ICCJ. Decizia nr. 2482/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2482/2010
Dosar nr. 62/33/2011
Şedinţa publică din 21 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 7 din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul C.V., împotriva sentinţei penale nr. 8 din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Cluj.
A fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
În dispozitivul sentinţei, instanţa de fond a menţionat expres că hotărârea este „Definitivă".
Pentru a dispune în acest sens, judecătorul instanţei de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea adresata Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, numitul C.V. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 8 din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, dată în dosar nr. 1989/33/2008. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a înaintat concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, cu motivarea că se referă la o plângere contra unei soluţii de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, respinsă cu caracter definitiv de prima instanţă în baza art. 2781 alin. (8) C. proc. pen.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a mai reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 8 din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Cluj s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul C.V. împotriva rezoluţiei din 10 noiembrie 2008 dată în dosar nr. 273/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi a rezoluţiei din 05 decembrie 2008, pronunţată în dosar nr. 1037/11/2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Această sentinţă a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de petent, prin Decizia penală nr. 1904 din 22 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Petentul C.V. a solicitat revizuirea sentinţei din dosarul nr. 1989/33/2008 al Curţii de Apel Cluj, pe care o consideră nelegală deoarece organele de anchetă nu au sesizat faptele ilicite comise de persoanele împotriva cărora a formulat plângere. Pe cale de consecinţă, revizuientul a solicitat desfiinţarea sentinţei menţionate şi să se dispună redeschiderea urmăririi penale faţă de făptuitori.
Instanţa investită cu soluţionarea prezentei cereri a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 393 alin. (1) C. proc. pen. hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, iar în continuare art. 394 alin. (1) C. proc. pen. arată cazurile în care poate fi exercitată o astfel de cale extraordinară de atac, cazuri limitativ şi expres prevăzute la lit. a)-e) respectiv:
- când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei,
- un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere,
- un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals,
- un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana ce a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere,
- când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Din conţinutul prevederilor menţionate, cât şi din precizările făcute în alin. (2)-(4) ale aceluiaşi articol cu privire la condiţiile în care cazurile reglementate la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei şi s-a pronunţat o soluţie de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.
Rezultă, deci, că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
În raport cu soluţiile ce pot fi pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, s-a apreciat că nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluţii nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen.
S-a menţionat că în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. XVII/2007 publicată în M.Of. nr. 542 din 17 iulie 2008 stabilind că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă.
Împotriva sentinţei, revizuientul a declarat prezentul recurs.
Recursul va fi respins ca inadmisibil pentru motivele ce se vor arăta:
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunţate în procedura prevăzută în art. 278/1 C. proc. pen.
În acest sens, potrivit art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziţii tranzitorii care se regăsesc în art. XXIV.
In privinţa căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăseşte în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabileşte, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunţării hotărârii ce se doreşte a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât şi spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare şi accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecinţă, constatând că, potrivit noilor reglementări legale, sentinţa instanţei de fond în materia plângerii întemeiate pe dispoziţiile art. 278/1 C. proc. pen. este definitivă, pe cale de consecinţă şi sentinţa prin care a fost soluţionată o cerere de revizuire a acestei sentinţe este, de asemenea, definitivă potrivit art. 407 C. proc. pen.
În această situaţie, întrucât petentul a formulat o cale de atac care nu este prevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul C.V. împotriva sentinţei penale nr. 7 din 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 248/2010. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 2704/2010. Penal → |
|---|
