ICCJ. Decizia nr. 2949/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 2949/2010
Dosar nr. 6893/1/2010
Şedinţa publică din 25 august 2010
Asupra recursului penal de faţă constată:
Prin încheierea de şedinţă din 17 august 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 502/35/2010, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 3002 C. proc. pen. cu referire la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest a apelantului-inculpat I.R., trimis în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea iniţială justifică în continuare privarea de libertate, având în vedere natura şi gravitatea faptei pentru care apelantul-inculpat a fost condamnat în primă instanţă.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, arătând că în mod greşit instanţa de apel a decis menţinerea sa în stare de arest preventiv, întrucât lăsat în libertate nu ar influenţa buna desfăşurare a procesului penal şi nici nu ar pune în pericol siguranţa publică.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului, se reţine că inculpatul a fost condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, constând în intermedierea vânzării cantităţii de 100 grame haşiş de la inculpatul S.I.C. prin coinculpatul L.G. către investigatorul sub acoperire P.R., client al inculpatului G.D., operaţiune ce a fost constatată flagrant la data de 5 noiembrie 2009, în parcarea supermarket-ului K. din municipiul Satu Mare.
Depistarea inculpatului a avut loc pe baza informaţiilor obţinute de lucrătorii de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Oradea privind existenţa unei reţele de traficanţi care acţiona pe raza municipiului Satu Mare.
În urma investigaţiilor efectuate de lucrătorii de poliţie a fost identificat inculpatul cât şi celelalte persoane trimise în judecată prin acelaşi rechizitoriu.
Măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpat s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., apreciindu-se că lăsarea sa în liberate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de recurentul-inculpat, Înalta Curte constată că acestea se menţin şi justifică în continuare privarea de libertate, aşa cum în mod întemeiat a apreciat şi instanţa de apel.
Infracţiunea de trafic de droguri se caracterizează printr-un grad deosebit de ridicat de pericol social având în vedere frecvenţa pe care o înregistrează în prezent acest tip de infracţiune şi consecinţele dezastruoase pe care le produce asupra sănătăţii publice.
În lanţul infracţional ce susţine flagelul consumului de droguri, traficanţii distribuitori, cazul inculpatului în speţă, reprezintă o verigă importantă, activitatea acestui tip de traficanţi susţinând atât capii reţelelor de distribuţie, prin punerea în circulaţie a drogurilor, cât şi viciul în sine, prin recrutarea şi/sau alimentarea consumatorilor.
De asemenea, împrejurările în care a avut loc depistarea inculpatului - implicat într-o reţea de traficanţi care se ocupa cu comercializarea de droguri introduse în ţară din străinătate, precum şi datele ce caracterizează persoana sa, recidivist prin multiple condamnări anterioare, lipsa unei ocupaţii şi a unei pregătiri profesionale, concretizează riscul de repetare a infracţiunilor şi, ca urmare, pericolul pentru siguranţa publică.
În consecinţă, reţinând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situaţiei iniţial reţinute pentru a repune în discuţie temeiurile care au determinat arestarea iniţială, temeiuri care se menţin şi în prezent pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen. menţinând starea de arest a inculpatului.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R. şi va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R. împotriva încheierii din 17 august 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 502/35/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2362/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2420/2010. Penal → |
|---|
