ICCJ. Decizia nr. 294/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 294/2010
Dosar nr. 224/1/2010
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 30 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 4481/121/2009, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 43/2002 formulată de inculpatul B.G..
În baza art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.G. arestat în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Galaţi.
A prorogat pronunţarea asupra excepţiei privind nulitatea absolută a hotărârii instanţei de fond pentru a se obţine relaţii de la Judecătoria Galaţi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a apreciat următoarele:
Excepţia de neconstituţionalitate invocată de inculpatul B.G. este inadmisibilă deoarece nu are legătură cu soluţionarea recursului ce face obiectul cauzei.
Cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, instanţa a reţinut că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut şi impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.G., precizând, cu ocazia judecării recursului, că atacă atât soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cât şi soluţia de menţinere a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia penală se află Dosarul nr. 4481/121/2009, având ca obiect soluţionarea recursului declarat de inculpatul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 430 din 6 noiembrie 2009 a Tribunalului Galaţi.
Prin încheierea din 30 decembrie 2009 a acestei instanţe s-a dispus, printre altele, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului B.G..
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare pentru cei lipsă.
În speţă, a fost atacată cu recurs o încheiere pronunţată de o instanţă de recurs.
Interpretând per a contrario textul de lege sus menţionat, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat împotriva încheierii prin care instanţa a menţinut măsura arestării preventive nu poate fi primit deoarece încheierea respectivă nu este pronunţată de prima instanţă sau de instanţa de apel, ci de instanţa de recurs.
În consecinţă, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva Încheierii din 30 decembrie 2009 prin care Curtea de Apel Galaţi a menţinut starea de arest a acestuia este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Referitor la dispoziţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 43/2002 formulată de inculpatul B.G., Înalta Curte constată că dispoziţia instanţei de recurs este temeinică şi legală.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa a cărei încheiere a fost atacată, excepţia de neconstituţionalitate invocată de inculpatul B.G. nu are legătură cu soluţionarea recursului ce face obiectul cauzei deoarece chiar dacă s-ar admite această excepţie nu ar deveni nulă urmărirea penală efectuată de D.N.A. şi, deci, nu ar fi influenţată în niciun fel soluţia ce ar putea fi dată în cauză.
Pe de altă parte, nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru admiterea unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, în speţă cererea nefiind motivată şi, de asemenea, nu se arată în ce constă contrarietatea între textul constituţional şi legea cu care vine în contradicţie.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva Încheierii din 30 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi în ce priveşte dispoziţia de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva Încheierii din 30 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 4481/121/2009, ca inadmisibil în ce priveşte soluţia de menţinere a stării de arest şi ca nefondat în ce priveşte dispoziţia de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 43/2002.
Obligă recurentul inculpat la 235 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de 75 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 735/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 787/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
