ICCJ. Decizia nr. 2433/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2433/2010
Dosar nr.5332/1/2010
Şedinţa publică din 18 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în calitate de instanţă de apel, prin încheierea de şedinţă din 10 iunie 2010 a amânat din motive de ordin procedural la data de 7 iulie 2010 judecarea apelurilor, interval de timp în care a menţinut arestarea preventivă în cauză a inculpaţilor-apelanţi B.C. şi U.T. în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel instanţa amintită de control judiciar a constatat că inculpaţii au fost arestaţi preventiv în cursul urmăririi penale în condiţiile art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. [„inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa (.) închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică"] existând motive de bănuială legitimă privind săvârşirea de către aceştia a unor infracţiuni grave pedepsite de la 5 la 20 ani închisoare şi anume acelea prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (5) C. pen. şi art. 290 C. pen.
Ulterior, au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv - măsură prelungită/menţinută cu respectarea condiţiilor/garanţiilor procesuale din art. 159, 3002 rap.la art. 160b alin. (1) şi (3) şi art. 171 C. proc. pen. - fiind condamnaţi în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 286 din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului Gorj, secţia penală, pentru comiterea infracţiunilor sus-menţionate la pedepsele rezultante de 14 ani închisoare şi respectiv 12 ani închisoare, cu executarea în regim de detenţie.
În considerarea situaţiei juridice sus-menţionate, instanţa de apel a reţinut că se menţin în continuare nemodificate temeiurile iniţiale ce au justificat arestarea preventivă a inculpaţilor-apelanţi, adoptând sub aspectul menţinerii măsurilor preventive amintite încheierea atacată din Şedinţa publică din 10 iunie 2010.
2. Recursurile declarate împotriva încheierii amintite de către inculpaţi cu solicitarea de a se reexamina situaţia juridică a acestora la momentul judecăţii în apel în sensul revocării arestării preventive şi punerii lor în libertate prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 160b C. proc. pen. (având titlul marginal „Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii") instanţa este obligată să verifice periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive (alin. (1)) putând dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului „dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate" (alin. (2)) ori menţinerea arestării preventive „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate" (alin. (3)).
În speţă, dată fiind condamnarea în primă instanţă a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor ce au ocazionat arestarea lor preventivă în baza art. 143 rap.la art. 148 lit. f) C. proc. pen. se menţin nemodificate şi temeiurile privării lor de libertate fiind justificată astfel - contrar solicitării inculpaţilor - aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
În plus, condamnarea în primă instanţă chiar nedefinitivă, justifică menţinerea arestării preventive a inculpaţilor-apelanţi pentru temeiul nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a drepturilor fundamentale ratificate şi de statul român prin Legea nr. 30/1994, respectiv „dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent".
Ca atare, solicitarea inculpaţilor de revocare a măsurii arestării preventive, pe parcursul judecăţii în apel, prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. este lipsită de temeiuri de fapt justificative, menţinându-se încheierea atacată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii-inculpaţi să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.C. şi U.T. împotriva încheierii din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2202/95/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2953/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2498/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
