ICCJ. Decizia nr. 2952/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2952/2010
Dosar nr. 6905/1/2010
Şedinţa publică din 25 august 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 13 august 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8553/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti, învestită cu soluţionarea apelurilor declarate de inculpatul D.M.V. ş.a. împotriva Sentinţei penale nr. 399/2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a sus-numitului inculpat, măsură pe care a menţinut-o în conformitate cu prevederile art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen.
Instanţa a reţinut că inculpatul D.M.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav şi tulburarea gravă a liniştii publice, prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., respectiv art. 321 alin. (1), (2) C. pen., constând în aceea că în seara de 13 octombrie 2008 pe stradă în municipiul Bucureşti sus-numitul inculpat, în contextul unui conflict între mai multe persoane înarmate cu bâte, săbii şi alte obiecte contondente, folosind o baionetă militară a înjunghiat două părţi vătămate în zone corporale vitale, punându-le în primejdie viaţa, tulburând totodată, prin manifestări, în mod grav liniştea publică.
Inculpatul a fost arestat preventiv, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., la data de 10 decembrie 2008.
Prin Sentinţa penală nr. 399 din 14 mai 2010 Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, menţinând măsura arestării preventive.
Instanţa de apel a apreciat, prin încheierea sus-menţionată, că şi în prezent se menţin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, pericolul concret pentru ordinea publică constând în sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul colectivităţii prin cercetarea în libertate a unei persoane asupra căreia planează suspiciuni că ar fi săvârşit o infracţiune contra vieţii.
Împotriva acestei încheieri inculpatul D.M.V. a declarat recurs, solicitând prin concluziile orale, personal şi prin apărător, revocarea arestării preventive, întrucât lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din datele cauzei, există indicii temeinice şi probe care susţin rezonabil bănuiala că inculpatul D.M.V. a săvârşit tentativa la omor calificat şi deosebit de grav - în public, asupra a două persoane - tulburând grav liniştea şi ordinea publică.
Pentru aceste fapte inculpatul a fost condamnat, în primă instanţă, la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, cu menţinerea arestării preventive.
Ulterior măsura arestării preventive a fost, succesiv, menţinută, fiind confirmată şi legalitatea şi temeinicia luării acesteia.
Înalta Curte constată că şi Încheierea din 13 august 2010 prin care Curtea de Apel Bucureşti a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului D.M.V., măsură pe care a menţinut-o, este legală şi temeinică.
În adevăr, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat în prezent, pericolul concret pentru ordinea publică existând dacă inculpatul ar fi pus în libertate şi acesta rezultă atât din natura şi gravitatea deosebită a infracţiunilor săvârşite, cât şi din rezonanţa faptelor în colectivitatea locului, prin inducerea stării de temere, generată de disputele între grupările de indivizi - din care face parte şi inculpatul - care se manifestă prin acţiuni violente în public.
Şi durata arestării preventive a acestui inculpat - măsură luată la data de 10 decembrie 2008 - este rezonabilă, în raport de complexitatea cauzei, dată de pluralitatea făptuitorilor şi a infracţiunilor, necesităţile administrării probelor şi fazele procesuale parcurse, cauza aflându-se în prezent în soluţionarea căii de atac a apelului.
Faţă de cele ce preced, recursul inculpatului D.M.V. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.V. împotriva Încheierii din 13 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 8553/3/2009 (1740/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 august 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2424/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2953/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
