ICCJ. Decizia nr. 2437/2010. Penal. Vătămarea corporală gravă (art. 182). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2437/2010
Dosar nr.615/96/2009
Şedinţa publică din 21 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 29 octombrie 2009 Tribunalul Harghita pronunţă Sentinţa penală nr. 262 prin care:
- s-a constatat că nu se impune în cauză schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. în infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), (2) rap. la art. 174 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. şi la art. 176 alin. (1) lit. b) şi ultim. C. pen., infracţiune săvârşită de T.R., schimbarea fiind dispusă prin Sentinţa penală nr. 212 din 22 iunie 2006 pronunţată de Judecătoria Gheorgheni în Dosarul nr. 867/2003.
1) în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) şi ultim. C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.R. la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen., ca pedeapsă complementară;
- în baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei aplicate, ca pedeapsă accesorie;
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 C. pen. constatând că s-a împlinit termenul de prescripţie, pentru această faptă.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată ziua reţinerii, 17 februarie 2002 şi arestul preventiv din 18 februarie 2002 - 19 martie 2002.
2) în baza art. 181 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.S. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fixând un termen de încercare de 3 ani în condiţiile prevăzute de art. 82 C. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea acestei suspendări.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 C. pen. constatând că s-a împlinit termenul de prescripţie pentru această faptă.
3) în baza art. 180 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul O.A. la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri şi alte violenţe, iar în baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei, fixând un termen de încercare de 2 ani şi 10 luni. I s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea acestei suspendări.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 C. pen. constatându-se că s-a împlinit termenul de prescripţie pentru această faptă.
4) în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.A. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 C. pen. constatându-se că s-a împlinit termenul de prescripţie pentru această faptă.
5) în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului G.I. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 C. pen., deoarece s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie pentru această faptă.
Au fost admise, în parte, acţiunile civile formulate de părţile civile: S.S.R., B.L. şi B.J. şi s-au admis pretenţiile civile ale părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă - Clinica de Neurochirurgie Târgu Mureş.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii T.R., B.S. şi O.A. să plătească, în solidar părţilor civile următoarele sume: pentru partea civilă S.S.R. suma de 6.000 RON daune morale, 2.010 RON daune materiale, 150 RON cheltuieli de transport şi 500 RON venit nerealizat; părţii civile B.L., suma de 8.000 RON, daune morale, părţii civile B.J. suma de 15.000 RON daune morale şi 600 RON daune materiale şi Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă - Clinica de Neurochirurgie Târgu Mureş, suma de 258,36 RON, cu dobânzile legale aferente.
S-a constatat ca partea vătămată S.Z. nu s-a constituit parte civilă în cauză şi nici Spitalul Gheorgheni respectiv Spitalul Judeţean Harghita şi au fost respinse ca nejustificate pretenţiile civile formulate de partea civilă SC D. SRL Gheorgheni.
În baza art. 191 C. proc. pen. obligă au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a adopta această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, întocmit la data de 28 iulie 2003, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor:
- T.R. pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală, prev. şi ped. de art. 181 C. pen. comise împotriva părţilor vătămate S.S.R. şi B.J.; ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. şi ped. de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C.pen, lit. c) cu aplicarea art. 249 C. proc. pen., cele două infracţiuni fiind în concurs real.
- B.S. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prev.şi ped. de art. 181 alin. (1) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
- O.A. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi loviri şi alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
- B.A. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. şi
- G.I. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
În actul de sesizare al instanţei în fapt s-au reţinut următoarele:
La data de 16 februarie 202, inculpatul B.A., la terminarea orelor de serviciu, şi-a invitat colegii de muncă, printre care şi cei trei inculpaţi, la barul „C." din oraşul Gheorgheni, unde i-a servit cu băuturi alcoolice, cu ocazia zilei sale de naştere. După ce o parte din colegi au plecat acasă, grupul de tineri, printre care se afla şi martorul T.L.K., împreună cu prietena lui, în jurul orei 23,00, s-au deplasat la discoteca „F.Y." din centrul oraşului Gheorgheni pentru a continua distracţia, având o masă rezervată din timp.
În jurul orei 1,30 inculpatul B.A., l-a întâlnit întâmplător pe martorul T.I., în holul de la intrare în discotecă, care îi era dator cu o anumită sumă de bani, sub formă de despăgubiri în urma unui accident de circulaţie, soldat cu avarierea autoturismului. După o ceartă pe această temă l-a lovit pe martor cu pumnul în regiunea feţei şi de două ori cu palma. Au intervenit şi B.S. şi G.I., iar unul dintre aceştia i-a aplicat martorului T.I. o lovitură cu capul în faţă, fapt ce l-a determinat pe acesta să iasă din discotecă pentru a anunţa agenţii de pază ale poliţiei aflaţi la faţa localului, în acest timp martorul G.A., aflat în local a fost acostat de către inculpaţii B.S., G.I. şi O.A. care au încercat să-l conducă afară din local, moment în care a intervenit personalul de pază a discotecii, respectiv partea vătămată S.S.R. între aceştia şi inculpatul O.A. a avut loc, un incident, prin loviri reciproce. Partea vătămată S.S.R. şi-a anunţat colegii de serviciu, iar inculpatul B.S. s-a dus în discotecă pentru a-l anunţa pe inculpatul T.R., cei doi întâlnindu-se pe treptele de acces în discotecă.
Inculpatul T.R. ajungând în holul discotecii l-a lovit pe S.S.R. cu o rangă metalică, de 70 cm, în zona capului şi în regiunea toraco-abdominală acesta căzând la podea. Cei patru inculpaţi au aplicat şi ei lovituri, cu picioarele, părţii vătămate, căzute la pământ, moment în care a intervenit şi partea vătămată B.J., în ajutorul colegului său, care cu o rangă metalică identică i-a aplicat inculpatului T.R. o lovitură în zona omoplatului stâng. Fără să fie afectat de lovitura primită, inculpatul a smuls ranga metalică, din mână părţii vătămate şi i-a aplicat cu aceasta, o lovitură în zona capului, victima căzând la podea. în timpul altercaţiei cele două grupuri s-au înarmat cu bare metalice din interiorul garderobei.
Partea vătămată S.Z. a fost lovit, cu o asemenea bară metalică în zona genunchiului drept, de către inculpatul B.S., pe care l-a recunoscut din grupul de fotografii, prezentate pentru recunoaştere.
În timpul incidentului declanşat, B.L., din personalul de pază al discotecii, a fost lovit cu ţeava metalică în zona toracică de către O.A., motiv pentru care, de frică s-a refugiat în toaleta aflată în hol, blocând uşa de acces, ascunzându-se în grupul sanitar pentru femei. Observându-I inculpatul T.R., cu ajutorul barei din metal a încercat să pătrundă în grupul sanitar, distrugând parţial uşa, timp în care au sosit la faţa locului organele de poliţie, alertate telefonic şi care au reuşit să-i mobilizeze şi să-i condusă la sediul organului de poliţie.
În timpul incidentului, inculpatul T.R. a intrat şi în localul situat la parter, ocazie cu care l-a agresat pe unul din administratorii localului K.I., ameninţându-l cu un cuţit de bucătărie şi creând panică în rândul consumatorilor. Inculpatul a lovit, cu bara metalică mai multe scaune şi a răsturnat o masă, după care a revenit în holul discotecii.
Ca urmare a leziunilor suferite, părţile vătămate S.S.R., B.J. şi B.L. au fost transportate de urgenţă cu ambulanţa la Spitalul din Gheorgheni pentru asistenţă medicală. După ce li s-au acordat îngrijiri medicale, B.L. a părăsit spitalul, leziunile suferite fiind superficiale şi nu au necesitat internare spitalicească.
Părţile vătămate S.S.R. şi B.J. au fost internate la spital.
Patronii localului au decis ca, cele două părţi vătămate, să fie transportate la Clinica de Neurochirurgie Târgu Mureş, apelând la Serviciile S.M.U.R.D. Târgu Mureş, cu toate că medicul de gardă a considerat inoportun acest transfer, starea de sănătate a pacienţilor neimpunând schimbarea unităţii sanitare, propunând şi varianta efectuării transportului cu ambulanţa antişoc din dotarea unităţii.
Partea vătămată S.Z. s-a prezentat la Spitalul oraşului Gheorgheni la data de 18 februarie 2002 şi, în urma examinării, s-a constatat că suferă de contuzia genunchiului drept, fractura patelei fiind imobilizat cu aparat gipsat, cu recomandarea de a fi examinat şi de medicul specialist ortoped din cadrul Spitalului Judeţean Harghita.
Partea vătămată S.S.R. a fost internată la Clinica de Neurochirurgie Târgu Mureş în perioada 17 - 21 februarie 2002. Fiind examinat de medicul legist s-a constatat că acesta prezintă leziuni cranio-faciale şi corporale care pot data din 17 februarie 2002 şi s-au putut produce cu corpuri dure contondente. Timpul de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite a fost de 35 - 40 zile, calculate de la data producerii în caz că nu survin complicaţii, poziţia verosimilă, autori - victimă fiind faţă în faţă.
În urma leziunilor suferite victima nu a rămas cu infirmitate şi nu i s-a pus în primejdie viaţa.
În privinţa părţii vătămate B.J. aceasta, de asemenea, a fost internat la Clinica de Neurochirurgie Târgu Mureş timp de 4 zile (17 - 21 februarie 2002). Concluziile raportului de constatare medico-legală au arătat că partea vătămată prezenta leziuni postraumatice craniene care puteau fi urmarea agresiunii, suferite la data de 17 februarie 2002, şi s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri contondente. Timpul de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite s-a stabilit la 25 - 30 zile, calculate de la data producerii în caz că nu surveneau complicaţii. S-a arătat că leziunile suferite au pus în primejdie viaţa victimei. Stabilirea unei eventuale infirmităţii cu caracter permanent s-a menţionat că se va face la 6 - 8 luni de la data producerii leziunilor când sus-numitul va fi reexaminat. Partea vătămată nu s-a prezentat pentru reexaminare şi certificatul medio-legal a rămas cu concluziile iniţiale.
Partea vătămată S.Z. s-a prezentat personal la medicul legist, fiind examinat la data de 19 februarie 2002. Din concluziile certificatului medico-legal eliberat a rezultat că, aceasta prezenta leziuni traumatice corporale care pot data din 17 februarie 2002 şi s-au putut produce prin loviri active repetate cu corpuri dure contondente, unele posibil de formă alungită de exemplu, par, bâtă, ţeavă. Timpul de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite a fost de 25 - 30 de zile, calculate de la data producerii în caz că nu survin complicaţii.
Partea vătămată B.L. a suferit şi el leziuni traumatice corporale superficiale care puteau data din 17 februarie 2002 şi care s-au putut produce prin lovire activă cu un corp contondent de formă alungită (posibil bâtă, ţeavă).
Timpul de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite era de 3 - 5 zile, calculate de la data produceri. Partea vătămată a solicitat trimiterea cauzei în ceea ce-i priveşte la instanţa de judecată, nu a înţeles să se împace cu inculpatul O.L., cel care l-a agresat şi s-a constitut parte civilă în proces faţă de acesta.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, în termen legal a înţeles să promoveze apel T.R. care a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac şi a reformării parţiale a sentinţei penale pronunţate, să i se aplice o altă pedeapsă (mai redusă decât cea aplicată de Tribunalul Harghita), care să fie executată printr-o altă modalitate, neprivativă de libertate. S-a mai învederat faptul că la rejudecarea cauzei de către Tribunalul Harghita, nu s-a ţinut cont de părţile care în cauză au exercitat, iniţial apel, împotriva Sentinţei penale nr. 384 din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Harghita şi, încălcându-se principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac şi nereţinându-se faţă de el scuza provocării, s-a pronunţat o sentinţă netemeinică şi nelegală.
La soluţionarea acestei cauze, în baza rolului activ ce revine instanţei de judecată conform art. 4 C. proc. pen. s-a dat eficienţa ce se impunea prev. art. 177 C. proc. pen., dar inculpatul apelant T.R. nu a putut fi prezent în faţa instanţei de apel deoarece s-a evidenţiat faptul că acesta nu se mai află pe teritoriul Statului Român. Deci în cauză nu s-a putut da eficienţa ce se impunea prev. art. 378 alin. (11) C. proc. pen.
Analizând apelul astfel declarat prin prisma disp. art. 370 - 374, 378 C. proc. pen. şi luând în considerare şi cele reţinute,în mod imperativ în prev. art. 385 alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat că, în prezenta cauză se impune admiterea lui pentru cele ce se vor expune în continuare:
Cu ocazia rejudecării cauzei de către Tribunalul Harghita (ce nu a încălcat în niciun mod principiul „non reformatio in pejus", s-a realizat o riguroasă interpretare şi coroborare a probatoriului administrat în cauză, stabilindu-se mai presus de orice dubiu, faptul că în noaptea de 16/17 februarie 2002, cu ocazia sărbătoririi de către inculpatul B.A. a zile sale de naştere, între grupul inculpaţilor şi un grup al personalului de pază de la discoteca „F.Y.", din oraşul Gheorgheni, a izbucnit o altercaţie fizică, de durată. Incidentul desfăşurat, în data şi locaţia menţionată, a fost generat de către inculpatul B.A. şi amplificat de ceilalţi patru inculpaţi ce făceau parte din grupul persoanelor alături de care B.A. îşi aniversa ziua de naştere. De reţinut faptul că pe parcursul desfăşurării acestui incident, inculpatul T.R. a fost cel care, prin conduita adoptată, a determinat căderea la podea a părţii vătămate S.S.R., victimă care după ce a fost lovită de inculpatul menţionat, cu o rangă metalică, în zona capului şi în zona toraco-abdominală, a fost violentată cu pumnii şi picioarele de ceilalţi trei inculpaţi veniţi în ajutorul inculpatului T., respectiv de B.S., O.A. şi B.I. Partea vătămată S.S.R. ca urmare a intenselor şi repetatelor lovituri exercitate asupra sa, în mod repetat şi cu mare intensitate de grupul celor patru inculpaţi menţionaţi a suferit leziunile traumatice reţinute în certificatul medico-legal aflat în Dosarul nr. 867/2003 al Judecătoriei Gheorgheni. Din înscrisul aflat la Dosarul nr. 867/2003 al Judecătoriei Gheorgheni, rezultă faptul că partea vătămată S.S.R., expertizată medico-legal la Institutul de Medicină Legală „M.M." Bucureşti, în data de 17 februarie 2002, a suferit leziunile traumatice, descrise în acest act, care au necesitat pentru vindecare 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale şi care leziuni nu i-au pus viaţa în pericol. Concluziile acestui act medico-legal au fost confirmate prin avizul nr. EI/14128/2008 al Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutul de Medicină Legală „M.M." Bucureşti, aviz ce se află la Dosarul nr. 92/96/2006 al Tribunalului Harghita. În continuarea incidentului izbucnit la discoteca „F.Y." din oraşul Gheorgheni, în noaptea de 16/17 februarie 2002 (după violentarea părţii vătămate S.S.R.) a rezultat şi vătămarea părţii vătămate B.J. de către inculpaţii T.R. B.J. care sărise în ajutorul colegului său S.S.R. a fost lovit, în cap, de către inculpatul T.R., lovitura fiindu-i aplicată acestei victime cu o rangă metalică. Este adevărat că victima pentru a înlătura pericolul direct, nemijlocit ce se exercita asupra colegului său S.S.R., a lovit ea prima, cu ranga metalică, pe inculpatul T.R., care însă, neinfluenţat în vreun fel, a dezarmat victima, a lovit-o în cap, agresiune în urma căreia aceasta a căzut la podea. Partea vătămată B.J. în urma atitudinii agresive, manifestate împotriva sa de către inculpatul menţionat, a suferit leziunile traumatice descrise în raportul de nouă expertiză medico-legală, înscris aflat la Dosarul nr. 867/2003 al Judecătoriei Gheorgheni întocmit de Institutul de Medicină Legală „M.M." Bucureşti, viaţa fiindu-i pusă în primejdie. Concluziile acestui act medico-legal au fost conformitate prin avizul cu nr. EI/14219/2006 al Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutului de Medicină Legală „M.M." Bucureşti, înscris aflat la Dosarul nr. 92/96/2006 al Tribunalului Harghita.
Incidentul petrecut la data şi în locaţia anterior menţionate, s-a petrecut la „iniţiativa" inculpatului B.A., ce a fost sprijinit de ceilalţi coinculpaţi, cu susţinerea că faţă de unele părţi vătămate o contribuţie majoră şi singulară a avut-o inculpatul T.R., episodic această conduită îmbrăcând, în cazul acestui ultim inculpat menţionat, elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, astfel cum în mod corect s-a reţinut la nivelul instanţei de fond cu ocazia rejudecării cauzei. Se constată că la nivelul Tribunalul Harghita, pe baza unei atente analize a probatoriului cauzei, ce a fost administrat cu stricta respectare a drepturilor şi garanţiilor procesuale ce reveneau fiecărui inculpat, atât la nivelul Judecătoriei Gheorgheni, cât şi ulterior la nivelul Tribunalului Harghita, s-a stabilit o stare de fapt corectă ce a primit încadrarea juridică adecvată faţă de fiecare inculpat în parte. Se constată însă, că, dacă la prim grad jurisdicţional, se dădea eficienţa ce se impunea prev. art. 4 C. proc. pen., se putea reţine uşor faptul că, la data la care s-a soluţionat cauza, la nivelul Tribunalului Harghita, intervenise prescripţia specială a răspunderii penale [conform disp.art. 124 rap. la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. coroborate cu prev. art. 10 lit. g) C. proc. pen.] şi pentru inculpaţii B.S. şi O.A. acuzaţi primul şi de săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală [prev. şi ped. de disp.art. 181 alin. (1) C. pen.], cel de-al doilea inculpat menţionat, acuzat şi de săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe, prev. şi ped. de disp. art. 18 alin. (2) C. pen.
Ca urmare, dat fiind caracterul extensiv al apelului declarat de inculpatul T.R. împotriva Sentinţei penale nr. 262/2009 a Tribunalului Harghita, s-a procedat la extinderea efectelor ei şi cu privire la inculpaţii B.S. şi O.A.. Faţă de aceşti doi inculpaţi s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva lor ca urmare a faptului că s-a constatat intervenită prescripţia specială a răspunderii penale pentru faptele pentru care Tribunalul Harghita i-a condamnat la data de 29 octombrie 2009. Este vorba de infracţiunea de vătămare corporală pentru inculpatul B.S. (faptă prev. şi ped. de disp. art. 181 C. pen.) şi de loviri şi alte violenţe, fapta reţinută în sarcina inculpatul O.A. şi incriminată de disp. art. 180 alin. (2) C. pen.
Cu privire la critica adusă sentinţei anterior menţionată, de către inculpatul T.R., prin declaraţia de apel s-a constată că, în ceea ce-l priveşte pe acesta, pentru fapta imputată, care a fost săvârşită de acesta, în condiţiile reţinute în această hotărâre judecătorească, ea a primit încadrarea juridică adecvată. Pentru fapta comisă inculpatului T.R. i s-a aplicat o pedeapsă corect individualizată, atât ca şi cuantum cât şi ca modalitate de executare, prev. art. 52, 72 C. pen. fiind riguros aplicate.
În consecinţă, prin Decizia penală nr. 12/A din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a admis apelul declarat de către inculpatul T.R. împotriva Sentinţei penale nr. 262 din 29 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 615/96/2009, extinzându-se efectele acestei căi ordinare de atac şi cu privire la inculpaţii B.S. şi O.A.
S-a desfiinţat în parte hotărârea judecătorească criticată şi rejudecând cauza:
Potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. coroborate cu prevederile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat la art. 124 C. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva:
- inculpatului B.S. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 181 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale;
- inculpatului O.A. pentru comiterea infracţiunii de loviri şi alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 180 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
S-a eliminat din sentinţa penală criticată dispoziţiile referitoare la aplicarea faţă de inculpaţii B.S. şi O.A. a prevederilor art. 81, 82, 83 C. pen., pentru pedepsele ce le-au fost aplicate pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen., respectiv art. 180 alin. (2) C. pen., infracţiuni pentru care, prin prezenta decizie, s-a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
S-a dispus anularea formelor de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor B.S. şi O.A. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen., respectiv art. 180 alin. (2) C. pen., forme de executare întocmite în baza Sentinţei penale nr. 262/2009 a Tribunalului Harghita.
S-au menţinut toate celelalte dispoziţii din hotărârea judecătorească criticată privindu-i pe inculpaţii:
- T.R.;
- B.S.;
- O.A.;
- B.A. şi
- G.I. şi cele referitoare la soluţionarea laturii civile a cauzei, precum şi cele referitoare la cheltuielile judiciare datorate statului pentru soluţionarea cauzei la prim grad jurisdicţional.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi inculpatul T.F.R.
Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., apreciind că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi a prevederilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Se argumentează în sensul că apelul inculpatului T.R. trebuia respins, căci în apel nu s-a produs nicio modificare a situaţiei juridice a acestui inculpat, iar aplicarea dispoziţiilor art. 373 C. proc. pen. privind extinderea efectelor apelului are loc indiferent de soluţia care se dă cu privire la partea care l-a declarat. Soluţia de respingere a apelului atrăgea şi obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În susţinerea orală a recursului, reprezentanta Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a nuanţat motivele invocate în scris, arătând că apelul inculpatului ar fi putut fi admis pentru înlăturarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen.
Inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei, arătând, de asemenea, că în propria cale de atac i s-a creat o situaţie mai grea, fiind condamnat în rejudecare pentru tentativă la infracţiunea de omor, deşi iniţial fusese condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen.
Înalta Curte, analizând soluţia pronunţată în cauză în raport de criticile formulate, dar şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca fiind întemeiat recursul declarat de inculpat şi ca neîntemeiat recursul declarat de parchet, pentru următoarele considerente:
Din actele şi lucrările dosarului reiese că, iniţial, a fost sesizată, ca instanţă competentă Judecătoria Gheorghieni, care prin Sentinţa penală nr. 212 din 22 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 867/2003, în baza art. 334 C .proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor de vătămare corporală prev.de art. 181 C. pen. săvârşite de inculpatul T.R. în infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prev.şi ped. de art. 174 alin. (1) şi (2) rap.la art. 175 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 20, C. pen. Prin sentinţa respectivă în baza art. 42 C. proc. pen s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.
Prin Sentinţa penală nr. 363 din 19 noiembrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 92/96/2006, Tribunalul Harghita, a constatat că sunt dovezi clare în sensul săvârşirii de către inculpatul T.R. a infracţiunii de vătămare corporală gravă prev.de art. 182 pct. 2 C. pen. a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Gheorghieni.
Prin Încheierea penală nr. 1 din 16 ianuarie 2008 Dosar nr. 1543/234/2007, Judecătoria Gheorghieni, constatând conflictul negativ de competenţă, a trimis dosarul pentru soluţionarea acestui conflict instanţei ierarhic superioare - Curtea de Apel Târgu Mureş, aceasta prin Decizia penală nr. 91/R din 27 februarie 2008 stabilind competenţa de soluţionare a cauzei privindu-i pe inculpaţi, în favoarea Tribunalului Harghita, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 596/96/2008.
În dosarul respectiv, tribunalul s-a pronunţat prin Sentinţa penală nr. 384 din 28 noiembrie 2008, prin care, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de vătămare corporală în infracţiunea de vătămare corporală gravă pentru inculpatul T.R., pe care l-a condamnat la 2 ani închisoare, ceilalţi inculpaţi fiind condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii T.R., B.S., B.A. şi partea vătămată S.S.R., efectele apelurilor fiind extinse şi cu privire la ceilalţi doi inculpaţi O.A. şi G.I., sentinţă desfiinţată integral, iar cauza trimisă în rejudecare aceleiaşi instanţe, prin Decizia penală nr. 19 din 6 februarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care au fost admise apelurile inculpaţilor.
Motivele de nelegalitate ale desfiinţării sentinţei apelate şi care au reprezentat dispoziţii obligatorii la care a trebuit să se conformeze instanţa de rejudecare au fost următoarele:
- instanţa de fond trebuia să se raporteze la dispoziţiile Deciziei penale nr. 91/R din 27 februarie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, avându-se în vedere Sentinţa penală nr. 212 din 24 iunie 2006, a Judecătoriei Gheorghieni;
- respectarea dreptului la apărare al inculpatului T.R., respectiv al dreptului acestuia de a fi informat cu privire la natura şi cauza acuzaţiei penale, în sensul garantat de art. 6 parag. 3 lit. a) din Convenţia Europeană, raportat la noua încadrare juridică;
- judecarea cauzei de către un judecător care nu se află în niciuna dintre situaţiile de incompatibilitate prev.de art. 46 - 48 C. proc. pen, judecătorul care a judecat cauza înainte de trimiterea în judecată, fiind incompatibil întrucât şi-a exprimat părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în cauză, când a declinat competenţa după punerea în discuţie, respectiv schimbarea încadrării juridice.
În rejudecare, s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 262 din 29 octombrie 2009, prin care s-a dispus condamnarea inculpatul T. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi 176 lit. b) C. pen.
Prin urmare, Înalta Curte constată ca fiind întemeiată critica formulată de inculpat privind agravarea situaţiei în propria cale de atac (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.).
Ignorând principiul non reformatio in pejus, consacrat şi de dispoziţiile art. 372 C. proc. pen. şi art. 3858 C. proc. pen., Tribunalul Harghita, prin Sentinţa nr. 262 din 29 octombrie 2009 l-a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, deşi acesta se afla în rejudecare ca urmare a propriului apel declarat împotriva sentinţei iniţiale de condamnare, respectiv Sentinţa nr. 384/2008, prin care acestuia i se aplicase pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă. Respectiva sentinţă nu fusese atacată cu apel de către parchet.
În aceste condiţii, găsind întemeiată critica inculpatului pe aspectul evocat mai sus, Înalta Curte constată că, implicit, îşi găseşte rezolvarea şi critica formulată de inculpat privind individualizarea pedepsei, căci nici aceasta şi nici încadrarea nu pot fi agravate faţă de condamnarea dispusă prin Sentinţa nr. 384/2008.
Cât priveşte recursul declarat de Parchet, Înalta Curte apreciază că acesta nu este fondat.
Susţinerea parchetului că efectul extensiv al apelul inculpatului T. opera şi în situaţia în care acesta trebuia respins nu poate fi primită. Nu este posibil a casa şi modifica o hotărâre dacă nu este admisă împotriva ei o cale de atac.
Pentru a opera efectul extensiv trebuie, în primul rând, să existe un recurs declarat în termen şi admisibil, căci numai o asemenea cale de atac produce devoluare şi extindere.
Cu atât mai mult admiterea apelului trebuia să fie dispusă cu cât, aşa cum s-a arătat, critica inculpatului de agravare a situaţiei în propria cale de atac a fost formulată şi în faţa Curţii de Apel, care trebuia să o admită şi nu să o respingă fără nicio motivare, reţinând doar că „tribunalul nu a încălcat în niciun mod principiul non reformatio in pejus".
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat şi va casa în parte Decizia şi sentinţa, doar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.F.R.
În baza art. 334 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei săvârşite de acesta din tentativă la infracţiunea de omor în vătămare corporală gravă şi se va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă de 2 ani închisoare, având în vedere că nici încadrarea juridică şi nici pedeapsa aplicată iniţial inculpatului prin Decizia nr. 384/2008 nu pot fi agravate.
În favoarea inculpatului, se va corecta conţinutul pedepsei accesorii, dispunându-se interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.F.R. împotriva Deciziei penale nr. 12 A din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte hotărârea atacată precum şi Sentinţa penală nr. 262 din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Harghita.
În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul T.F.R. din tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi (29, art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. d) şi ultim. C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată, reţinerea din 17 februarie 2002 şi arestarea preventivă de la 18 februarie 2002 la 19 martie 2002.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva deciziei penale sus-menţionate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul T.F.R., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2412/2010. Penal. Arestare provizorie în... | ICCJ. Decizia nr. 2440/2010. Penal → |
|---|
