ICCJ. Decizia nr. 2412/2010. Penal. Arestare provizorie în vederea extradarii(Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2412/2010
Dosar nr.5285/1/2010
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 4 din data de 12 iunie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 499/39/2010, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis cererea formulată de autoritatea solicitantă Tribunalul din sectorul Râşcani municipiul Chişinău - Republica Moldova, transmisă prin intermediul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional de Interpol şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În baza art. 46 alin. (5) rap. la art. 45 din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei urmărite S.S., de cetăţenie moldovenească, pe durata de 20 de zile respectiv de la 12 iunie 2010 până la 01 iulie 2010 inclusiv.
A amânat soluţionarea cauzei la data de 30 iunie 2010 pentru a da posibilitatea autorităţii solicitate de a formula cererea de extrădare.
Curtea de Apel Suceava a procedat la luarea unei declaraţii, din partea persoanei extrădabile, conform dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana extrădabilă S.S. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând că doreşte să fie judecat în stare de libertate, susţinând că nu se justifică măsura arestării provizorii pe o perioadă de 20 de zile.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul formulat de persoana extrădabilă este nefondat.
Prin adresa din data de 04 iunie 2010 emisă de către Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol a comunicat Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate că la data de 30 octombrie 2008, Biroul Naţional Central Interpol Chişinău a dispus urmărirea internaţională a numitului S.S. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, arătând totodată că se solicită dispunerea efectuării examenului de regularitate, în vederea extrădării sus-numitului către Republica Moldova, precum şi informarea Parchetului competent de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în vederea dispunerii măsurilor necesare.
Prin adresa din 04 iunie 2010, Ministerul Justiţiei - Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava că în temeiul dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 302/2004 transmite cererea de arestare provizorie în vederea extrădării, formulată de autorităţile din Republica Moldova, privind pe numitul S.S., arătând că sus-numitul este urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunii de însuşirea în proporţii mari şi deosebit de mari, faptă sancţionată de art. 195 alin. (2) C. pen. moldovean cu o pedeapsă maximă de 25 de ani închisoare. A mai precizat că împotriva persoanei sus-menţionate Judecătoria Râşcani a emis Încheierea din 21 aprilie 2008. De asemenea s-a precizat că autorităţile judiciare moldovene au menţionat că, în cazul arestării, cererea de extrădare şi documentele în susţinerea acesteia vor fi transmise, pe cale diplomatică, în termenul prevăzut de Convenţia Europeană de Extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a transmis Curţii de Apel Suceava, în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (2) şi art. 46 din Legea nr. 302/2004, cererea de arestare provizorie în vederea extrădării formulată de autorităţile judiciare ale Republicii Moldova, împotriva numitului S.S., precum şi solicitarea de a se lua împotriva acestuia măsura arestării sale.
A fost transmisă, pe fax, Ordonanţa de anunţare în căutare internaţională a numitului S.S., emisă de Interpol Chişinău, completată la data de 16 octombrie 2008.
A fost transmisă la dosarul cauzei sentinţa din data de 08 decembrie 2008 dată în dosarul 1-37/08 1-42/08(1-72/08 1-95/08), de către Judecătoria sectorului Râşcani precum şi Decizia pronunţată de Colegiul Penal al Curţii de Apel Chişinău din data de 19 iunie 2009 dată în Dosarul nr. 10-512/2009, decizie prin care, printre alte dispoziţii, s-a admis parţial apelul inculpatului S.S. declarat împotriva sentinţei menţionate anterior, casând, parţial această sentinţă, şi rejudecând cauza a stabilit, în baza art. 187 alin. (5) C. pen., a stabilit pedeapsa de 8 ani închisoare, şi în baza art. 190 alin. (5) C. pen., pedeapsa de 10 ani închisoare., stabilindu-i-se o pedeapsă definitivă de 13 ani închisoare fără privarea de dreptul de a ocupa funcţii sau exercitarea de activităţi, cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip închis.
A mai fost transmis la dosarul cauzei mandatul de arestare pe numele lui S.S. cu data notificării la 2008-10-31, mandat confirmat de Sistemul Informatic Interpol.
Fată de o asemenea situaţie, Înalta Curte este datoare să constate dacă arestarea persoanei solicitate este cerută cu încălcarea exigenţelor art. 5 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care reprezintă o protecţie împotriva atingerilor arbitrare aduse libertăţii, în scopul reducerii riscului arbitrariului şi al preeminenţei dreptului, precum şi cu privire la existenţa şi persistenţa unor indicii serioase cu privire la vinovăţia persoanei acuzate, precum şi gravitatea infracţiunii săvârşite şi dacă justifică, în sine, o detenţie îndelungată.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că persoana extrădabilă S.S. este urmărită internaţional în baza Ordonanţei de anunţare în căutarea internaţională completată de inspectorii din cadrul Interpol Râşcani la data de 16 octombrie 2008, iniţierea căutării fiind pornită la data de 17 iunie 2008 în Dosarul de căutare sub nr. 2008020256 şi în dosarul penal nr. 2007020326, persoana extrădabilă fiind învinuită pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen. moldovenesc.
Din analiza dispoziţiilor legale enunţate anterior, precum şi din economia celorlalte dispoziţii din legea specială care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române, în această procedură, se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului - aspectele legate de existenţa faptelor imputate, respectiv dacă temeinicia măsurii deţinerii provizorii exced analizei impuse de dispoziţiile Legii nr. 302/2004 - la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea ridicate de persoana extrădabilă şi a motivelor de refuz al predării pe care aceasta le poate invoca.
Raţiunea mandatului de arestare provizorie constă în necesitatea de a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiţiei pe întreg teritoriul ţării, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei extrădabile în faţa justiţiei statului emitent al cererii de extrădare, pentru instrumentarea procedurilor penale.
Cât priveşte respectarea dispoziţiilor art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, potrivit textului, privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.
Prin dispoziţiile anterior invocate, se recunoaşte dreptul de a reţine o persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracţiune recunoscută ca atare de legea internă.
Nu există, însă, o definiţie a noţiunii de motive verosimile sau motive plauzibile, Curtea Europeană statuând că acestea urmează a fi examinate de statele naţionale în raport cu circumstanţele fiecărui caz în parte.
În atare condiţii, existând o cerere de extrădare provizorie în vederea extrădării formulată de autorităţile judiciare ale Republicii Moldova, împotriva numitului S.S., se impune ca instanţa de fond să se conformeze dispoziţiilor art. 45 alin. (2), art. 46 şi urm. din Legea nr. 302/2004.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul persoană extrădabilă S.S.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană extrădabilă la cheltuieli judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă S.S. împotriva Încheierii nr. 4 din 12 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 499/39/2010.
Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4237/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2437/2010. Penal. Vătămarea corporală... → |
|---|
