ICCJ. Decizia nr. 3472/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3472/2010
Dosar nr. 8130/2/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 280/F din 24 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a fost pus în executare mandatul european de arestare emis de Procuratura Berlin la data de 29 iunie 2010, împotriva cetăţeanului român C.F.
Totodată, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile germane, cu condiţia respectării regulii specialităţii, precum şi cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
De asemenea, instanţa de fond a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autorităţile germane, pe o perioadă de 25 zile, de la 25 septembrie 2010 la 29 octombrie 2010, inclusiv.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Pe numele persoanei solicitate C.F. a fost emis un mandat european de arestare de către Procuratura din Berlin - Germania, în baza mandatului de arestare emis la data de 7 iunie 2010 de Curtea din Berlin, în dosarul nr. 349 Gs, 67 J s 485/2008 pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelătorie falsificată şi falsificare de documente prevăzute de art. 263 alin. (1) şi (3) şi art. 287 alin. (1) şi (3) C. pen. german, pentru care pedeapsa este mai mare de 10 ani.
S-a mai reţinut că mandatul european emis cuprinde toate informaţiile necesare cu privire la identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, inclusiv datele privind mandatul de arestare preventivă în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare.
Ca atare, în baza art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008 , instanţa de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 iunie 2010 de autorităţile germane.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, persoana solicitată a declarat recurs învederând că nu este autorul infracţiunilor, că nu este una şi aceeaşi cu persoana urmărită, că datele de stare civilă ale persoanei solicitate nu corespund cu datele sale de identificare. S-a mai invocat în recursul declarat, ca motiv de opunere la extrădare, şi starea de sănătate precară.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, pe numele lui C.F. a fost emis un mandat european de arestare de către Procuratura Berlin pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelătorie calificată şi falsificare de documente, infracţiuni pentru care pedeapsa este mai mare de 10 ani. Cu privire la situaţia de fapt, a rezultat din actele comunicate de autorităţile germane că la datele de 18 şi 30 ianuarie 2008 persoana solicitată a închiriat în baza unor documente false mai multe autovehicule scumpe de la firme de închiriere în scopul de a le valorifica ulterior, prezentându-se sub alte nume, şi anume M.T., respectiv, V.T.
Instanţa de fond a analizat dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 302/2004 şi a constatat justificat că sunt realizate exigenţele referitoare la conţinutul şi forma mandatului european de arestare, respectiv toate datele de identificare ale persoanei solicitate şi informaţiile cerute de textul de lege menţionat.
Este adevărat că în traducerea autorizată a mandatului european de arestare este trecută ca dată a naşterii „6 iunie" însă în mandatul european de arestare trimis prin fax şi care se găseşte în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este trecută data de naştere corectă şi care coincide cu data de naştere indicată de chiar persoana solicitată C.F., dată menţionată şi semnalarea emisă de Biroul Internaţional Interpol.
Din toate celelalte verificări efectuate de IGP, din fişa de evidenţă a MAI - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date rezultă că persoana solicitată de Procuratura din Berlin este C.F.
Aspectele legate de identităţile false indicate în cuprinsul mandatului european de arestare (şi anume M.T. şi V.T.) nu sunt relevante întrucât sunt numele sub care s-a prezentat persoana solicitată cu ocazia comiterii pretinselor infracţiuni.
Invocarea de către persoana solicitată a stării precare de sănătate nu poate constitui un motiv de refuz la predare întrucât nu se regăseşte printre cazurile limitativ prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte este de precizat că în procedura mandatului european de arestare nu se poate supune analizei oportunitatea arestării persoanei solicitate, existenţa sau inexistenţa faptei, vinovăţia persoanei solicitate sau modalitatea şi circumstanţele comiterii infracţiunilor.
Exigenţele referitoare la conţinutul şi forma mandatului european de arestare sunt îndeplinite, referitor la identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail al autorităţii judiciare germane emitente, natura şi încadrarea juridică a infracţiunilor, descrierea circumstanţelor în care au fost comise faptele, inclusiv locul şi momentul (18 ianuarie 2008, ora 20.00, firma de închiriere Europcar - Aeroportul Koln şi 30 ianuarie 2008 - firma de închiriere Sixt, Aeroportul Berlin) pedepsele prevăzute de legislaţia germană pentru infracţiunile de înşelătorie calificată - art. 263 alin. (1) şi (3) şi falsificare de documente - art. 287 alin. (1) şi (3) C. pen. german.
Ca atare, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate întruneşte condiţiile de fond şi de formă cerute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.F. împotriva sentinţei penale nr. 280/F din 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2452/2010. Penal. Vătămarea corporală... | ICCJ. Decizia nr. 3490/2010. Penal. Revocarea măsurii... → |
|---|
