ICCJ. Decizia nr. 2748/2010. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2748/2010
Dosar nr. 6059/1/2010
Şedinţa publică din 21 iulie 2010
Asupra recursului de faţă,
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 24 iunie 2010, Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, investită cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi şi de inculpaţii M.D., C.D. şi A.I. împotriva sentinţei penale nr. 634 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului laşi, secţia penală, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpaţi, privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut în esenţă următoarele:
La 24 iunie 2010, inculpatul M.D. a depus la dosarul cauzei o cerere privind sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, întrucât acest articol vine în contradicţie cu art. 24, art. 124 şi art. 16 din Constituţia României, deoarece articol denunţat ca neconstituţional - prin formularea " alte forme de constrângere " nu indică în concret şi limitativ despre ce forme de constrângere este vorba, lăsând loc arbitrariului şi punând într-o poziţie de inegalitate părţile precum şi , aducând atingere drepturilor la apărare.
La termenul de judecată din 24 iunie 2010 inculpaţii C.D. şi A.I. au învederat că îşi însuşesc cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul M.D., solicitând admiterea acestei cereri, sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionare execepţiei de neconstituţionalitate invocată şi suspendare judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei.
În motivarea soluţiei, Curtea a arătat că, în raport cu obiectul dedus judecăţii, nu se poate reţine existenţa unei legături directe dintre norma contestată de inculpaţi - art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în modalitatea încriminată de legiutor prin sintagma " alte forme de constrângere " - şi soluţionarea procesului, în cadrul căruia în sarcina inculpaţilor s-au reţinut, ca mijloace şi procedee folosite în realizarea conţinutului infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2000, ameninţare şi violenţa - mijloace menţionate expres de textul de lege invocat, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul M.D. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, la judecata căruia nu s-a prezentat şi nici nu a formulat motive scrise de casare , iar apărătorul desemnat din oficiu a solicitat casarea încheierii atacate, admiterea cererii astfel cum a fost formulată şi sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 29 alin. din Legea nr. 47/1992 (republicată), cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele procedural - formale de admisibilitate a excepţiei invocate, după cum urmează:
- excepţia să reprezinte un incident procedural ivit în cadrul unui proces aflat pe rol (în curs), incident ce trebuie rezolvat premergător fondului ;
- să privească norme legale în vigoare;
- normele legale în vigoare, a căror contituţionalitate este contestată, să nu fi fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
- autorul excepţiei să aibă calitatea de a o ridica şi să justifice un interes în rezolvarea prealabilă a acesteia, textul de lege "denunţat" ca neconstituţional având o vădită legătură cu soluţionarea cauzei.
Înalta Curte, analizând încheierea atacată, constată că aceasta este legală şi temeinică, în mod corect Curtea de Apel respingând - în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 (republicată) - cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată, din moment ce a constatat în mod judicios că partea din textul de lege apreciată ca neconstituţională - şi anume sintagma "alte forme de constrângere" nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
În consecinţă, fată de considerentele arătate, constatându-se că recursul declarat de inculpatul M.D. este nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., să fie respins ca atare , cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva încheierii din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 8229/99/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2690/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2363/2010. Penal → |
|---|
