ICCJ. Decizia nr. 2493/2010. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar, în baza art. 3002rap. la art. 160b C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților P.S. și Z.I.
S-a reținut că din probatoriul administrat în cauză până la acest moment rezultă existența indicilor temeinice că inculpații ar fi comis faptele pentru care sunt cercetați, iar în ce privește temeiul prev.de art. 148 lit. f) C. proc. pen. acesta se menține și a nu suferit modificări.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul Z.I., solicitând revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul Z.I. a fost condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 282 alin. (2) C. pen. și art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) C. pen., reținându-se că în perioada 9-11 septembrie 2008 a ajutat pe coinculpații P.S. și P.I. la punerea în circulație a unor bancnote falsificate de 500 lei și la inducerea în eroare a părților vătămate.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 282 din 26 septembrie 2008 a Tribunalului Harghita, constatând că sunt întrunite condițiile prev.de art. 143 și art. 148 lit. a), d) și f) C. proc. pen., iar prin sentința penală nr. 45 din 23 februarie 2010 a Tribunalului Harghita, pronunțată în al doilea ciclu procesual, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare.
înalta Curte constată că la acest moment se mențin temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, așa încât solicitarea inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate nu este întemeiată.
Astfel, pe de o parte în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat (în condițiile în care împotriva sa a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în primă instanță), iar pe de altă parte natura acestora și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, ca și împrejurarea că nu se află la primul conflict cu legea penală justifică aprecierea că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
în consecință, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 160b alin. (3), în mod legal și temeinic instanța de apel pe rolul căreia cauza se află în prezent a dispus menținerea stării de arest a inculpatului, sens în care recursul acestuia este nefondat și a fost respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 492/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 495/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
