ICCJ. Decizia nr. 2735/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2735/2010
Dosar nr. 5591/85/2010
Şedinţa publică din 20 iulie 2011
Asupra cauzei penale de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din 14 ianuarie 2011, Tribunalul Sibiu, secţia penală, a respins ca inadmisibil cererea de revizuire formulată de revizuentul N.C. împotriva sentinţei penale nr. 292 din 17 noiembrie 2005 a Tribunalul Sibiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Sibiu a reţinut că prin sentinţa penală nr. 292 din 17 noiembrie 2005 a aceleiaşi instanţe, definitivă prin Decizia penală nr. 98/ 2006 a Curţii de Apel Alba-Iulia, revizuentul a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani şi 6 luni închisoare cu executare în regim de detenţie pentru infracţiunea de tâlhărie, precum şi că odată cu judecarea cauzei, atât în fond, cât şi în căile de atac instanţele au analizat apărările condamnatului, o reapreciere sau prelungire a probatoriului fiind inadmisibilă pe calea revizuirii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul, cale de atac ce a fost respinsă, ca nefondată, prin Decizia penală nr. 49/A din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală, întrucât motivul invocat în cuprinsul cererii nu se încadrează în cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de lege, reducerea pedepsei, în raport de circumstanţele reale ale cauzei şi cele personale ale condamnatului fiind atributul exclusiv al primei instanţe şi al instanţelor de control judiciar care au fost învestite cu judecarea fondului.
Decizia dată în apel a fost atacată cu recurs de către revizuentul N.C., care a arătat oral că doreşte redozarea pedepse în condiţiile în care este bolnav şi are 63 de ani.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, astfel că, în mod firesc, nu poate fi promovată decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi numai în condiţiile prevăzute de lege (cu referire la termenul de introducere a cererii de revizuire, persoanele ce pot solicita revizuirea etc).
In cauză, petentul condamnat şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., invocând reducerea cuantumului pedepsei închisorii pentru motive de sănătate şi pentru vărsat înaintată pe care o are.
Înalta Curte constată că prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen. pot fi invocate atunci când: s-au descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi doar dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare; au fost condamnaţi definitiv martorii, experţii sau interpreţii care au declarat în cauză sau printr-o ordonanţă a procurorului s-a dispus asupra fondului cauzei în sensul constatării săvârşirii mărturiei mincinoase; a fost declarat fals un înscris care a servit ca temei al soluţiei a cărei revizuire se cere; a comis o infracţiune în legătură cu cauza un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală; nu se pot concilia două hotărâri definitive.
În speţă, aspectele ce ţin de individualizarea pedepsei sunt chestiuni de fond, ce au fost examinate şi soluţionate cu autoritate de lucru judecat de instanţa care a pronunţat condamnarea revizuentului N.C.; ca atare, acestea nu mai pot fi repuse în discuţie la acest moment.
De altfel, aspectele pentru care se solicită revizuirea nu au caracter de noutate, ci constituie doar o reiterare a susţinerilor deja învederate de condamnat în cursul soluţionării în fond a cauzei, susţineri ce au fost analizate şi respinse motivat de instanţele competente.
Prin urmare, având în vedere că aspectele invocate de revizuent nu se circumscriu cazurilor de revizuire limitativ şi expres prevăzute de norma procesual penală în art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de revizuentul N.C.
De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. LX din 24 septembrie 2007 a admis recursul în interesul legii, stabilind că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat căruia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac care nu e prevăzută de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent N.C. împotriva deciziei penale nr. 49/A din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2718/2010. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2744/2010. Penal → |
|---|
