ICCJ. Decizia nr. 787/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 787/2010
Dosar nr.7662/1/2009
Şedinţa publică din 1 martie 2010
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 august 2009 pronunţată în Dosarul nr. 3142/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondate cererile de recuzare formulate de inculpaţii P.C.M. şi B.D.C..
S-a reţinut că la data de 12 august 2009, în şedinţă publică, apărătorii inculpaţilor au formulat o cerere de recuzare a preşedintelui completului de judecată desemnat cu soluţionarea cauzei, întemeiată pe dispoziţiile art. 51 C. proc. pen. cu referire la art. 48 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
În motivarea cererii de recuzare s-a arătat că preşedintele completului desemnat cu soluţionarea cauzei a fost procuror în cauza H. în care clienţii lor au fost inculpaţi.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii P.C.M. şi B.D.C. fără a fi motivate în fapt şi în drept.
Prin Decizia nr. 2861 din 26 august 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au respins ca inadmisibile recursurile declarate de petiţionarii P.C.M. şi B.D.C. împotriva încheierii din 18 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3142/2/2009, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii s-a arătat că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de inculpaţi face parte din categoria încheierilor care pot fi atacate cu recurs numai odată cu fondul, deoarece nici art. 52 alin. (6) C. proc. pen., nici alt text de lege nu prevede posibilitatea de a ataca cu recurs o asemenea încheiere. În aceste condiţii, demersul procesual efectuat de inculpaţi în afara normei procesuale penale de strictă aplicare este sancţionat cu inadmisibilitatea.
Împotriva acestei decizii, petiţionarii au formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 38511 alin. (1) C. proc. pen., arătând că nu au fost citaţi cu ocazia judecării recursului, iar judecarea recursului are loc cu citarea părţilor.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Or, cu ocazia soluţionării recursurilor declarate de petiţionarii P.C.M. şi B.D.C. împotriva încheierii din 18 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti nu s-a dispus citarea părţilor, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., o astfel de încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs şi ca atare nici obligativitatea citării părţilor într-un astfel de demers procesual, nu există.
Pe de altă parte, întrucât încheierea prin care s-a soluţionat cererea de recuzare formulată de contestatori nu este supusă niciunei căi de atac, rezultă că orice cale de atac exercitată împotriva acesteia, inclusiv calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, este inadmisibilă.
Întrucât motivul invocat de contestatori nu este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., contestaţia în anulare este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi contestatorii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorii P.C.M. şi B.D.C. împotriva Deciziei nr. 2861 din 26 august 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 6839/1/2009.
Obligă fiecare contestator la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 1 martie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 744/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 803/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
