ICCJ. Decizia nr. 293/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 293/2010
Dosar nr. 9610/1/2009
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la 7 decembrie 2009, condamnatul G.R.P., deţinut în Penitenciarul Focşani a cerut desfiinţarea Deciziei penale nr. 1727 din 11 mai 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 2328/91/2008.
În motivarea contestaţiei în anulare condamnatul a susţinut că nu s-au interpretat corect în contextul probatorului administrat cele două acte medico-legale pentru reţinerea unei corecte stări de fapt, că probele biologice nu au fost recoltate şi conservate corespunzător, că au fost fabricate de organele de anchetă în scopul condamnării sale pe nedrept.
În drept, contestatorul nu a invocat niciunul din cazurile contestaţiei în anulare, prevăzute expres şi limitativ de art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen.
S-a procedat, în conformitate cu art. 391 C. proc. pen., la examinarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare deduse judecăţii, fără citarea părţilor.
Din examinarea motivelor pe care se întemeiază contestaţia în anulare se constată că acestea nu se includ în nici unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Fiind o cale extraordinară de atac aceasta se exercită numai împotriva unor hotărâri definitive şi numai în limita cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Nemulţumirea contestatorului legată de modul în care au fost interpretate, recoltate sau conservate probele în dosarul cauzei, puteau face obiect al unor critici în cadrul căilor de atac ordinare, dar nu se încadrează nici cel puţin formal în vreunul din cazurile contestaţiei în anulare.
Desigur, exercitând o procedură judiciară specială în alte condiţii decât cele prevăzute strict şi imperativ de norma procesual penală, cererea condamnatului este sancţionată cu inadmisibilitatea.
Pentru considerentele ce preced, contestaţia în anulare se va respinge, ca inadmisibilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.R.P. împotriva Deciziei penale nr. 1727 din 11 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2328/91/2008.
Obligă contestatorul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 622/2010. Penal. Denunţarea calomnioasă... | ICCJ. Decizia nr. 625/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
