

Tribunalul Gorj, înregistrând plângerea formulată de petiţionara C.F. sub nr. 363/95/2006, prin încheierea din 21 decembrie 2007 a admis respectiva plângere şi, pe cale de consecinţă, a desfiinţat menţiunile din rechizitoriul nr. 82/P/2004 al D.N.A., privind scoaterea de sub urmărire penală cu aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ a învinuitei C.F. şi a reţinut cauza spre judecare, în condiţiile dispoziţiilor art. 278¹ alin. (8) lit. c) C. proc. pen., sesizând preşedintele secţiei penale pentru repartizarea aleatorie a cauzei.

Împrejurarea că petiţionara a dobândit calitatea de inculpat în cauză - câtă vreme prima instanţă a procedat corect, respectând dispoziţiile art. 278¹ alin. (8) lit. c) C. proc. pen. - nu ar avea vreo semnificaţie, sub aspectul principiului non reformatio in pejus (neagravării situaţiei juridice în propria cale de atac), decât în măsura în care soluţia dispusă ar fi fost una defavorabilă inculpatei, respectiv a stabilirii responsabilităţii sale penale.

Or, în speţă, soluţia dispusă de Tribunalul Gorj, faţă de cea dispusă de parchet, a fost aceea de achitare a inculpatei C.F. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), combinat cu art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 258 C. pen., art. 290 C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi de achitare a aceleiaşi inculpate în baza art. 11 pct 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/200, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), neputându-se astfel, pune în discuţie o eventuală agravare a situaţiei juridice a acesteia în propria cale de atac.

De altfel, nici inculpata, în susţinerea recursului declarat, nu a înţeles să-şi însuşească aceste critici formulate de parchet, dimpotrivă, aceasta s-a opus vehement unei eventuale reluări a ciclului procesual, afirmând că nu ar mai putea face faţă unui alt proces, din considerente de ordin material, moral şi chiar uman.

Împrejurarea că instanţele anterioare, la momentul când au purces la cercetarea judecătorească, au avut sau nu la dispoziţie dosarul de urmărire penală, putea şi trebuia invocată, dacă ar fi fost reală, de partea ce s-a considerat vătămată de această situaţie, la momentul imediat ulterior producerii vătămării.

Câtă vreme însă, partea, care ar fi putut să se considere vătămată, nu a făcut vorbire despre ea, nu a declarat apel şi nu a inclus-o nici oral şi nici în scris, în motivele de recurs formulate, rezultă că o astfel de situaţie nu mai poate fi invocată în această fază procesuală.

De altfel, din actele şi lucrările dosarului, cât şi din motivarea hotărârilor pronunţate de prima instanţă, dar şi de instanţa de prim control judiciar, în care s-au făcut referiri la probele administrate inclusiv în cursul urmăririi penale, rezultă că ambele instanţe au avut la dispoziţie Dosarul de urmărire penală nr. 82/P/2004.

Aşadar, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, nu rezultă elemente care să justifice casarea ori reformarea deciziei penale recurate şi, pe cale de consecinţă, Înalta Curte va aprecia recursul declarat de inculpată, ca nefondat, urmând a-l respinge ca atare.

Fată de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.F. împotriva Deciziei penale nr. 128 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta inculpată la plata la plata sumei de 650 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.F. împotriva Deciziei penale nr. 128 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 650 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 231/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2333/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 231/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 2333/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 2436/2010. Penal