ICCJ. Decizia nr. 735/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 735/2010
Dosar nr. 878/39/2009
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La data de 23 august 2007, petenta C.X.C. SRL laşi, prin reprezentant legal, administrator N.C., a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc, solicitând efectuarea de cercetări penale faţă de numiţii M.C., administrator la SC C.C. SA şi A.L.D., avocat în cadrul Baroului Suceava, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în declaraţii, prev de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât aceştia au depus în Dosarul civil nr. 1142/206/2007 aflat pe rolul Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc mai multe înscrisuri în care s-a menţionat în mod nereal că lucrările la imobilul proprietatea sa au fost finalizate, deşi în realitate remedierile constatate printr-un raport de expertiză au fost efectuate de o altă firmă şi nu de către SC C.C. SA Cîmpulung Moldovenesc şi că afirmaţii similare au fost făcute de aceştia şi în faţa completului de judecată.
Prin rezoluţia nr. 932/P/2007 din 15 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc, în temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul M.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există.
De asemenea, având în vedere calitatea de avocat a numitei A.L.D., în temeiul art. 42 rap. la art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în vederea efectuării de cercetări faţă de aceasta sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.
Fiind audiat în cauză, reprezentantul petentei, N.C., a declarat că solicită efectuarea de cercetări fată de A.L.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., fapte constând în aceea că, fiind angajată de M.C. să-i acorde asistenţă juridică în Dosarul civil nr. 1142/206/2007 aflat pe rolul Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, aceasta a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, în care a menţionat în mod nereal că lucrările de construcţie la care clientul său s-a obligat prin contractul de prestări servicii au fost executate şi finalizate, deşi în realitate expertul L.L.M. a constatat contrariul, prin raportul de expertiză întocmit. A mai arătat că intimata a prezentat instanţei de judecată, atât cu ocazia judecării cauzei la Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc, cât şi la Tribunalul Suceava, o altă situaţie de fapt decât cea reală, sens în care a făcut trimitere la înscrisurile depuse, fapt care a dus la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în defavoarea sa.
Prin rezoluţia nr. 59/P/2008 din 16 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul disp art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de de A.L.D. - avocat în Baroul Suceava, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., cu motivarea că faptele reclamate nu există.
S-a reţinut de către procurorul cauzei că la data de 14 octombrie 1997 a fost încheiat contractul de prestări servicii, conform căruia SC C.C. SA Cîmpulung Moldovenesc, prin director S.T., s-a obligat să construiască un imobil în municipiul Cîmpulung Moldovenesc pentru C.X.C. laşi, reprezentată de N.C.
Întrucât SC C.C. SA Cîmpulung Moldovenesc nu şi-a onorat obligaţiile asumate prin contractul menţionat, N.C. a acţionat societatea în judecată, iar prin sentinţa civilă nr. 1360/E/2001, Tribunalul laşi a dispus obligarea acesteia la finalizarea lucrărilor de construcţie ce au făcut obiectul contractului şi a Actului adiţional nr. 1/1998.
Ulterior, prin încheierea de şedinţă din 9 decembrie 2003 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, dată în Dosarul civil nr. 249/2003, SC C.C. SA Cîmpulung Moldovenesc a fost obligată la plata unei amenzi către bugetul de stat în cuantum de 500.000 ROL pentru fiecare zi de întârziere până la terminarea efectivă a lucrărilor.
Ca urmare, societatea comercială s-a adresat Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc cu o contestaţie la executare, solicitând anularea amenzii aplicate, acţiune ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1.142/206/2007.
Pe parcursul derulării procesului civil, M.C. a angajat-o pe avocata A.L.D. să-i acorde asistenţă juridică şi reprezentare în faţa instanţei de judecată.
Avocatul, în baza contractului încheiat, a redactat şi depus la dosarul cauzei, la termenele de judecată fixate, o serie de înscrisuri în apărarea clientului său, respectiv o cerere de amânare a cauzei, o întâmpinare, note de concluzii, în care a menţionat că lucrările de construcţie la care s-a obligat clientul său prin contractul de prestări servicii au fost executate, inclusiv remedierile stabilite prin raportul de expertiză fără a indica însă cine anume Ie-a efectuat.
În declaraţia dată, A.L.D. a arătat că apărările formulate în dosarul civil menţionat au avut la bază atât susţinerile clientului său, cât şi înscrisurile prezentate de acesta - pe care Ie-a depus la dosar şi care atestau că lucrările de construcţie menţionate în contract şi în Actul adiţional nr. 1/1998 au fost executate şi finalizate, fapt confirmat şi de raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. L.L.M.
Prin încheierea de şedinţă din 05 iulie 2007, dată în Dosarul civil nr. 1142/206/2007 al Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, executorie şi irevocabilă, s-a admis contestaţia la executare formulată de SC C.C. SA Cîmpulung Moldovenesc şi, în consecinţă, s-a anulat amenda civilă aplicată anterior.
Faţă de cele constatate, procurorul a considerat că în sarcina numitei A.L.D. nu poate fi reţinută săvârşirea vreunei fapte de natură penală, nedovedindu-se că aceasta a făcut declaraţii neconforme cu realitatea în faţa instanţei de judecată ori că a făcut menţiuni nereale în cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei rezoluţii, petenta s-a adresat cu plângere, conform art. 278 C. proc. pen., procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, susţinând că rezoluţia este netemeinică şi nelegală, în esenţă, pe considerentul că procurorul nu a apreciat corect materialul probator administrat în cauză.
Prin rezoluţia nr. 177/11/2/2009 din 21 mai 2009, procurorul ierarhic superior a respins plângerea ca neîntemeiată, reţinându-se că din materialul probator administrat în cauză, rezultă că avocata A.L.D. a susţinut în faţa instanţei cauza în care era angajată, pe baza înscrisurilor şi a afirmaţiilor prezentate şi susţinute de partea pe care o reprezenta, coroborate şi cu datele ce rezultă din Raportul de expertiză tehnică - evaluare întocmit de expertul tehnic judiciar în Dosarul nr. 3237/86/2006 al Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi din care rezultă că lucrările de construcţie efectuate se regăsesc pe teren.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petenta C.X.C. SRL laşi, prin reprezentant legal administrator N.C., a formulat plângere la instanţă, în baza art. 2781 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea rezoluţiilor date de către procuror şi confirmate de procurorul ierarhic superior şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatei.
În motivarea plângerii, a arătat că avocata, împreună cu clientul său, a acţionat în mod conştient şi intenţionat, prin prezentarea în faţa instanţei de judecată a înscrisurilor şi fotografiilor care reprezentau lucrări de remediere efectuate de o altă firmă, susţinând că ar fi vorba de lucrări executate de firma debitoare a obligaţiei de a face şi că în această modalitate a obţinut anularea amenzii civile, amendă care constituia singurul mijloc de constrângere a debitoarei să-şi ducă la îndeplinire obligaţiile stabilite prin hotărâre judecătorească, fiind astfel grav prejudiciată.
În dovedirea susţinerilor sale, petenta a făcut trimitere la declaraţia administratorului firmei debitoare, M.C., care în faţa organelor de poliţie de la Cîmpulung Moldovenesc a recunoscut faptul că nu a efectuat lucrările de remediere la imobil.
Prin sentinţa penală nr. 93 din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.X.C. SRL laşi, reprezentantă de N.C., împotriva rezoluţiei nr. 59/P/2008 din 16 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a rezoluţiei nr. 177/11/2/2009 din 21 mai 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimată fiind A.L.D.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac şi vizează controlul judecătoresc al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 2781 C. proc. pen., de natură a da eficienţă dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României şi art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale investeşte instanţa, sub un prim aspect, cu examinarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei atacate.
Cum soluţionarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac şi, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală.
Rezultă, aşadar, că, sesizată cu plângerea menţionată, instanţa de judecată nu este investită cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanţa de judecată competentă pronunţă una din soluţiile prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen.
Instanţa de fond a reţinut că plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior şi apoi, în caz de respingere, instanţei de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate şi netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea iniţială cu care a sesizat parchetul.
Examinând dosarul cauzei, s-a constatat că, în speţă, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existenţa infracţiunilor cu a căror săvârşire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenţei unora din cazurile reglementate în art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale şi, respectiv, declanşarea procesului penal se dispune, când urmărirea penală este de competenţa procurorului, neînceperea acesteia.
În cazul contestării acestei soluţii prin formularea plângerii prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., controlul judecătoresc priveşte temeinica rezoluţiei în raport de cercetările efectuate.
După cum rezultă din însăşi denumirea lor, actele premergătoare la care face trimitere textul art. 224 C. proc. pen., preced începerea urmăririi penale şi sunt efectuate în vederea acestei începeri.
Instanţa de fond, examinând probatoriul administrat şi depus la dosar, a reţinut că acesta nu demonstrează existenta infracţiunilor reclamate de petentă în sarcina intimatei şi, drept urmare, apreciază că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 16 martie 2009 dată în Dosarul nr. 59/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general prin rezoluţia din 21 mai 2009 a aceluiaşi parchet, cu nr. 177/11/2/2009, este temeinică şi legală.
Din conţinutul plângerii formulate în scris, cât şi din susţinerea prezentată oral de reprezentantul legal al petentei, rezultă că aceasta critică soluţia de neîncepere a urmăririi penale din perspectiva soluţiei de anulare a amenzii civile pronunţate în Dosarul civil nr. 1142/206/2007 al Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, considerând că la baza acesteia au fost avute în vedere susţinerile, înscrisurile şi fotografiile depuse de intimată în apărarea clientului său, al căror conţinut, cunoscut de cea în cauză, este apreciat ca fiind contrar realităţii, şi ca atare infracţiunile reclamate există.
Verificând ansamblul actelor premergătoare existente la dosar, instanţa de fond a reţinut că, în baza contractului de prestări servicii din 14 octombrie 1997, SC C.C. SA Cîmpulung Moldovenesc s-a obligat să execute pentru pârâta C.X.C. SRL laşi (petenta din prezenta cauză) lucrări de izolare, fundaţie, zidărie parter, cofrat, armat, turnat placă de beton peste zidăria de la parter, iar conform actului adiţional nr. 1 din 09 aprilie 1998, lucrări de zidărie, mansardă, tencuieli interioare şi canalizare, la imobilul situat în Cîmpulung Moldovenesc.
Prin sentinţa civilă nr. 1360/E din 19 octombrie 2001 a Tribunalului laşi, rămasă definitivă şi irevocabilă, societatea menţionată a fost obligată să finalizeze lucrările de construcţii ce au făcut obiectul contractului şi actului adiţional, iar prin încheierea de şedinţă din 9 decembrie 2003 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, dată în Dosarul nr. 249/2003 aceeaşi societate a fost obligată la plata sumei de 500.000 lei ROL/zi în favoarea statului, pentru fiecare zi de întârziere, până la terminarea efectivă a lucrărilor.
Ulterior, prin cererea adresată Tribunalului Suceava şi înregistrată în 09 octombrie 2006, SC C.C. SA Cîmpulung Moldovenesc a solicitat în contradictoriu cu C.X.C. SRL laşi să se constate că a finalizat lucrările de construcţii la care a fost obligată şi să se anuleze amenda civilă aplicată, capete de cerere ce au fost disjunse prin sentinţa civilă nr. 510 din 23 martie 2007, în sensul că cel privind finalizarea construcţiilor a fost soluţionat prin sentinţa nr. 583 din 13 aprilie 2007 a Tribunalului Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nou format nr. 2017/86 din 30 martie 2007, iar contestaţia la executare a fost admisă prin încheierea de şedinţă din 05 iulie 2007 dată în Dosarul nr. 1142/206/2007 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, cu consecinţa anulării amenzii civile la care s-a făcut referire anterior.
Din lecturarea considerentelor hotărârii (f. 61 ds.u.p.), s-a constatat că instanţa investită cu soluţionarea contestaţiei la executare a avut în vedere probele administrate în dosar, necontestate de petentă, în special raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. L.L.M. (f. 86-91 ds.u.p.), dar şi susţinerile reclamantei că la acel moment şi remedierile erau executate. De altfel, petenta nu contestă faptul că lucrările de construcţie şi remedierile la imobilul proprietatea sa au fost finalizate, ci doar faptul că acestea au fost efectuate de către o altă firmă decât cea debitoare. Ori, din conţinutul înscrisurilor depuse de intimată, nu rezultă că aceasta ar fi susţinut că acele lucrări ar fi fost făcute de clientul său, ci doar că sunt finalizate.
În atare situaţie, s-a constatat că în cauză nu sunt indicii şi elemente care să justifice reţinerea existenţei vreunei fapte penale de natura celor reclamate în sarcina intimatei, în condiţiile în care aceasta nu a făcut altceva decât să asiste, să reprezinte şi să formuleze apărările necesare clientului său, conform contractului de asistenţă juridică încheiat, prezentând instanţei susţinerile acestuia şi probele de care acesta a înţeles să uziteze în dovedirea lor.
Astfel, infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a însera unele date sau împrejurări.
Cu alte cuvinte, subiectul activ în cazul acestei infracţiuni este întotdeauna calificat (special), el trebuind să fie un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, sensul noţiunii de „funcţionar" fiind definit de art. 147 alin. (2) C. pen.
Prin funcţionar se înţelege persoana menţionată în alin. (1), precum şi orice salariat care exercită o însărcinare, în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat, calitate pe care nu îndeplineşte avocatul.
Din examinarea premisei instituită prin legea specială de organizare a profesiei de avocat rezultă că aceasta nu este sinonimă ori asimilabilă calităţii de „funcţionar public", în sensul dispoziţiilor art. 147 alin. (1) C. pen., respectiv avocatul nu poate fi desemnat ca persoană ce exercită o însărcinare de orice natură, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen.
În raport cu dispoziţiile art. 147 C. pen., dar şi cu prevederile art. 1 din Legea nr. 51/1995 republicată, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, potrivit cărora această profesie este una liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonomă, avocatul nu are nici calitatea de funcţionar public şi nici calitatea de funcţionar, şi în consecinţă nu poate fi subiect activ al infracţiunii de fals intelectual.
Pe de altă parte, actele întocmite de intimată, respectiv o cerere de amânare a cauzei, o întâmpinare, note de concluzii, nu constituie înscrisuri oficiale, în sensul cerut de prevederile art. 150 alin. (2) C. pen.
Infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), constă în declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecii juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe.
Sub aspectul elementului material, falsul în declaraţii implică, pe lângă declararea necorespunzătoare a adevărului, în vederea producerii unor consecinţe juridice, împrejurarea ca declaraţia să servească pentru producerea acelei consecinţe (să se uzeze ea), astfel că exclude prin conţinutul ei obiectiv existenţa în concurs şi a infracţiunii de de fals, prev. de art. 291 C. pen., care constă în folosirea unui înscris oficial.
Prin urmare, nu sunt generatoare de consecinţe juridice şi nu pot duce la reţinerea infracţiunii de fals în declaraţii susţinerile sau apărările făcute de o parte, personal sau intermediul avocatului angajat, într-un proces civil, deoarece ele sunt supuse unei verificări ulterioare, obligatorii, a conţinutului lor de către instanţă, iar părţile din proces au dreptul de a contesta cele susţinute de cel care Ie-a formulat şi de a face proba contrarie.
Calea plângerii prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., la care a recurs petenta, nu a fost instituită de legiuitor pentru declanşarea abuzivă de litigii penale şi nici nu a instituit o nouă cale de soluţionare a cauzelor de natură civilă, context în care aspectele referitoare la respectarea sau încălcarea prevederilor contractuale ulterior obţinerii titlului executoriu urmează a fi clarificate în cadrul acţiunilor specifice fazei de executare silită - fie prin autorizarea sa de a efectua lucrările pe cheltuiala debitorului, fie de a obţine eventuale costuri suportate suplimentar de la aceasta - declanşate în condiţiile prevăzute de lege.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termen legal, petenta C.X.C. SRL laşi a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi începerea urmăririi penale împotriva intimatei.
În motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, recurenta petenta a reiterat, în esenţă, criticile formulate şi la instanţa de fond, susţinând că intimata se face vinovată de infracţiunile sesizate, întrucât, în mod intenţionat, în complicitate cu administratorul societăţii pe care a reprezentat-o şi urmărind un scop ilegal, a declarat în faţa instanţei de judecată că lucrările au fost finalizate de societatea pe care o reprezenta, depunând un set de fotografii care reprezentau alte lucrări.
Examinând hotărârea instanţei de fond, sub aspectul motivelor de recurs invocate şi din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.X.C. SRL laşi.
În considerentele sentinţei atacate şi ale rezoluţiei din 16 martie 2009 dată în Dosarul nr. 59/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, au fost analizate pe larg aspectele invocate de recurenta petentă, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimatei, reţinându-se că nu există indicii cu privire la săvârşirea de către aceasta a infracţiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.
Astfel, în mod corect s-a constatat că la pronunţarea încheierii din 5 iulie 2007 dată în Dosarul nr. 1142/206/2007 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, prin care s-a admis contestaţia la executare formulată de C.C. SA Cîmpulung Moldovenesc, reprezentată de intimată, instanţa investită cu soluţionarea contestaţiei a avut în vedere probele administrate în dosar, necontestate de petentă, în special raportul de expertiză tehnică şi nu concluziile intimatei, care, în calitate de avocat, nu a făcut decât să formuleze apărările clientului său, conform contractului de asistenţă juridică încheiat, prezentând instanţei susţinerile şi mijloacele de probă de care acesta a înţeles să se folosească în apărare, înscrisurile depuse de intimată la dosar neconstituind înscrisuri oficiale, în sensul dispoziţiilor art. 150 alin. (2) C. proc. pen.
Cât priveşte temeiul de drept al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, respectiv art. 10 lit a) C. proc. pen., înalta Curte constată că acesta a fost corect invocat, întrucât corespunde situaţiei de fapt rezultată din actele premergătoare efectuate în cauză.
În consecinţă, respingând plângerea şi menţinând rezoluţia prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Pentru considerentele expuse, înalta Curte, în baza art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta C.X.C. SRL laşi împotriva sentinţei penale nr. 93 din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta C.X.C. SRL laşi împotriva sentinţei penale nr. 93 din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petenta la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4124/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4152/2010. Penal → |
|---|
