ICCJ. Decizia nr. 2953/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 2953/2010
Dosar nr. 6896/1/2010
Şedinţa publică din 25 august 2010
Asupra recursurilor penale de faţă constată:
Prin încheierea din 17 august 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 611/35/2009, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor M.V., D.F., F.I., H.A.I., C.M.S., H.G.S., K.R. şi M.S., conform art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
De asemenea, prin aceeaşi încheiere, în baza art. 160b alin. (2) cu referire la art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsura arestării preventive privind pe inculpata S.E.T. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei prevăzută de art. 1451 C. proc. pen.
În baza art. 1451 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei că pe durata executării măsurii urmează să se supună obligaţiilor prevăzute de art. 145 alin. (11) C. proc. pen., indicate ca atare în dispozitivul încheierii pronunţate.
În baza art. 1451 cu referire la art. 145 alin. (12) C. proc. pen. s-a impus în sarcina inculpatei respectarea următoarelor obligaţii, pe durata executării măsurii:
- să nu se apropie de niciunul dintre inculpaţi, de martorii din rechizitoriu: C.C.N., S.C.M., P.A.G., C.D.M. şi A.D.V. şi nici de martorii propuşi în apărare de inculpatul M.S. şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect;
- să nu se ocupe de comerţul cu ţigări;
În baza art. 145 alin. (22) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor decurgând din încălcarea cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite în sarcina sa pe durata executării măsurii preventive.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor comunicări, conform art. 145 alin. (22) C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că inculpaţii erau arestaţi preventiv în baza Încheierii nr. 1 din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, sub acuzaţia de constituire, respectiv aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni grave şi de contrabandă calificată, respectiv complicitate la contrabandă calificată.
Măsura arestării preventive fusese luată pe temeiul dispoziţiilor art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., apreciindu-se că lăsarea inculpaţilor în libertate prezenta pericol pentru ordinea publică având în vedere gravitatea extrem de ridicată a infracţiunilor pentru care erau cercetaţi, presupusa modalitate de comitere a faptelor şi sentimentul acut de insecuritate socială şi dezaprobare publică.
Ulterior, măsura preventivă a fost succesiv prelungită şi menţinută în cauză, constatându-se subzistenţa temeiurilor iniţiale privitoare la necesitatea prezervării ordinii publice.
Examinând oportunitatea menţinerii în continuare a prevenţiei faţă de inculpaţi, prin prisma perioadei scurse de la ultima verificare efectuată de instanţa de recurs, prin Decizia nr. 2716 din 14 iulie 2010, prima instanţă a constatat că acesta se justifică în cauză, având în vedere natura şi gravitatea acuzaţiilor, precum şi circumstanţele de săvârşire a presupuselor infracţiuni.
Numărul mare al persoanelor implicate în derularea activităţii infracţionale, între care şi 2 ofiţeri ai poliţiei de frontieră şi un ofiţer de poliţie judiciară, valoarea ridicată a prejudiciului estimat a fi cauzat statului, precum şi frecvenţa de comitere a faptelor de acest fel care reprezintă un fenomen îngrijorător în zona frontierei cu Ucraina, în condiţiile economico-financiare actuale, au fost menţionate de instanţă ca temeiuri de menţinere a stării de arest a inculpaţilor.
În ceea ce priveşte durata măsurii arestării preventive, s-a apreciat că aceasta nu a depăşit un termen rezonabil, având în vedere stadiul avansat al cercetării judecătoreşti, în care se aşteaptă numai depunerea unui raport de expertiză contabil-vamală, obiectul şi complexitatea cauzei.
În privinţa inculpatei S.E.T., s-a apreciat că, deşi subzistă temeiurile arestării iniţiale, astfel cum acestea au fost mai sus arătate, nu mai este necesară privarea de libertate a inculpatei, pe considerentul situaţiei sale familiale deosebite.
S-a reţinut în acest sens că inculpata este mama a doi copii minori, în vârstă de 8 şi respectiv 15 ani şi că tatăl, în a căror îngrijire se aflau, plecase la muncă în străinătate.
S-a considerat astfel că situaţia precară de ordin material şi moral în care află minorii în lipsa mamei face incert viitorul lor şcolar, fiind necesară prezenţa la domiciliu a inculpatei.
Reţinând şi că rolul unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie să fie preponderent punitiv, iar atunci când se verifică starea de arest a unui grup de inculpaţi, examinarea trebuie să privească situaţia personală a fiecăreia dintre persoanele cercetate, instanţa a apreciat că, deşi nu încetaseră temeiurile arestării iniţiale, din cauza unor împrejurări legate în special de persoana inculpatei şi comportarea în proces, nu mai era necesară privarea de libertate, fiind incidente prevederile art. 160b alin. (2) cu referire la art. 139 alin. (1) C. proc. pen., sens în care a dispus înlocuirea arestului cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, conform art. 1451 C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Oradea, precum şi inculpaţii M.S., C.M.S. şi H.A.I.
Prin recursul parchetului a fost criticată dispoziţia privitoare la înlocuirea măsurii preventive dispusă faţă de inculpata S.E.T., arătându-se că împrejurarea reţinută de instanţă nu determina schimbarea temeiurilor iniţiale, necesitatea prezervării ordinii publice nefiind înlăturată de situaţia personală a inculpatei.
La rândul său, inculpatul M.S. a susţinut că, în mod greşit, prima instanţă a decis menţinerea sa în stare de arest preventiv, având în vedere stadiul avansat a procedurii judiciare, circumstanţele personale şi durata în timp a măsurii preventive.
La termenul de dezbateri din 25 august 2010, inculpaţii C.M.S. şi H.A.I. personal au învederat instanţei că îşi înţeleg să îşi retragă cererile de recurs formulate în cauză.
Având în vedere cererile formulate, precum şi dispoziţiile art. 3854 C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de retragerea recursurilor declarate de către inculpaţii C.M.S. şi H.A.I.
Examinând cauza în raport de criticile formulate, recursul parchetului şi al inculpatului M.S., cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată nelegalitatea încheierii atacate numai în ceea ce priveşte greşita aplicare a dispoziţiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen. pe baza cărora s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpata S.E.T.
Potrivit dispoziţiei de lege enunţată, măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă atunci când se constată schimbarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii iniţiale.
Această constatare este supusă aprecierii instanţei care are îndatorirea de a menţiona în hotărâre situaţia ce a condus la schimbarea temeiurilor iniţiale.
În speţă, dispoziţia de înlocuire a măsurii preventive a fost justificată de instanţă în raport de situaţia familială dificilă a inculpatei apărută după data ultimei verificări privind necesitatea menţinerii în arest.
S-a reţinut că inculpata este mama a 2 copii minori şi că este necesară prezenţa sa la domiciliu în vederea pregătirii minorilor pentru deschiderea noului an şcolar, în absenţa celuilalt părinte aflat la muncă în străinătate.
Înalta Curte constată însă că împrejurarea reţinută de instanţă este lipsită de relevanţă sub aspectul subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea măsurii preventive în caz.
Măsura arestării preventive a fost dispusă faţă de inculpată şi ceilalţi coacuzaţi pe temeiul prevederilor art. 148 lit. h) C. proc. pen., pericolul pentru ordinea publică fiind reţinut în raport de natura şi gravitatea acuzaţiilor, circumstanţele în care se presupune a fi acţionat, durata şi caracterul organizat al activităţii desfăşurate, numărul mare de participanţi şi calitatea specială deţinută de unii dintre inculpaţi, valoarea prejudiciului estimat a fi cauzat bugetului de stat, precum şi amploarea operaţiunilor de contrabandă în zonă, existând percepţia la nivelul opiniei publice că astfel de activităţi se practică în mod frecvent pe linia de frontieră.
Or, toate aceste temeiuri se menţin şi în prezent şi justifică în continuare privarea de libertate a inculpatei şi a celorlalţi coinculpaţi, pericolul pentru ordinea publică fiind în continuare actual în contextul în care prevenirea şi combaterea infracţiunilor de felul celor care formează obiectul cercetărilor în cauză constituie o problemă de interes general, supusă atenţiei şi reacţiei publicului, aşa cum s-a subliniat şi în cadrul unei examinării anterioare privind legalitatea arestului preventiv.
Situaţia personală a inculpatei a fost cunoscută instanţelor la momentul dispunerii măsurii arestării preventive, cât şi ulterior pe parcursul menţinerii ei, neconstituind astfel o împrejurare care să conducă la schimbarea temeiurilor iniţiale.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod greşit prima instanţă a dat eficienţă dispoziţiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuind arestul preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpata S.E.T.
În consecinţă, recursul parchetului va fi admis, casată în parte încheierea din 17 august 2010 a Curţii de Apel Oradea numai în ceea ce priveşte dispoziţia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 1451 C. proc. pen. şi, rejudecând conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi înlăturată această dispoziţie şi menţinută starea de arest a inculpatei, în baza art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Pe temeiul aceloraşi considerente, în baza art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca nefondat recursul inculpatului M.S. declarat împotriva aceleiaşi încheieri a Curţii de Apel Oradea, reţinându-se că situaţia de fapt avută în vedere la momentul dispunerii măsurii preventive nu a fost cu nimic modificată pentru a repune astfel în discuţie pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pericol ce nu a fost înlăturat ori diminuat prin trecerea timpului.
În raport de calitatea şi contribuţia concretă avută de acest inculpat la săvârşirea presupuselor infracţiuni reţinute în sarcina sa - subinspector în cadrul I.P.J. Satu Mare, care s-ar fi implicat în transportarea şi plasarea unor cantităţi de ţigări către diverşi cumpărători şi ar fi transportat importante sume de bani în lei şi valută de la liderul grupului pentru plata furnizorilor de ţigări din Ucraina, se constată că împrejurările invocate în favoare sunt lipsite de relevanţă în analiza pe care o impune interesul public al prezervării ordinii publice.
În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. corespunzător soluţiilor pronunţate în cererile de recurs formulate în cauză;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea împotriva încheierii din 17 august 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 611/35/2009.
Casează în parte încheierea atacată numai în ceea ce priveşte dispoziţia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpata S.E.T.
În baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. menţine starea de arest a inculpatei S.E.T.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva aceleiaşi încheieri.
Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii C.M.S. şi H.A.I. împotriva aceleiaşi încheieri.
Obligă recurenţii inculpaţi M.S., C.M.S. şi H.A.I. la plata sumelor de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata S.E.T., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2952/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2433/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
