ICCJ. Decizia nr. 2973/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2973/2010
Dosar nr. 48409/3/2009
Şedinţa publică din 1 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 221 din data de 17 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a( C. pen. şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.Z. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de 602 zile închisoare din condamnarea aplicată prin Sentinţa penală nr. 636/2007 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 10 ani, urmând a aplica inculpatului pedeapsa mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de 602 zile închisoare din condamnarea aplicată prin Sentinţa penală nr. 636/2007 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 10 ani, urmând a aplica inculpatului pedeapsa mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. b), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 10 ani aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 10 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an, urmând a executa în final pedeapsa de 11 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (2) C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
A fost făcută aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 16 noiembrie 2009 la zi. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit f) C. pen. a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,19 g heroină amestec cu cafeina depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. şi de 4,70 g heroină amestec cu cafeina depusă la Camera de Corpuri delicte a I.G.P.R.
A fost obligat inculpatul la 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Fapta inculpatului de a deţine în scopul vânzării 31 de punguţe conţinând heroină, şi de a vinde denunţătorului două doze de heroină, în condiţii în care este evident că aceste din urmă două doze fuseseră luate de inculpat din cantitatea totală aflată în domiciliu întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de trafic de droguri prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în concurs ideal de infracţiuni.
Nu poate fi admisă teza absorbţiei vânzării în deţinere în vederea vânzării sau invers întrucât suntem în prezenţa a două fapte - una de a deţine şi una de a vinde, ce presupun rezoluţii diferite şi modalităţi distincte de săvârşire. Întrucât faptele au fost comise într-o împrejurare unică sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. b) C. pen. privind concursul ideal de infracţiuni.
În acest sens va dispune în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracţiune de trafic de droguri în două infracţiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În raport de ambele este incidentă starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. faţă de condamnarea aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 636/2007 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, inculpatul săvârşind faptele înainte de considerarea ca executată a pedepsei.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul P.Z.
În motivele de apel, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:
Se critică sentinţa penală pentru greşita încadrare juridică a faptei penale, în conţinutul infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc fiind incluse atât vânzarea, cât şi deţinerea drogurilor, aşa încât nu pot fi reţinute două infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc. Totodată se critică sentinţa în ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepsei închisorii, învederând că, pe de o parte, aplicarea sporului de 1 an închisoare, în urma contopirii celor două pedepse, este nejustificată, iar pe de altă parte, la stabilirea pedepselor, instanţa de fond nu a ţinut cont de criteriile generale enunţate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de cantitatea relativ mică de droguri ce a făcut obiectul traficului - 2 doze de heroină în amestec cu cofeină, vândute contra sumei de 90 RON, de atitudinea procesuală constant sinceră a inculpatului, care a recunoscut şi regretat sincer comiterea infracţiunii, de faptul că are 4 minori în întreţinere şi avea un loc de muncă la data arestării, fiind angajat ca muncitor necalificat la un centru de colectare a fierului vechi, elemente în raport cu care apreciază că pedeapsa de 11 ani închisoare este mult prea aspră. Se solicită admiterea apelului, desfiinţarea, în parte, a sentinţei penale şi, pe fond, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei penale din două infracţiuni de infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., într-o singură infracţiune de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi reducerea cuantumului pedepsei cu închisoarea.
Prin Decizia penală nr. 129 din data de 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus următoarele:
Conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul P.Z. împotriva Sentinţei penale nr. 221 din 17 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
A desfiinţat Sentinţa penală nr. 221 din 17 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în parte.
A condamnat pe inculpatul P.Z. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74, 76 C. pen., art. 80 C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 602 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 636/2007 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, a dispus executarea prin privare de libertate a restului de pedeapsă pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta de 5 ani închisoare, şi a dispus să execute 5 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. interzice pe o durată de 5 ani cinci ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
A dedus prevenţia de la 16 noiembrie 2009 la zi.
A menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În apel cheltuielile avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, onorariile avocatului din oficiu în cuantum de 200 RON se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, în condiţiile în care în timpul percheziţiei domiciliară efectuată de organele de poliţie, în prezenţa martorului asistent C.M., au fost găsite la domiciliului inculpatului 16 doze ambalate în plastic de culoare roşie (sub pat) şi 15 doze ambalate în plastic de culoare roşie în buzunar (în cantitate de 4,70 grame). Substanţele vândute conţineau un amestec de heroină şi cafeină. Anterior, inculpatul a fost înregistrat în timp ce vindea droguri martorului D.C. (a vândut două doze în cantitate de 0,31 grame).
Instanţa de fond a reţinut în mod corect existenţa elementului subiectiv decurgând din faptul că drogurile au fost găsite asupra inculpatului, aspect care s-a coroborat cu declaraţiile inculpatului în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de fond. Inculpatul a arătat că vindea droguri, fără a preciza persoana de la care primea drogurile.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, sunt incriminate de lege activităţile de cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deţinere ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, efectuate fără drept.
În aceste condiţii, instanţa de apel a constatat că inculpatul a comis infracţiunea în forma vânzării de droguri, aspect recunoscut de inculpat. Pe de altă parte, cantitatea de heroină găsită în baraca în care locuia arată că acesta deţinea droguri.
Inculpatul nu a contestat vinovăţia sa şi soluţia de condamnare pronunţată de instanţa de fond, ci numai încadrarea juridică şi individualizarea judiciară a pedepsei aplicate.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, instanţa de apel a apreciat critica formulată ca fiind întemeiată. În conţinutul infracţiunii de trafic de droguri sunt incriminate mai multe acţiuni care pot forma alternativ elementul material al aceleiaşi infracţiuni. Realizarea mai multor acţiuni dintre cele incriminate (traficare, respectiv deţinere în vederea traficării) dă naştere unei singure infracţiuni de trafic de droguri şi nu unui concurs de infracţiuni (traficarea în forma vânzării în concurs cu deţinerea în vederea traficării) aşa cum a reţinut instanţa de fond.
Apreciind apelul ca fondat, în ceea ce priveşte încadrarea juridică, instanţa de apel a desfiinţat sentinţa sub acest aspect şi a menţinut încadrarea juridică din Rechizitoriu [art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000].
Sub aspectul cuantumului pedepsei, instanţa de apel a constatat că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este prea aspră, în raport de cantitatea de droguri vândută respectiv găsită asupra sa, recunoaşterea faptei şi existenţa unui loc de muncă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de apel invocat de inculpat, Curtea a constatat că soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunile de trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri de mare risc (10 ani închisoare sporită cu un an) nu sunt justificate, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptelor decurgând din gravitatea faptei în concret, care este dată de cantitatea de droguri deţinută de inculpat, 4,71 g amestec heroină, precum şi de vânzarea a două doze de heroină, instanţa de apel a constatat că se justifică o reducere a pedepsei sub minimul stabilit de lege pe considerentul atitudinii de recunoaştere a faptei, cantităţii mici a drogurilor traficate, respectiv găsite la inculpat, numărului de acte materiale, faptului că avea un loc de muncă la data arestării, fiind angajat ca muncitor necalificat la un centru de colectare a fierului vechi.
Deşi inculpatul are antecedente penale, condamnările anterioare sunt pentru furt calificat, ceea ce arată că nu există o specializare a inculpatului în faptele de trafic de droguri, de natură să atragă o pedeapsă peste minimul prevăzut de lege (anterior a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 636/2007 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 693/2007 a Tribunalului Bucureşti). Sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege recunoaşterea faptei, cantitatea de droguri traficată, respectiv găsită asupra sa şi numărul actelor materiale reţinute în Rechizitoriu (traficul de droguri este reţinut a fi fost săvârşit o singură dată, la 11 noiembrie 2009), faptul că avea un loc de muncă la data arestării, fiind angajat ca muncitor necalificat la un centru de colectare a fierului vechi. Instanţa nu a putut da o mai mare relevanţă aspectelor favorabile inculpatului faţă de existenţa recidivei post condamnatorii, respectiv faptului că nu a arătat care este persona de la care primea drogurile.
Astfel, critica apelantului inculpat, în sensul acordării eficienţei maxime dispoziţiilor art. 74 C. pen., 76 C. pen., nu a fost reţinută şi a fost aplicată o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000. În considerarea aceloraşi aspecte ce ţin de cantitatea de substanţe traficate/găsite la domiciliul inculpatului, pedeapsa rezultantă, ca urmare a revocării liberării condiţionate, conform art. 61 C. pen., nu va depăşi cuantumul pedepsei celei mai grele, cea de 5 ani.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporţionalizare a acesteia, care să ţină seama şi de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate. Instanţa de apel a apreciat că pedeapsa de 5 ani închisoare corespunde periculozităţii faptelor şi persoanei făptuitorului care, deşi a manifestat o atitudine de regret faţă de faptele comise, nu a indicat totuşi pe cel de la care proveneau drogurile, dar şi antecedentelor penale ale acestuia, respectiv, condamnările anterioare pentru infracţiuni de furt calificat.
Instanţa de apel a aplicat şi o pedeapsă complementară constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe lângă pedeapsa principală pentru trafic de droguri, apreciind că se impune decăderea din drepturi (electorale, respectiv părinteşti şi de a fi tutore sau curator) pe o durată orientată către mediu. Aceeaşi interzicere a drepturilor a fost dispusă şi pe perioada executării pedepselor principale.
Apreciind că natura faptelor comise au impus în continuare privarea de libertate, a menţinut arestarea preventivă.
Astfel fiind, instanţa de apel, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul P.Z. şi a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 221 din 17 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Înalta Curte, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Împotriva Deciziei penale nr. 129 din data de 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs inculpatul P.Z., criticând soluţia instanţei de apel prin prisma motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în sensul reindividualizării pedepsei principale, susţinând că pedeapsa de 5 ani închisoare este prea mare.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de apel, Înalta Curte constată critica formulată ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei, hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică, aplicând circumstanţe atenuante, pedeapsa aplicată de prima instanţă fiind redusă la 5 ani, deşi inculpatul săvârşise fapta în stare de recidivă.
Urmează ca în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să se respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.Z.
Se va deduce, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 noiembrie 2009 la zi.
Va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.Z. împotriva Deciziei penale nr. 129 din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 noiembrie 2009 la 1 septembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2962/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2672/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
