ICCJ. Decizia nr. 291/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 291/2010
Dosar nr. 232/1/2010
Şedinţa publică din 24 februarie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 1940 din 4 noiembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.C.V. împotriva rezoluţiei nr. 180/P/2007 din 25 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică. A fost menţinută rezoluţia atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
S-a reţinut, în esenţă, că plângerea nu este întemeiată, iar soluţia de netrimitere în judecată este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat elemente care să conducă la concluzia că intimaţii M.D. şi B.E. au comis infracţiunile reclamate, nemulţumirea petentului faţă de soluţia adoptată neputând conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor indicate în plângere.
Soluţia a devenit definitivă prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de petent, prin Decizia nr. 397 din 18 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, în dosarul nr. 1438/1/2009.
Împotriva acestei din urmă decizii revizuientul M.C.V. a formulat cerere de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători sub nr. 5062/1/2009, la data de 19 mai 2009.
Cererea de revizuire a fost înaintată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru efectuarea de cercetări conform art. 397 şi urm. C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 779 din 19 octombrie 2009 a Completului de 9 Judecători.
După formularea concluziilor de către procuror, în conformitate cu dispoziţiile art. 399 alin. (5) C. proc. pen., materialul cauzei a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formându-se dosarul nr. 232/1/2010.
Examinând cererea de revizuire în conformitate cu dispoziţiile art .403 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 1940 din 4 noiembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 6061/1/2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul M.C.V. împotriva rezoluţiei nr. 180/P/2007 din 25 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică. Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că soluţia de neurmărire penală dată de parchet faţă de magistraţii M.D., judecător la Curtea de Apel Bucureşti şi B.E., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 şi favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. cu motivarea că faptele sesizate nu există, este legală şi temeinică.
Prin Decizia penală nr. 397 din 18 mai 2009 pronunţată în dosarul nr. 1438/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, a respins ca nefondat recursul declarat de petiţionarul M.C.V., menţinând soluţia atacată.
Prin hotărârea judecătorească a cărei revizuire se solicită nu s-a rezolvat fondul cauzei, în sensul stabilirii existenţei faptei şi vinovăţiei, potrivit dispoziţiilor art. 345 C. proc. pen.
În consecinţă, revizuirea unei astfel de hotărâri nu este posibilă, nefiind permisă şi prevăzută de lege.
În acest sens, a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, stabilind prin Decizia nr. 17 din 19 martie 2007 dată în soluţionarea recursului în interesul legii, că o cerere de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. este inadmisibilă.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.V., dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 403 raportat la art. 394 C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C.V. împotriva deciziei penale nr. 397 din 18 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, pronunţată în dosarul nr. 1438/1/2009.
Obligă revizuentul la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3920/2010. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 3924/2010. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
