ICCJ. Decizia nr. 3920/2010. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3920/2010
Dosar nr. 8303/1/2010
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosar nr. 2942.1/40/2006 a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul C.C. cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. (5) şi art. 146 C. pen., precum şi a prevederilor art. 178 alin. (21) şi art. 334 C. proc. pen.
S-a reţinut că, deşi în aparenţă excepţiile invocate par a avea legătură cu soluţionarea cauzei, acestea contravin art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât tind la o modificare a prevederilor legale supuse controlului de constituţionalitate şi în special a unor prevederi ce ţin de politica penală a statului.
De asemenea, din analiza excepţiilor invocate se observă că dispoziţiile art. 178 alin. (21) C. proc. pen. reclamate ca neconstituţionale nu au legătură cu persoana inculpatului, semnatar al excepţiilor de neconstituţionalitate, ci vizează doar procedura de citare a persoanelor care locuiesc în străinătate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.C., susţinând că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile invocate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, această unică autoritate de jurisdicţie constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Din analiza excepţiilor de neconstituţionalitate ce fac obiectul prezentei cauze rezultă că:
- în privinţa disp. art. 215 alin. (5) şi art. 146 C. pen., se contestă instituirea limitei de 200.000 RON pentru a considera că o infracţiune, în particular, cea de înşelăciune, a produs „consecinţe deosebit de grave";;
- în privinţa disp. art. 178 alin. (21) C. proc. pen., se consideră că „se impune modificarea acestui text prin introducerea unei proceduri de căutare a domiciliului persoanei care locuieşte în străinătate şi căreia nu i s-a adus la cunoştinţă că este parte într-un proces penal";;
- în privinţa disp. art. 334 C. proc. pen. se consideră că, pentru a fi constituţional, „ar fi trebuit să se prevadă că în cazul schimbării încadrării juridice instanţa să fie obligată să restituie dosarul procurorului pentru modificarea actului de sesizare a instanţei";.
Or, aşa cum corect a constatat instanţa de apel pe rolul căreia cauza se află în prezent, prin invocarea acestor excepţii de neconstituţionalitate inculpatul tinde la modificarea dispoziţiilor legale sus-amintite, situaţie exclusă de disp. art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi care ar transforma Curtea Constituţională într-un legislator pozitiv, încălcând astfel atribuţiile exclusive ale Parlamentului.
În altă ordine de idei, din actele dosarului de apel rezultă că anterior încheierii recurate au mai fost formulate alte 3 cereri ale inculpatului şi celorlalte părţi din cauză, de sesizare a Curţii Constituţionale cu diferite excepţii de neconstituţionalitate, una dintre sesizări fiind şi admisă, fapt ce pune în discuţie însăşi buna-credinţă cu care sunt exercitate drepturile procesuale în prezenta cauză.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod legal şi temeinic instanţa de apel a respins prin încheierea recurată noua cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel încât recursul inculpatului este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.C. împotriva încheierii din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosar nr. 2942.1/40/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 29/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 291/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
