ICCJ. Decizia nr. 3063/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3063/2010
Dosar nr. 6575/118/2009
Şedinţa publică din 8 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 424 din 11 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 6575/118/2009 s-a dispus admiterea acţiunii civile formulată de Ministerul Finanţelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b) raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ., art. 1003 C. civ. şi art. 21 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A.I., E.A.R.H., K.A.T. şi M.M.I. în solidar, către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa la plata sumei de 8.148.878.369 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând TVA rambursat în luna februarie 2000, necuvenit, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii conform legislaţiei, până la data plăţii efectiv a debitului.
Au fost obligaţi inculpaţii A.K.I., E.A.R.H., K.A.T., în solidar, către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa la plata sumei de 1.078.088,75 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând impozit pe profit, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii (majorări de întârziere, penalităţi de întârziere şi dobânzi aferente) conform legislaţiei incidente, până la data plăţii efective a debitului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A.K.I., E.A.R.H., K.A.T., fiecare, la plata a câte 360 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 62/D/P/2006 din 29 august 2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor: A.K.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de: art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 323 alin. (1) C. pen., art. 13 şi art. 16 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 23 pct. 1 lit. a) şi art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) toate cu aplic. art. 33 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), E.A.R.H., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de: art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.; art. 323 alin. (1) C. pen., art. 13 şi art. 16 din Legea nr. 87/1994, cu aplic art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 23 pct. 1 lit. a) şi art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 cu aplic art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), toate cu aplic. art. 33 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), K.A.T., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de: art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 323 alin. (1) C. pen., art. 13 şi art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplic art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 23 pct. 1 lit. a) şi art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), toate cu aplic. art. 33 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi M.H., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de: art. 248 în ref. la art. 2481 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin Sentinţa penală nr. 464 din 12 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 3006/118/2006 s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpaţilor A.K.I., E.A.R.H. şi K.A.T. din infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 323 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii A.K.I., E.A.R.H. şi K.A.T. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 C. proc. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei privind pe inculpatul A.K.I., din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), infracţiune în baza căreia a fost condamnat inculpatul A.K.I. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi interzicerea, pe o perioadă de 3 ani, a exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei privind pe inculpatul A.K.I. din infracţiunea prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) şi art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în infracţiunea prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), infracţiune în baza căreia a fost condamnat inculpatul A.K.. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.
În baza art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. şi s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 64 lit. c) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei privind pe inculpaţii E.A.R.H. şi K.A.T., din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), infracţiune în baza căreia au fost condamnaţi cei doi inculpaţi la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare, fiecare şi interzicerea, pe o perioadă de câte 3 ani, a exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen.
În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), au fost condamnaţi aceiaşi inculpaţii la câte o pedeapsă de 1 an închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei privind pe inculpaţii E.A.R.H. şi K-.A.T. din infracţiunea prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) şi art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în infracţiunea prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi infracţiunea prev. de art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), infracţiune în baza căreia au fost condamnaţi aceiaşi inculpaţi la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi aceiaşi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa cea mai grea de câte 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. şi s-a făcut aplic. art. 71 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 64 lit. c) C. pen., ambilor inculpaţi.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul M.H. din infracţiunea prev. de art. 248 în ref. la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. (fapta din 02.2000), infracţiune în baza căreia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat pedeapsa integral graţiată şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata executată prin arest preventiv, de la 09 mai 2001 la 21 iunie 2001.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 - art. 999 C. civ. şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii A.K.I., E.A.R.H., K.A.T. şi M.H., în solidar, la plata sumei de 8.148.878.369 lei, reprezentând TVA rambursat în luna februarie 2000 necuvenit plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri la care se adaugă majorări şi penalităţi de întârziere conform O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002 şi O.G. nr. 92/2003 către partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa, până la achitarea integrală a debitului.
Au fost obligaţi inculpaţii A.K.I., E.A.R.H. şi K.A.T., în solidar, la plata sumei de 10.780.880 lei, reprezentând impozit pe profit nevirat, plus dobânda legală cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa, până la achitarea integrală a debitului.
Societăţile comerciale utilizate de cei trei inculpaţi irakieni în desfăşurarea activităţii infracţionale au fost SC S.I. SRL Ovidiu, cu sediul social declarat în loc. Ovidiu, Şos. N., administrator A.K.I., care nu a desfăşurat activităţi la acest sediu, SC C.V.I. SRL Bucureşti, a avut sediul social în mun. Bucureşti, str. R., sector 3, dar şi în acest caz încheierea contractului de închiriere nr. 4211 din 10 august 1999 a avut acelaşi scop, de înmatricularea societăţii la O.R.J. Bucureşti, în condiţiile în care societatea nu a funcţionat la adresa respectivă, iar contractul a expirat la 10 august 2000 şi SC K.T.C. SRL care şi-a stabilit sediul social în Bucureşti, str. C., sector 5, ulterior sediul social fiind transferat în comuna Voluntari, str. J. jud. Ilfov, societate care nu a desfăşurat nici o activitate comercială.
Operaţiunile de achiziţionare a mărfurilor (burlane de foraj) şi circuitul acestora până la firma exportatoare S.C. S.I. SRL Ovidiu.
Deşi nu toate societăţile „fantomă” folosite în circuitul banilor şi al mărfurilor au ţinut evidenţe contabile, totuşi a rezultat că cea mai mare parte ce a făcut obiectul exportului înregistrat de SC S.I. SRL Ovidiu (şi al rambursării TVA) a avut ca producător pe SC D.S. SA Floreşti, iar ca furnizori, pe verigă: SC K.T.C. SRL Bucureşti (1) şi SC C.V.I. SRL Bucureşti (2).
Din nota de constatare încheiată de inspectorii din cadrul D.G.F.P.P. Prahova cât şi din avizele aferente, cu facturile fiscale SC D.S. SA Floreşti a livrat către SC K.T.C. SRL Bucureşti, conform comenzilor nr. 132 din 28 ianuarie 2000 şi nr. 491 din 01 februarie 2000 cantitatea totală de 7898 ml burlane de foraj, şi a emis 17 facturi în valoare totală de 1.542.406.600 lei, din care TVA reprezentând 246.266.600 lei.
De la SC K.T.C. SRL marfa a ajuns la SC C.V.I. SRL, fără să existe facturi fiscale între aceste două societăţi şi la rândul său SC C.V.I. SRL a furnizat marfa către SC S.I. SRL, exportatorul acestuia.
Dacă producătorul mărfii SC D.S. SA Floreşti a facturat primului client SC K.T. SRL cu preţul de 115.000 lei/ml, SC C.V.I. SRL a facturat aceeaşi marfă cu preţul de 18.250.000 lei/ml către SC S.I. SRL, care a beneficiat de rambursare TVA.
Operaţiunile de export (vânzarea burlanelor de foraj către firma din Turcia).
Raportul de expertiză contabilă judiciară a stabilit că, cantitatea de 2350 ml prăjini extracţie petrol livrată în luna ianuarie 2000 de SC D.S. SA Floreşti către SC K.T.C. SRL Bucureşti, şi după ce a ajuns la SC S.I. SRL Ovidiu, aceasta a facturat-o clientului extern K.S. Sondaj - Turcia în baza a 4 facturi externe întocmite la 31 ianuarie 2000 în valoare de 2.350.000 dolari SUA.
La data de 11 februarie 2000 au mai fost înregistrate alte 13 exporturi în valoare totală de 8.671.600 dolari SUA, client extern fiind aceeaşi firmă din Turcia.
Încasările valutare ale SC S.I. SRL Ovidiu, în baza exporturilor efectuate.
Această societate a avut deschis la R. Bank Bucureşti contul nr. xxx dolari SUA prin care a încasat suma totală de 4.121.843 dolari SUA, în perioada 26 ianuarie 2000 - 29 februarie 2000 de la H. (3.806.895 dolari SUA) şi J.N. (314.948 dolari SUA) din Liban.
Suma de 4.121.483 dolari SUA cu titlu de plăţi pentru exporturile realizate (conform situaţiei de la anexa 2 la raportul de expertiză) şi încasată de SC S.I. SRL Ovidiu a fost utilizată pentru cumpărarea de lei, obţinându-se astfel suma de 76.01.141.280 lei.
Din această sumă care în perioada 26 ianuarie 2000 - 10 februarie 2000 a circulat pe verigă, pe relaţia SC S.I. SRL Ovidiu - SC C.V.I. SRL - SC K.T.C. SRL, ultima societate a utilizat suma de 55.441.750.555 lei pentru cumpărarea a 3.005.672 dolari SUA, iar diferenţa de 1.28.080.000 lei au fost plăţi către SC D.S. SA Floreşti şi respectiv 19.169.396.558 lei, transfer în contul personal al inculpatului K.A.T. deschis la R. Bank - Sucursala Bucureşti.
Din probele administrate, a rezultat că în urma verificării operaţiunilor de import efectuate de SC K.T.C. SRL, aceasta nu a efectuat niciodată importuri, (adresa Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Vămilor).
Rambursarea TVA-ului în valoare totală de 8.148.878.369 lei către SC S.I. SRL Ovidiu, condusă de inculpatul A.K.I.
În cererea sa de rambursare TVA făcută de inculpatul A.K.I., au fost încălcate cu bună-ştiinţă, atât condiţiile de fond cât şi cele de formă cerute de lege, întreaga operaţiune bazându-se pe îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu de către inspectorul fiscal însărcinat cu rezolvarea cererilor, respectiv inculpatul M.H.
La momentul formulării cererii de rambursare, inculpatul A.K.I. era pe deplin conştient de faptul că firmele furnizoare SC K.T.C. SRL şi SC C.V.I. SRL nu plătiseră niciodată către stat TVA-ul colectat de la SC D.S. SA Floreşti până la SC S.I. SRL Ovidiu şi nici impozit pe profit.
Această activitate infracţională, prin neîntocmirea evidenţelor contabile şi a declaraţiilor fiscale a avut drept scop fraudarea statului prin evitarea oricăror impozite şi taxe.
Valoarea mărfurilor a fost mărită artificial de la 115.000 lei/ml la 18.250.000 lei/ml şi în acest fel a fost crescută valoarea TVA-ului pretins plătit care însă ulterior a fost solicitat şi obţinut de la Circumscripţia Fiscală Ovidiu. În ceea ce priveşte nerespectarea condiţiilor de formă, aceasta ar fi trebuit în mod normal să conducă la respingerea cererilor dacă funcţionari fiscali însărcinaţi cu rezolvarea acestora şi-ar fi îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu.
Inculpatul A.K.I. a angajat-o pe martora S.(P.)T. în calitate de expert contabil, pentru a întocmi dosarul de rambursare TVA şi a-l înainta la Circumscripţia Fiscală Ovidiu, iar potrivit declaraţiilor martorilor, aceasta a completat personal cererea de rambursare din 09 februarie 2000 pe care a prezentat-o spre semnare şi ştampilare administratorului SC S.I. SRL, inculpatul A.K.I., după care a prezentat dosarul de rambursare Circumscripţiei Fiscale Ovidiu, ce a fost repartizat de către directorul H.I. spre soluţionare inculpatului M.H.
La data de 10 februarie 2000 inculpatul M.H. a întocmit referatul nr. 785 în care se arată ca urmare actului de control, că propune din suma cuvenită la rambursare, compensarea cu suma de 12.658.234 lei reprezentând impozit pe profit, referat vizat de şeful de serviciu şi aprobat de director pentru suma de 8.148.878.369 lei.
Potrivit expertizei judiciare contabile mecanismul prin care s-a ajuns la TVA în sumă de 8.148.625.000 lei, a fost majorarea preţului unitar al unui ml de ţeavă de la 115.000 lei vechi facturat de SC D.S. SA Floreşti către SC K.T.C. SRL Voluntar la 18.250.000 lei facturat de SC C.V.I. SRL Bucureşti către SC S.I. SRL Ovidiu.
Această situaţie a făcut ca TVA colectată înregistrată ca obligaţie de plată către bugetul statului de furnizorul iniţial SC D.S. SA Floreşti a fost de 50.255.00 lei iar TVA deductibilă înregistrată de SC S.I. SRL Ovidiu şi solicitată la rambursare a fost de 8.148.625.000 lei, diferenţa de 8.098.370.000 lei, nefiind înregistrată ca obligaţie de plată către bugetul statului (ca TVA colectată) de cei doi furnizori intermediari, SC K.T.C. SRL Voluntari şi SC C.V.I. SRL Bucureşti.
Din documentele existente la dosarul cauzei reiese că suma de 8.098.370.000 lei nu a fost înregistrată ca TVA colectată de furnizorii intermediari menţionaţi care nu au depus la Administraţiile Financiare declaraţiile de impozite, taxe şi raportări contabile, nu au înregistrat şi plătit la bugetul statului obligaţiile de plată pentru TVA.
Expertul a mai concluzionat că din lipsa unor acte şi documente precum şi a evidenţei contabile a firmelor în cauză nu poate delimita impozitul pe profit declarat de fiecare societate comercială în parte.
Activitatea inculpatului M.H., s-a avut în vedere că în perioada ianuarie - februarie 2000, activitatea de rambursare de TVA a fost reglementată de O.G. nr. 3/1992, privind TVA, H.G. nr. 1.178/1996 privind normele de aplicare a O.G. nr. 3/1992, H.G. nr. 512/1998 privind aprobarea normelor de aplicare a O.G. nr. 3/1992 şi Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 2.627/1998, privind documentaţia necesară pentru rambursarea de TVA agenţilor economici înregistraţi ca plătitori de TVA (în vigoare de la 28 ianuarie 1999) şi pentru a fi admisă solicitarea de rambursare de TVA, un agent economic trebuia să depună o cerere la administraţia fiscală în a cărei rază teritorială îşi avea sediul.
Pe cererea de rambursare depusă de SC S.I. SRL, directorul Circumscripţiei Fiscale Ovidiu, martorul H.I. a dispus prin rezoluţie, deplasarea la sediul acestei societăţi a inculpatului M.H. în vederea constatării îndeplinirii condiţiilor legale şi să întocmească o notă de constatare cu propuneri de admitere sau respingere a cererii.
Din actele dosarului respectiv declaraţiile inculpatului M.H. şi a martorei S.(P.)T. verificarea dosarului de rambursare s-a efectuat la sediul Circumscripţiei Fiscale Ovidiu fără a fi prezente alte persoane, deşi în procesul-verbal din 10 februarie 2000 rezultă consemnarea făcută de inculpat potrivit căreia „societatea a fost reprezentată de A.K.I. în calitate de asociat unic”.
În legătură cu documentaţia ce trebuia verificată privind rambursarea, expertiza judiciară contabilă a stabilit că atât M.H. cât şi şeful Circumscripţiei Fiscale Ovidiu, au respectat prevederile O.G. nr. 3/1992 cu modificările ulterioare şi normele interne ale Ministerului Finanţelor.
Pe baza referatului nr. 735 din 10 februarie 2000 întocmit de inculpatul M.H. s-a aprobat de către martorul H.I., restituirea sumei de 8.148.878.369 lei apreciind că sunt întrunite condiţiile legale pentru rambursare TVA în beneficiul SC S.I. SRL.
În declaraţiile date în faza de urmărire penală inculpatul M.H. a negat faptele reţinute în sarcină, arătând că pe baza documentelor puse la dispoziţie de către SC S.I. SRL Ovidiu prin contabila P.T., a procedat corect la propunerea de rambursare de TVA,şi nu-şi mai aduce aminte dar este posibil să fi dat procesul-verbal de control contabilei P.T., care i l-a transmis administratorului SC S.I. SRL Ovidiu pentru semnare.
În faţa instanţei, inculpatul a afirmat că nu şi-a îndeplinit sub nici o formă în mod defectuos sarcinile, de fiecare dată solicita agenţilor economici documentaţia prevăzută de Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 2.627/1998.
S-a arătat că directorul Circumscripţiei Fiscale a dispus prin rezoluţie ca verificările să se efectueze la sediul societăţii comerciale însă în practică, având în vedere disp. O.G. nr. 70/1997, aceste verificări se făceau la sediul Circumscripţiei Fiscale, iar dacă ar fi mers la sediul SC S.I. SRL Ovidiu ar fi constatat că acolo funcţionează un restaurant.
Inculpatul a declarat că nu-i cunoştea personal pe ceilalţi inculpaţi arabi şi a discutat numai cu contabila P.T. şi nu a propus în mod ilegal restituirea TVA-ului în condiţiile în care societatea nu avea toţi furnizorii achitaţi, întrucât această obligaţie a fost abrogată prin dispoziţiile Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 336 din 29 aprilie 1999.
Cu privire la factura emisă de SC C.V.I. SRL, aceasta neavând datele expeditorului nu conducea la respingerea cererii de rambursare TVA, fiind o problemă formală.
O parte din apărările inculpatului au fost susţinute de concluziile expertizei contabile, dispoziţiile legale aplicabile în materia rambursării de TVA în perioada în care inculpatul a soluţionat cererea de rambursare formulată de SC S.I. SRL Ovidiu şi declaraţiile unor martori.
Realitatea actelor întocmite de inculpatul M.H. erau verificate de şeful de serviciu O.O., iar martorul H.I. verifica înscrisurile din nota de constatare şi dacă au fost respectate toate dispoziţiile legale la data rambursării de TVA, în cauză inculpatul M.H. a procedat conform legislaţiei în vigoare la acea dată.
Prin expertiza judiciară contabilă s-a stabilit că inculpatul M.H. a respectat legislaţia în vigoare cu privire la rambursarea de TVA către SC S.I. SRL Ovidiu.
Prin Decizia penală nr. 1123 din 27 martie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. 3006/118/2006, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P.J Constanţa şi de inculpatul M.H., a fost casată decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 464 din 12 noiembrie 2007 a Tribunalului Constanţa şi rejudecând sub aspectul laturii penale s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.H. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen. întrucât a intervenit decesul făptuitorului şi sub aspectul laturii civile trimiterea cauzei la Tribunalul Constanţa pentru rejudecarea acesteia.
În rejudecarea cauzei pe latura civilă a procesului penal s-au reţinut următoarele:
Prin Adresa nr. 98361 din 17 septembrie 2009 emisă de Primăria Municipiului Constanţa s-a făcut cunoscut că unicul moştenitor al inculpatului M.H. este numitul M.M.I., în calitate de fiu, iar masa succesorală acceptată s-a compus din următoarele bunuri: imobil situat în comuna Ceatalchioi jud. Tulcea, cotă parte de ½ din suprafaţa de 7200 mp teren, cotă parte de ½ din suprafaţa de 37900 mp teren şi cotă parte de ½ din suprafaţa de 5 ha teren, toate situate în comuna Ceatalchioi, jud. Tulcea.
Instanţa a avut în vedere şi disp. art. 21 C. proc. pen., potrivit cu care succesorii devin subiecţi principali în latura civilă a procesului penal şi sunt consideraţi părţi în succesiune, având acelaşi drepturi şi obligaţii procesuale pe care le avea şi inculpatul decedat.
În considerarea textului de lege invocat a fost introdus în cauză şi citat în calitate de succesor al inculpatului M.H., numitul M.M.I., în calitate de fiu.
Ministerul Finanţelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa s-a constituit parte civilă iar prin Adresa nr. 28886 din 26 august 2009 a precizat că îşi menţine pretenţiile civile formulate iniţial şi solicită obligarea inculpaţilor în solidar şi cu moştenitorul inculpatului M.H. la plata următoarelor sume:
- suma totală de 814.887,83 lei reprezentând TVA rambursat în luna februarie 2000, necuvenit, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii (majorări de întârziere, penalităţi de întârziere şi dobânzi bancare conform legislaţiei incidente, până la data plăţii efective a debitului.
- suma de 1.078.088,75 lei reprezentând impozit pe profit, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii (majorări de întârziere, penalităţi de întârziere şi dobânzi aferente) conform legislaţiei incidente, până la data plăţii efective a debitului.
În ceea ce priveşte pretenţiile referitoare la suma de 814.887,83 lei reprezentând prejudiciu cauzat prin restituirea ilegală de TVA către SC S.I. SRL Ovidiu având în vedere soluţia de condamnare a inculpaţilor A.K.I., E.A.R.H., K.A.T. şi M.H., menţinută şi în căile de atac şi intrată în puterea de lucru judecat, rezultă că sunt îndeplinite în cauză toate condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prev. de art. 998 - 999 C. civ.
Prin activitatea infracţională desfăşurată de către inculpaţi s-a cauzat un prejudiciu cert şi determinat produs în patrimoniul statului, prin restituirea ilegală de TVA, între faptele ilicite ale acestor inculpaţi şi producerea prejudiciului există un raport de cauzalitate, atât prin faptele inculpaţilor cetăţeni arabi, cât şi prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, din culpă, a inculpatului M.H., toţi cei patru inculpaţi fiind răspunzători de acest prejudiciu, făcându-se vinovaţi de faptele reţinute în sarcina lor.
La cuantificarea prejudiciului cauzat s-a adăugat şi dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri la care se adaugă majorări şi penalităţi de întârziere conform O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002 şi O.G. nr. 92/2003 până la data achitării integrale a debitului către Statul Român - Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa, precum rezultă din expertiza judiciar contabilă.
S-a reţinut că inculpatul M.H. a susţinut în cursul procesului penal că nu mai este utilă efectuarea unei noi expertize contabile întrucât expertizele efectuate în faza de urmărire penală îi sunt favorabile şi au răspuns obiectivelor stabilite ce corespundeau aspectelor ce trebuiau clarificate.
În soluţionarea laturii civile s-au luat în considerare concluziile rapoartelor de expertiză contabilă judiciară efectuate în faza de urmărire penală şi care nu au fost contestate în nici un fel.
Raportul de expertiză contabil judiciară, întocmit de experţii B.A. şi G.V. a concluzionat că prejudiciul cauzat bugetului de stat se ridică la suma de 8,148.625.000 lei, reprezentând TVA deductibilă înregistrată de SC S.I. SRL Ovidiu.
Raportul de expertiză contabil judiciară întocmit de expert B.L. a concluzionat că impozitul pe profit aferent mărfii exportate în luna ianuarie 2000 este de 10.780.887.500 lei (1.078.088 lei), iar pentru impozitul pe profit nevirat la termen la bugetul statului, societăţile comerciale în cauză datorează majorări de întârziere şi dobânzi, neputându-se stabili pe fiecare societate comercială impozitul pe profit datorat.
Inculpaţii A.K.I., administrator al SC S.I. SRL,, E.A.R.H., administrator al SC C.V.I. SRL şi K.A.T., administrator al SC K.T.C. SRL sunt răspunzători, în solidar, şi pentru plata sumei de 1.078.088,75 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând impozit pe profit aferent operaţiunilor comerciale, impozit nevirat în termen la buget precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii (majorări de întârziere, penalităţi de întârziere şi dobânzi aferente) conform legislaţiei incidente, până la data plăţii efective a debitului, la care vor fi obligaţi către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P Constanţa, pentru acoperirea în întregime a prejudiciului cauzat.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat apel partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. Bucureşti, M.M.I., succesor în drepturi, pe latură civilă a inculpatului M.H.
Prin Decizia penală nr. 52/P din 19 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 6575/118/2009 s-a dispus respingerea apelului formulat de apelantul parte civilă Statul Român prin A.N.A.F. Bucureşti.
A admis apelul formulat de apelantul M.M.I., succesor în drepturi, pe latură civilă a inculpatului M.H. şi prin extindere şi cu privire la inculpaţii A.I., E.A.R.H., K.A.T., conform art. 373 alin. (1) C. proc. pen.
A desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 424 din 11 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 6575/118/2008 şi în rejudecare a dispus obligarea inculpaţilor A.I., E.A.R.H., K.A.T. şi M.M.I., în calitate de succesor în drepturi, pe latură civilă a inculpatului M.H., în solidar către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa la plata sumei de 8.148.878.269 lei (814.887.83 lei) cu titlu de despăgubiri civile reprezentând TVA rambursat în luna februarie 2000, necuvenit, precum şi la plata dobânzii legale, până la data plăţii efective a debitului.
A obligat inculpaţii A.I., E.A.R.H., K.A.T. în solidar, către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa la plata sumei de 1.078.088.75 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând impozit pe profit, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii, majorări de întârziere, calculate potrivit legislaţiei fiscale până la data plăţii efective a debitului.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut în fapt următoarele:
În apelul formulat de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Constanţa:
Astfel cum rezultă din dispozitivul sentinţei primei instanţe, inculpaţii A.K.I., E.A.R.H., K.A.T. au fost obligaţi, în solidar, şi la plata sumei de 1.078.088,75 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând impozit pe profit aferent operaţiunilor comerciale, impozit nevirat în termen la buget precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii (majorări de întârziere, penalităţi de întârziere şi dobânzi aferente) conform legislaţiei incidente, până la data plăţii efective a debitului.
În ceea ce îl priveşte pe succesorul în drepturi, pe latură civilă, a inculpatului M.H., numitul M.M.I., acesta nu poate fi obligat la plata sumei mai sus menţionate, întrucât nu există raport de cauzalitate între infracţiunea reţinută a fi săvârşită de autorul său şi prejudiciul constând în impozit pe profit, astfel încât nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 - art. 999 C. civ.
Astfel vinovăţia autorului inculpatului a fost reţinută pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. (fapta din 02.2000), constând în rambursarea TVA nevirat.
Prejudiciul constând în neplata impozitului pe profit s-a produs numai prin faptele de evaziune fiscală comise de inculpaţii A.K.I., E.A.R.H. şi K.A.T., astfel încât numai în raport de aceştia se poate reţine a fi îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale referitor la suma de 1.078.088,75 lei.
Faţă de cele reliefate, apreciem criticile formulate ca neîntemeiate, fapt pentru care, Curtea, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat apelul formulat de apelantul parte civilă Statul Român prin A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Constanţa, împotriva sentinţei penale nr. 424 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în Dosar nr. 6575/118/2009.
În apelul formulat de succesorul în drepturi, pe latură civilă, a inculpatului M.H., numitul M.M.I., instanţa de control judiciar reţine că numitul M.M.I. a acceptat moştenirea autorului său, inculpatul M.H., în considerarea dispoziţiilor art. 650 şi urm. C. civ., astfel cum rezultă din actele notariale depuse la dosarul instanţei de apel.
În ceea ce priveşte forma de acceptare a succesiunii, reţinem că acesta a acceptat moştenirea pur şi simplu şi nu sub beneficiu de inventar.
Prin efectul acceptării pure şi simple a moştenirii se produce contopirea, confundarea patrimoniului succesoral cu patrimoniul personal al moştenitorului, ceea ce are drept consecinţă faptul că, numitul M.M.I. va răspunde personal pentru pasivul moştenirii peste limitele activului averii moştenite, ultra vires hereditatis, deci nu numai cu bunurile din averea moştenită dar şi cu bunurile sale proprii.
Asemenea consecinţe ar fi putut fi evitate numai dacă, numitul M.M.I. ar fi acceptat moştenirea sub beneficiu de inventar, în condiţiile impuse de art. 704 C. civ., art. 76 alin. (3) şi 4 din Legea nr. 36/1995 şi art. 45 şi art. 80 - 81 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, condiţii care nu sunt îndeplinite.
Astfel nu există declaraţia expresă a moştenitorului, în faţa notarului, că acceptă moştenirea sub beneficiu de inventar şi nu s-a întocmit inventarul fidel şi exact al bunurilor succesorale, în forma prev. de art. 705 C. civ.
În consecinţă, în mod corect nu s-a dispus obligarea numitului M.M.I. la plata despăgubirilor civile în limita activului succesoral, critica fiind astfel nefondată.
S-a apreciat însă ca fiind nelegală şi netemeinică obligarea numitului M.M.I. la plata majorărilor şi penalităţi de întârziere conform O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002 şi O.G. nr. 92/2003 până la data achitării integrale a debitului.
Astfel, autorul apelantului a săvârşit infracţiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., reţinându-se, cu caracter definitiv că, prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, din culpă de către inculpatul M.H., s-a ajuns la restituirea nelegală către ceilalţi inculpaţi, a unor sume de bani reprezentând TVA.
Reţinem deci că inculpatul M.H. nu a comis o faptă ce ar putea atrage incidenţa dispoziţiilor Codului fiscal sau a Codului de procedură fiscală, pentru a se putea dispune obligarea acestuia la plata majorărilor şi penalităţilor de întârziere conform O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002 şi O.G. nr. 92/2003, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile actelor normative mai sus menţionate, inculpatul putând fi obligat numai la plata dobânzii legale, aferente sumei de bani reprezentând TVA rambursat nelegal.
În consecinţă, în mod greşit a fost obligat numitul M.M.I., în calitate de succesor în drepturi, pe latură civilă, a inculpatului M.H., la plata majorărilor şi penalităţilor de întârziere, conform legislaţiei fiscale în vigoare.
De asemenea, s-a apreciat ca fiind nelegală şi obligarea inculpaţilor A.K.I., E.A.R.H. şi K.A.T. la plata majorărilor şi penalităţilor de întârziere conform O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002 şi O.G. nr. 92/2003 până la data achitării integrale a debitului, inculpaţii putând fi obligaţi numai la plata dobânzii legale, aferente sumei de bani reprezentând TVA rambursat nelegal.
Conform art. 22 C. proc. fisc. sunt obligaţii fiscale: obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat; obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat; obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat; obligaţia de a plăti majorări de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii; obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă; orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.
Din situaţia de fapt reţinută, cu caracter definitiv, rezultă că inculpaţilor A.K.I., E.A.R.H. şi K.A.T. li s-a restituit, în mod nelegal, o sumă de bani cu titlu de TVA deductibilă, şi nu neplata, la termenele stabilite, a vreunor sume de bani datorate cu titlu de obligaţii fiscale, la bugetul de stat consolidat, astfel încât, nici în cazul acestora nu devin incidente dispoziţiile fiscale privind plata de majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere, ca obligaţii fiscale accesorii, inculpaţii putând fi obligaţi numai la plata dobânzii legale, aferente sumei de bani reprezentând TVA rambursat nelegal.
S-a considerat ca fiind nelegală şi obligarea inculpaţilor A.K.I., E.A.R.H. şi K.A.T. la plata obligaţiilor fiscale accesorii constând în penalităţi de întârziere şi dobânzi bancare, având în vedere următoarele considerente:
Prin fapta ilicită, care îmbracă forma infracţiunii de evaziune fiscală, comisă de o persoană fizică, se produce un prejudiciu, reprezentat de creanţele fiscale care ar fi fost datorate, în condiţiile Codului fiscal şi al Codului de procedură fiscală, de către contribuabilul societate comercială, bugetului general consolidat.
Prejudiciul rezultând din neexecutarea obligaţiilor pecuniare este reprezentat de suma datorată, paguba constând în lipsa de folosinţă a sumei datorate precum şi paguba produsă prin întârzierea executării obligaţiilor, care reprezintă dobânda legală sau penalităţile de întârziere, sub forma de daune moratorii.
În materie fiscală, aceste daune moratorii sunt reglementate expres sub forma majorărilor de întârziere şi penalităţilor de întârziere, conform legislaţiei în vigoare la data comiterii faptei, în prezent fiind reglementate numai sub forma majorărilor de întârziere.
În consecinţă, o persoană, nu poate fi obligată, la plata mai multor sume de bani, care deşi sunt denumite distinct, penalităţi de întârziere şi majorări de întârziere, reprezintă tot daune moratorii, putându-se dispune numai plata fie a majorărilor de întârziere fie plata numai a penalităţilor de întârziere.
Având în vedere că legiuitorul a sesizat că această dublă impunere, cu acelaşi titlu, nu este legală şi a înlăturat dispoziţiile legale privind plata şi a penalităţilor de întârziere, se impune obligarea inculpaţilor A.K.I., E.A.R.H. şi K.A.T. numai la plata majorărilor de întârziere aferente sumei de 1.078.088,75 lei reprezentând impozit profit.
Faţă de cele reliefate, Curtea de Apel, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul M.M.I., succesor în drepturi, pe latură civilă a inculpatului M.H. şi prin extindere şi cu privire la inculpaţii A.K.I., E.A.R.H. şi K.A.T., conform art. 373 alin. (1) C. proc. pen. A desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 424 din 11 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 6575/118/2008 şi rejudecând a dispus, obligarea inculpaţilor A.K.I., E.A.R.H. şi K.A.T. şi M.M.I., în calitate de succesor în drepturi, pe latură civilă a inculpatului M.H., în solidar, către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa la plata sumei de 8.148.878.269 lei (814.887.83 lei) cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând TVA rambursat în luna februarie 2000, necuvenit, precum şi la plata dobânzii legale, până la data plăţii efective a debitului precum şi obligarea inculpaţilor A.K.I., E.A.R.H. şi K.A.T., în solidar, către partea civilă Ministerul Finanţelor Public - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa la plata sumei de 1.078.088,75 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând impozit profit, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii, majorări de întârziere, calculate potrivit legislaţiei fiscale, până la data plăţii efective a debitului.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa solicitând casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare obligarea inculpaţilor şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii (dobânzi, majorări şi penalităţi de întârziere) până la achitarea efectivă a obligaţiilor bugetare.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
În motivele scrise de recurs s-a arătat că în mod eronat instanţa de apel a exonerat inculpaţii M.H., A.I., E.A.R.H., K.A.T. de la plata creanţelor fiscale accesorii aferente taxei pe valoarea adăugată.
Creanţele fiscale accesorii depind de creanţele fiscale principale, fiind constituite din majorări de întârziere, dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate în condiţiile legii.
Obiectul colectării creanţelor bugetare îl constituie impozitele, taxele, contribuţiile, amenzile şi alte venituri bugetare, dar şi accesoriile acestora, respectiv dobânzi, penalităţi şi penalităţi de întârziere.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat bugetului de stat, astfel că se impunea obligarea inculpaţilor şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii.
Se susţine, de asemenea, că în mod greşit instanţa de apel a exonerat inculpaţii A.I., E.A.R.H., K.A.T. de la plata penalităţilor de întârziere aferente impozitului pe profit.
Cu privire la această critică, recurenta parte civilă a arătat că majorările de întârziere se datorează pentru acoperirea prejudiciului adus bugetului de stat prin neplata obligaţiilor fiscale, în timp ce penalităţile de întârziere reprezintă sancţiuni fiscale ce se aplică pentru nerespectarea obligaţiei de plată a creanţelor fiscale principale.
Prin O.G. nr. 11/1996 s-a reglementat obligaţia de plată a majorărilor de întârziere şi a dobânzilor de întârziere iar în art. 169 din O.G. nr. 61/2002 se arată că „în toate actele normative în care se face referire la majorări de întârziere şi/sau majorări aceste noţiuni se înlocuiesc cu noţiunea de dobânzi”.
În fine, se arată că penalităţile de întârziere nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor.
Ca atare, este eronată, în opinia recurentei părţi civile, aprecierea instanţei de apel în sensul că nu se mai datorează penalităţi de întârziere respectiv că cele două obligaţii fiscale se exclud, fiind vorba de o dublă impunere.
Obligaţiile fiscale accesorii sunt distincte şi se datorează conform legislaţiei în vigoare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. civ., „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”.
De asemenea, în art. 999 C. civ., se arată că „omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a fost cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa”.
Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală trebuie îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite; existenţa unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; existenţa culpei; capacitatea delictuală a celui ce a săvârşit fapta ilicită întrucât nu există vinovăţie dacă nu există discernământul faptelor săvârşite.
În ceea ce priveşte prejudiciul cauzat prin săvârşirea unei infracţiuni trebuie avut în vedere pe lângă prejudiciul efectiv (damnum emergens) şi beneficiul nerealizat (lucrum cessons).
Sub aspectul raportului de cauzalitate, specific răspunderii civile delictuale, se impune a fi reţinut că nu interesează raportul de cauzalitate în general, ci cel specific dintre acţiunea sau inacţiunea participanţilor la comiterea faptei şi prejudiciu.
Raportul de cauzalitate se determină de la caz la caz în funcţie de specificul şi particularităţile fiecărei cauze dar, întotdeauna, în raport cu dispoziţiile legale aplicabile în materie.
În cauza dedusă judecăţii, se constată că în sarcina inculpatului M.H. - intimatul M.M.I. fiind succesor în drepturi, pe latură civilă - s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. constând în aceea că, prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, s-a ajuns la restituirea nelegală către ceilalţi inculpaţi a unor sume de bani reprezentând TVA.
În atare condiţii, cum acest inculpat nu a comis o faptă care să impună aplicarea legislaţiei fiscale, în mod corect s-a stabilit prin decizia recurată înlăturarea obligării numitului M.M.I. - în calitate de succesor în drepturi - de la plata majorărilor şi penalităţilor de întârziere fiind obligat, în solidar cu ceilalţi inculpaţi doar la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa.
Totodată, constatând îndeplinite regulile privind răspunderea civilă delictuală, instanţa de apel a obligat pe ceilalţi inculpaţi, în solidar, la despăgubiri către partea civilă Statul Român, în limitele prejudiciul cauzat - inclusiv dobânzile legale, respectiv majorările de întârziere, calculate potrivit legislaţiei fiscale - prin săvârşirea infracţiunilor reţinute, cu autoritate de lucru judecat şi anume evaziune fiscală prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 87/1994, înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi spălare de bani prevăzută de art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999.
În atare condiţii, cum instanţa de prim control judiciar a soluţionat latura civilă a cauzei cu respectarea dispoziţiilor legale ce guvernează răspunderea civilă delictuală, criticile invocate nu pot fi însuşite.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 52/P din19 aprilie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimaţii inculpaţi A.I., E.A.R.H. şi K.A.T. precum şi pe intimatul succesor în drepturi pe latură civilă al intimatului inculpat M.H. - M.M.I.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 299/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 324/2010. Penal → |
|---|
