ICCJ. Decizia nr. 299/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 299/2010
Dosar nr. 634/1/2010
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 ianuarie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 2198/3/2009 (1990/2009), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen., menţinerea stării de arest a inculpaţilor N.Ş. (fiul lui G. şi V.), N.S. (fiica lui A. şi V.) şi I.A. (fiica lui V. şi N.).
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se menţin în continuare şi impun privarea de libertate a celor cinci inculpaţi.
S-a apreciat că probele avute în vedere la pronunţarea hotărârii primei instanţe constituie indicii temeinice, în accepţiunea prevăzută de art. 681 C. proc. pen., ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit fapte prevăzute de legea penală.
Totodată, s-a constatat că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile cercetate este mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acesta rezultă din gradul de pericol social al infracţiunii reţinute în sarcina lor, de natura infracţiunilor comise, de gravitatea deosebită a acestora.
Ca urmare, având în vedere dispoziţiile art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen., Curtea a apreciat că măsura arestării preventive este justificată de motive pertinente şi suficiente şi, în consecinţă, a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpaţii N.Ş., N.S. şi I.A., fără a arăta motivele de casare.
În concluziile orale, apărătorul din oficiu al inculpaţilor recurenţi a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate şi judecarea inculpaţilor în stare de libertate întrucât au copii în întreţinere.
Verificând hotărârea atacată în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este legală şi temeinică.
Prin sentinţa penală nr. 739/F din 23 iulie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpaţii N.Ş. şi N.S. au fost condamnaţi la pedepse de câte 13 ani închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000.
Prin aceeaşi hotărâre judecătorească, inculpata I.A. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 12 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen., art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că în lunile august şi septembrie 2008, inculpaţii N.Ş. şi N.S. au vândut mai multe doze de heroină.
Inculpata I.A. a vândut o doză de heroină în luna august 2008, iar în luna octombrie a aceluiaşi an a mai vândut 0,30 grame heroină. Cu ocazia percheziţiei domiciliare din noiembrie 2008, la locuinţa inculpatei s-au găsit 27 de doze de heroină (3,16 gr., destinate vânzării, precum şi 70 comprimate de methadonă deţinute în vederea consumului propriu.
În cauză există suficiente indicii care să facă rezonabilă presupunerea că inculpaţii se fac vinovaţi de faptele reţinute în sarcina lor.
Măsura arestării preventive a inculpaţilor a fost luată la 27 noiembrie 2008 şi a fost menţinută pe tot parcursul procesului penal.
Înalta Curte constată că instanţa a reţinut în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Faptele pentru care inculpaţii sunt trimişi în judecată prezintă o gravitate şi un pericol social sporit la adresa stării de sănătate şi siguranţă a societăţii, ele fiind sancţionate cu pedepse cu închisoarea mai mari de 4 ani. Inculpaţii şi-au făcut un mod de viaţă din a comercializa droguri de mare risc soţii Ş. s-au folosit şi de un minor în acest scop, iar I.A. este recidivistă.
Având în vedere toate aceste date şi împrejurări, în mod corect s-a constatat că lăsarea în libertate a inculpaţilor nu este legală şi oportună, sub aspectul pericolului concret la care sunt expuşi membrii societăţii prin contactul cu traficanţii de heroină, cărora unii dintre ei pot să le cadă victime.
Constatând că în cauză nu există temeiuri pentru revocarea măsurii arestării preventive, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
Recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului desemnat din oficiu fiind avansate din fondul M.J.L.C.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.Ş., N.S. şi I.A. împotriva încheierii din 8 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2198/3/2009 (1990/2009).
Obligă recurenţii inculpaţi la câte 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2999/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3063/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
