ICCJ. Decizia nr. 3007/2010. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr.3007/2010
Dosar nr. 2516/122/2007
Şedinţa publică din 6 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 250 din 29 aprilie 2009 a Tribunalului Giurgiu, secţia penală - cauze generale s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii formulată de inculpatul I.M. prin intermediul apărătorului său, de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracţiunile prev. şi ped. de art. 180 alin. (1) C. pen. şi art. 183 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.
În baza art. 180 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul I.M. la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiuni de loviri şi alte violente.
În baza art. 183 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), rap. la art. 10 lit. f) C. proc. pen.,s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor M.C. şi B.V. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri şi alte violente, fapte prev. şi ped. de art. 180 alin. (1) C. pen., întrucât lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate G.A., în prezent decedat.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus respingerea acţiunii civile formulată de Spitalul de Urgenţă B.A. Bucureşti, ca neîntemeiată.
A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă G.M. în calitate de soţie a victimei G.A. şi de reprezentant legal al minorilor G.V. şi G.M.
A fost obligat inculpatul I.M. să plătească părţi civile G.M. suma de 19.000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi 25.000 lei daune morale.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara de 13 ianuarie 2007, în timp ce se aflau în barul lui G. din localitatea Colibaşi, judeţul Giurgiu, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, între partea vătămată G.A. şi inculpatul I.M., a avut loc un conflict verbal.
În această împrejurare, partea vătămată G.A. i-a aplicat inculpatului o lovitură cu palma peste faţă.
Ulterior, inculpatul I.M., fiind însoţit de numiţii M.C. şi N.A., s-au deplasat la barul aparţinând SC C. SRL din aceeaşi localitate, unde au continuat să consume băuturi alcoolice.
În jurul orelor 20,00, în incinta localului au intrat şi părţile vătămate G.A. şi R.I., care şi-au cumpărat de la bar câte o sticlă cu bere.
Între inculpatul M.C. şi partea vătămată G.A., a avut loc o altercaţie verbală, ocazie cu care primul i-a aplicat celui de-al doilea o lovitură cu pumnul in zona feţei, proiectându-l pe spate, pe pardoseală.
S-a mai reţinut că, partea vătămată R.I. a intervenit, încercând să îl ridice pe G.A. de unde era căzut, însă a fost oprit de inculpatul I.M., care I-a lovit cu pumnii în zona feţei, trântindu-l pe pardoseală.
Inculpatul I.M. a continuat activitatea agresională, lovind pe partea vătămată R.I. cu pumnii şi picioarele pe corp.
În timp ce partea vătămată G.A. se afla jos, inculpatul a sărit cu picioarele, atât pe corp, cât şi pe picioarele acesteia, provocându-i o fractură la nivelul piciorului drept.
După ce inculpatul a încetat să îl mai lovească, în incinta barului a intrat inculpatul B.V., cumnatul inculpatului I.M., care i-a aplicat şi el o lovitură cu pumnul în zona feţei, părţii vătămate G.A., trântindu-l pe pardoseală.
Ulterior, întrucât, partea vătămată acuza dureri la nivelul piciorului drept, aceasta a fost transportată afară de către partea vătămată R.I.
De asemenea, s-a mai reţinut că, din cuprinsul raportului medico-legal, emis de I.N.M.L. „M.M." Bucureşti, rezultă că moartea părţii vătămate G.A. a fost violentă, datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa unei tromboembolii pulmonare masive şi infarct pulmonar consecutiv cu punct de plecare tromboza venoasă profundă la nivelul gambei drepte, survenită în evoluţia unui traumatism de membru inferior drept, cu fractură de maleolă şi de peroneu, trate ortopedic.
Totodată, în cuprinsul raportului medico-legal se mai precizează că, leziunile traumatice descrise au putut fi produse prin lovire cu corp dur la nivelul gleznei drepte cu picior fixat într-o poziţie particulare (de inversiune) fie prin suprasolicitarea articulaţiei gleznei drepte și că între leziunile traumatice descrise şi cauza decesului, existând o legătură de cauzalitate indirectă, prin complicaţia survenită.
Prima instanţă a mai reţinut că, din coroborarea declaraţiilor martorilor R.I., Ş.E., M.D.D. şi P.C., cu concluziile raportului de constatare medico - legală necroptică, întocmit de I.N.M.L. „M.M." Bucureşti, tribunalul reţine că inculpatul I.M. pe data de 13 ianuarie 2007, în timp ce se afla în barul C. din comuna Colibaşi, judeţul Giurgiu, a lovit victima G.A. atât cu pumnul în zona feţei, acţiune în urma căreia victima a căzut pe pardoseala barului, cât şi cu picioarele, provocându-i acesteia o fractură de maleolă fibiolă şi de peroneu la membrul inferior drept, fractură care prin complicaţiile intervenite a condus la decesul victimei G.A., punctul de plecare a complicaţiilor medicale fiind tromboza venoasă profundă la nivelul gambei drepte conform raportului de constatare medico - legală necroptică întocmit în cauză, între deces şi leziunile traumatice existând o legătură de cauzalitate indirectă.
Totodată, prima instanţă a apreciat că, în speţă, inculpatul I.M. a lovit în mod intenţionat victima G.A. cu pumnii şi picioarele, provocându-i o fractură la gamba piciorului drept, care în urma complicaţiilor medicale survenite a condus la decesul victimei, rezultat pe care nu l-a prevăzut şi nu l-a acceptat, însă care s-a produs ca rezultat preterintenţionat al actelor sale, faptă ce îmbracă forma infracţiunii prev. şi ped. de art. 183 C. pen., şi nu a infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prev. şi ped. de art. 180 alin. (1) C. pen., aşa cum a susţinut inculpatul I.M., cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracţiunile prev. şi ped. de art. 183 C. pen. şi art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. şi ped. de art. 180 alin. (1) C. pen., fiind astfel nefondată şi în consecinţă urmează a fi respinsă.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului I.M. instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al infracţiunilor comise de inculpat, persoana acestuia şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În acest sens, instanţa de fond, în raport de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de inculpat, pericol ce rezidă din aceea că, prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni, se aduce atingere unuia dintre cele mai de preţ bunuri ale fiinţei umane şi anume viaţa, dreptul la viaţă fiind unul dintre drepturile fundamentale ale omului, dar şi persoana acestuia, care a dat dovadă de un comportament extrem de agresiv în timp ce se afla într-un loc public, concretizat în aplicarea de multiple lovituri cu pumnii şi picioarele asupra victimei G.A. şi asupra părţii vătămate R.I., apoi împrejurările în care faptele au fost comise, inculpatul lovind victima G.A. după ce acesta căzuse pe pardoseala barului în urma loviturii aplicate cu pumnul de inculpatul M.C. şi încerca să se ridice, iar pe partea vătămată R.I., în timp ce vroia să ajute victima G.A., a apreciat că, un cuantum al pedepsei rezultante de 8 (opt) ani închisoare cu executarea în regim de detenţie este în măsură să contribuie la atingerea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., şi anume reeducarea inculpatului şi reintegrarea sa în societate.
Instanţa de fond a mai reţinut că, prin cererea de la filele 33 - 34 din dosar, modificată ulterior de numita G.M., soţia defunctului G.A. şi prin cererea de la file 75-76, aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 19.000 lei cheltuieli materiale şi 50.000 lei daune morale, solicitând totodată şi obligarea inculpatului I.M. la plata unei prestaţii periodice pentru cei doi copii minori ai săi lipsiţi de sprijinul material, moral şi afectiv al tatălui lor G.A., cerere pe care instanţa de foind a apreciat-o ca întemeiată în parte.
Astfel, în ceea ce priveşte suma de 19.000 lei solicitată de partea civilă cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând cheltuielile ocazionate cu înmormântarea defunctului G.A. şi cu toate pomenirile ulterioare efectuate conform datinei creştin ortodoxe, prim instanţă a apreciat că a fost dovedită cu martorii U.N., A.G., M.I. şi T.C. audiaţi în cauză pe latură civilă.
Totodată, s-a mai reţinut că, la înmormântarea defunctului G.A. cât şi la pomenirile ulterioare a contribuit şi fratele acestuia G.l., aspect confirmat şi de martorii audiaţi în cauză, însă la fila 243 din dosar, se află declaraţia autentificată a acestuia, declaraţie prin care învederează că sumele cheltuite cu înmormântarea şi pomenirile ulterioare ale defunctului G.A. i-au fost restituite acestuia de G.M., partea civilă din cauză.
Referitor la suma de 50.000 lei solicitată de partea civilă cu titlu de morale, instanţa de fond a constat că este întemeiată, acordarea daunelor impunându-se în cauză, având în vedere suferinţa psihică cauzată atât soţiei, cât şi celor doi copii minori ai defunctului ca urmare a faptului că acesta a îndurat câteva săptămâni mari dureri ca urmare a traumatismului cauzat de acţiunea violentă a inculpatului I.M., suferinţă ce s-a prelungit şi după decesul acestuia în condiţiile în care defunctul G.A. era singurul sprijin al acestora, sprijin ce era nu numai financiar dar şi afectiv şi de care sunt lipsiţi pe viitor, însă în ceea ce priveşte cuantumul, apreciindu-se că o sumă de 25.000 lei cu titlu de daune morale este în măsură să dea satisfacţie părţii civile.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă G.M. şi inculpatul I.M.
În apelul său, partea civilă a solicitat majorarea cuantumului stabilit de către instanţa de fond cu titlu de daune morale, respectiv 25.000 lei, la suma de 50.000 lei.
În conţinutul cererii de apel, partea civilă a mai arătat că, atunci când se discută despre daune morale, nu există criterii de cuantificare a acestora; astfel, deşi daunele morale sunt lăsate la aprecierea instanţei, sunt elemente în raport de care acestea se stabilesc şi anume, consecinţele negative suferite de părţile civile pe plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate şi intensitatea cu care au fost percepute vătămările - în speţă fiind vorba despre dispariţia, decesul victimei G.A.
Apelanta parte civilă a solicitat să se aibă în vedere că, în ceea ce priveşte daunele morale, în cauză sunt trei părţi civile, respectiv soţia victimei - G.M. şi cei doi copii ai acestora. Cele trei părţi civile, prin dispariţia soţului, respectiv tatălui, au rămas fără sprijin moral şi material, iar pentru cei doi minori, în plus faţă de mama lor, aceştia au rămas şi fără suport afectiv, educativ de care ar fi beneficiat dacă tatăl lor ar fi fost în viată.
În apelul său, inculpatul I.M. a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond.
În subsidiar inculpatului a solicitat reaprecierea probatoriului şi achitarea lui, sau aplicarea unei pedepse sub minimul special cu posibilitatea suspendării condiţionate sau a executării pedepsei la locul de muncă. De asemenea, a mai solicitat şi reducerea despăgubirilor materiale şi a prestaţiilor periodice.
Prin Decizia penală nr. 257 din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 379 pct. 2, lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul Isar Marian împotriva sentinţei penale nr. 250 din data de 29 aprilie 2009 a Tribunalului Giurgiu.
S-a dispus desfiinţarea, în parte, a sentinţei penale apelate şi în rejudecare, a fost condamnat inculpatul I.M. la o pedeapsă de 2 (două) luni pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.
În baza art. 183 C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M. la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II- a, b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite, pedeapsa de 2 luni închisoare şi pedeapsa de 5 ani şi 6 luni şi s-a dispus ca inculpatul I.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 14 şi 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul I.M. să plătească părţii civile G.M. 7000 lei despăgubiri materiale şi 25 000 lei daune morale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă G.M.
A fost obligată apelanta G.M. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de prim control judiciar a reţinut că, pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului, pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe cauzatoare de moarte este nejustificată, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei - care se încadrează în structura tipică a acesteia, împrejurările în care a fost comisă respectiv, pe fondul unui conflict preexistent, circumstanţele personale ale inculpatului - care nu are antecedente penale.
Instanţa de apel a mai constat că instanţa de fond nu a ţinut seama de circumstanţele personale ale inculpatului, iar aspectele privind posibilitatea reinserţiei sociale nu au fost evaluate corespunzător, în raport cu celelalte criterii prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa de apel a considerat că în cauză cuantumul pedepsei aplicate nu reflectă gravitatea faptei comise şi circumstanţele personale ale inculpatului, sancţiunea fiind prea aspră, în acest sens reţinând că, funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporţionare a acesteia, care să ţină seama şi de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate.
Totodată, instanţa apel a constatat că instanţa de fond, la stabilirea pedepsei de 8 ani închisoare, a luat în considerare, cu precădere, gravitatea faptei, acordând o semnificaţie deosebită datelor referitoare la persoana inculpatului, care a manifestat o atitudine oscilantă faţă de fapta comisă.
Instanţa de apel a mai reţinut că, din datele menţionate în cuprinsul referatului de evaluare, aflat la dosarul instanţei de fond, se remarcă faptul că inculpatul beneficiază de suportul moral şi material al membrilor familiei, pe viitor acesta doreşte să urmeze cursurile unei forme de învăţământ, conştientizând importanţa finalizării cursurilor şcolare şi obţinerii unei calificări necesare pentru ocuparea unui loc de muncă.
De asemenea, instanţa de apel a mai reţinut că, inculpatul doreşte să se angajeze pentru a obţine un venit stabil necesar un trai decent, având în vedere faptul că veniturile obţinute în prezent din activităţile agricole pe care le desfăşoară sunt apreciate ca fiind insuficiente pentru a asigura un viitor fiicei sale.
Instanţa de apel a apreciat că, toate aceste aspecte reprezintă factori pozitivi care influenţează şi pot influenţa conduita viitoare a inculpatului
La individualizarea pedepsei instanţa de apel a mai avut în vedere că, până la momentul comiterii faptei inculpatul a avut o atitudine pozitivă faţă de normele şi valorile sociale, dar uneori a manifestat o agresivitate verbală mai mare în relaţiile cu membrii comunităţii., iar din referatul de evaluare, întocmit în cauză, rezultă că acesta recunoaşte că nu a procedat bine, lovind cele două victime, însă nu a identificat o alternativă la acest comportament.
Totodată instanţa de apel a mai apreciat că, în raport de caracterul tipic al infracţiunii şi concluziile referatului Serviciului de Probaţiune, aplicarea unei o pedepse orientată spre minimumul special este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa de control judiciar a apreciat critica formulată de inculpat ca fiind fondată, cu privire la despăgubirile materiale, iar, pe cale de consecinţă, critica părţii civile ca fiind nefondată.
Instanţa de apel a reţinut că, la dosar nu s-au administrat probe respectiv, nu s-au depus chitanţe, bonuri de casă, facturi, din care să rezulte cheltuielile de înmormântare, respectiv prosoapele şi batistele cumpărare, ca şi produsele necesare pomenirilor ulterioare.
În aceste condiţii, instanţa de prim control judiciar a apreciat că, declaraţiile martorilor se coroborează doar cu înscrisul notarial depus de partea civilă, din care rezultă că fratele victimei a cheltuit 7.000 lei pentru înmormântare, bani pe care aceasta i-a restituit.
Instanţa de apel a mai constat că, cererea de majorare a despăgubirilor civile formulată de partea civilă cu privire la cuantumul despăgubirilor urmează sunt nefondate, întrucât despăgubirile materiale au fost probate doar până la concurenţa sumei de 7.000 lei, iar în ceea ce priveşte despăgubirile morale şi pensia minorilor, instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a probelor, analizând prejudiciul produs, astfel că sumele au fost stabilite în mod echitabil.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea civilă G.M. şi inculpatul I.M.
În motivarea recursului partea civilă a învederat că, prin hotărârea instanţei de apel s-a dispus să-i fie acordată numai suma de 7.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, suportată de fratele victimei G.l., sumă folosită la parastasul ocazionat de înmormântarea victimei şi pentru ridicarea monumentului funerar, pe care aceasta i-a restituit-o, aşa cum rezultă şi din declaraţia lui notarială, depusă la dosar. A mai învederat că, referitor la restul sumei de 12.000 lei, acordată de instanţa de fond pe baza probelor administrate, instanţa de apel a apreciat în mod greşit aceasta nu se justifică întrucât nu s-au depus la dosar chitanţe, bonuri facturi fiscale pentru produsele consumate la pomenirile ulterioare neluând în considerare declaraţiile martorilor audiaţi pe acest aspect.
Recurenta parte civilă a mai învederat că, instanţa de apel a stabilit greşit prejudiciul cauzat, întrucât este de notorietate tradiţia parastaselor de pomenire a unei persoane decedate în religia ortodoxă. De asemenea a mai susţinut că, din declaraţiile martorilor audiaţi pe latură civilă, respectiv U.N., A.G., T.C. şi N.I., rezultă că aceştia au participat la parastasele de pomenire şi, pe lângă masa organizată, s-au împărţit îmbrăcăminte, masă, scaune, conform tradiţiei. în total, au arătat martorii, cu cheltuielile ocazionate de înmormântare, de ridicarea monumentului funerar şi a celor ocazionate de parastasele de pomenire, s-a cheltuit suma de 200 milioane lei vechi.
Recurenta parte civilă a mai arătat în motivarea cererii de recurs faptul că, instanţa de fond, pe baza materialului probator administrat, a concluzionat că sunt dovedite cheltuielile materiale în sumă de 19.000 lei. A mai învederat că, locuind într-o zonă rurală, produsele precum carnea, legumele, băutura, dulciurile au avut ca provenienţă gospodăria proprie, nefiind achiziţionate din hipermarket-uri, pentru a deţine bonuri, facturi, chitanţe, iar suma solicitată pentru cele 7 parastase de pomenire, în limita unei sume de 1.800 lei, se situează la nivelul unor cheltuieli minime.
Totodată, recurenta parte civilă a mai menţionat că, martorii audiaţi au confirmat cheltuirea sumei totale de 200 milioane lei vechi cu înmormântarea victimei, monumentul funerar şi parastasele de pomenire.
Faţă de aspectele expuse, recurenta parte civilă a solicitat, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţată de instanţa de apel cu privire la soluţionarea acţiunii civile şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
În recursul său, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond pentru completarea materialului probator, fiind necesara fi reaudiaţi unii martori, audierea altora - respectiv a agentului de poliţie A.C., a numitei G.M. - soţia victimei, a medicilor de la camera de gardă a Spitalului B.A. - numiţii H.A.J.C., a medicilor legişti care au efectuat autopsia - S.D. şi R.G., a medicului de familie S.V., ataşarea la dosarul cauzei a întregului raport de necropsie, pentru că la dosar sunt numai concluziile şi prin aceasta implicit efectuarea unei expertize medico-legale, ataşarea contractului de muncă a victimei toate acestea pentru a se putea stabili cui aparţine culpa în producerea tromboemboliei pulmonare masive şi respectiv producerii trombozei venoase profunde de la nivelul gambei drepte - deci a decesului, şi anume: medicilor examinatori de la Spitalul B.A. din seara de 13 ianuarie 2007 cu privire la reducerea ortopedică a fracturii, aplicarea aparatului ghipsat şi indicarea tratamentului medicamentos, refuzului victimei de a accepta internarea şi operaţia cât şi faptului că aceasta nu a urmat întocmai tratamentul medicamentos şi respectiv indicaţia de a sta cu piciorul în repaus şi în poziţie uşor ridicată, culpei inculpatului I. sau vreunui alt inculpat dacă se va stabili cu certitudine, prin reaudierea martorilor cât şi altor persoane că unul dintre aceştia i-au provocat victimei fractura şi ca acea fractură prin ea însăşi, deşi tratată corect, putea conduce la complicaţii si în final la deces.
Recurentul inculpat a mai arătat că, a solicitat reaudierea părţii civile G.M. şi audierea agentului de poliţie A.M., pentru că aceştia au relatat că victima G.A. Ie-a spus că a fost bătut de către toţi cei trei inculpaţi şi că nu înţelege să-i reclame pentru că el are o parte din vină şi îi aşteaptă pentru a ajunge la o înţelegere. A mai precizat că a solicitat instanţei de apel ca prin aceste audieri să stabilească dacă toţi cei trei inculpaţi au lovit victima - inclusiv cu picioarele şi dacă vina acesteia putea îmbrăca forma circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
Recurentul inculpat a mai arătat în motivarea recursului faptul că, a solicitat ataşarea contractului de muncă al victimei, pentru a se putea conchide dacă aceasta avea contract pe durată nedeterminată sau determinată şi astfel a şti cu certitudine ce venituri salariale putea obţine dacă nu intervenea decesul.
În subsidiar recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi achitarea sa întrucât nu este autorul faptei.
Într-un al doilea subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate într-un cuantum care să permită aplicarea unei modalităţi de executare fără privare de libertate.
Pe latură civilă recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi administra probe din care să rezulte cu certitudine: dacă victima personal îşi cultiva ori nu pământul şi care îi era venitul anual din valorificarea produselor agricole, dacă victima era angajat temporar sau permanent, pe ce funcţie şi ce venituri ar fi obţinut dacă nu ar fi decedat şi dacă SC C.S. SRL Berceni, firma la care a fost angajat, mai fiinţează sau nu, G.A.
Recurentul inculpat a mai solicitat deducerea din pedeapsa aplicată a timpului reţinerii de 24 de ore de la data de 14 februarie 2007 la data de 15 februarie 2007.
Înalta Curte, examinând recursurile declarate de partea civilă G.M. şi de inculpatul I.M., în raport de motivele invocate constată că acestea sunt nefondate.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului se retine că instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în raport de un amplu şi judicios material probator administrate în cauză, iar instanţa de apel a aplicat o pedeapsă corect individualizată în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Critica formulată de recurenta parte civilă referitoare la reducerea nejustificată a despăgubirilor materiale ce i-au fost acordate este nefondată.
Astfel, se constată că în mod justificat, la stabilirea cuantumului despăgubirilor materiale instanţa de apel a avut în vedere declaraţia notarială a fratelui victimei G.A., numitul G.l., din care rezultă că, acesta a suportat cheltuielile ocazionate cu înmormântarea, care s-au ridicat la suma de 700 lei, bani pe care partea civilă i-a restituit.
De asemenea, se reţine că, în mod corect a apreciat instanţa de apel că pentru produsele necesare pomenirilor ulterioare partea civilă nu a depus la ddsar documente justificative care să dovedească valoarea la care acestea au fost achiziţionate, în vederea recuperării lor.
Aşadar nu există temeiuri pentru majorarea contravalorii despăgubirilor materiale ce i-au fost acordate părţii civile, urmând ca recursul său să fie respins ca nefondat.
În ceea ce priveşte critica inculpatului în sensul că instanţele nu au administrat toate probele necesare în vederea stabilirii adevărului, se constată că este nefondată.
Astfel, în cauză a fost administrat un amplu şi judicios material probator care a stabilit cu certitudine că inculpatul I.M. este vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi anume, lovirea victimei G.A. cu pumnii şi picioarele, provocându-i fractura piciorului drept ce a avut ca efect declanşarea unei insuficienţe cardiorespiratoriie acută şi tromboembolie pulmonară ce au condus la decesul acesteia.
Din depoziţiile martorilor A.D., R.D. şi P.C. rezultă că inculpatul I.M. a fost persoana care i-a aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele victimei, iar când aceasta a vrut să se ridice pentru a-l apăra pe vărul său, R.I., a fost din nou agresată de inculpat.
Totodată, în declaraţia sa, martorul P.C. a mai relatat că, la dat la care a fost săvârşită fapta, în timp ce se afla în localul C. din comuna Colibaşi, a văzut când inculpatul I.M. se bătea cu G.A., pe care o lovea picioarele, pe unde nimerea, în mână, stomac, picioare, iar în urma agresiunii inculpatului, victima şchiopăta de un picior, în aceeaşi împrejurare, inculpatul aplicând lovituri cu pumnii şi părţii vătămate R.I.
Declaraţiile martorilor se coroborează cu concluziile raportului medico-legal care atestă faptul că, moartea a fost violentă şi cauzată de insuficienţa cardio - respiratorie consecinţă a unei trombo embolii cu infarct pulmonar consecutiv, cu punct de plecare tromboza venoasă profundă. Tromboza a survenit prin evoluţia unui traumatism al membrului inferior drept. Se menţionează în mod expres că tromboza este subsecventă traumatismului; de asemenea, se precizează că acea leziune traumatică se putea produce şi prin lovire cu corp dur la nivelul gleznei drepte, cu piciorul fixat într-o poziţie particulară de inversiune, stabilindu-se - şi concluziile sunt certe în acest sens -legătura de cauzalitate indirectă, prin complicaţia survenită.
Aşadar, decesul victimei s-a datorat fracturii provocată de inculpat consecinţă, rezultatul mai grav poate fi reproşat inculpatului, acesta răspunzând pentru loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Cum raportul medico-legal efectuat în cauză a stabilit cu certitudine cauza morţii victimei şi legătura de cauzalitate indirectă dintre decesul său şi fapta inculpatului nu se mai impune efectuarea unei alte expertize medico-legale, astfel că cererea inculpatului privind trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă pentru completarea materialului probator este neîntemeiată şi urmează să fi respinsă,
Din probele administrate în cauză, rezultă în mod cert că inculpatul I.M. a aplicat lovituri victimei, atât cu pumnul cât şi cu picioarele, iar loviturile aplicate cu picioarele au fost în zona piciorului victimei, şi astfel s-a produs fractura care, ulterior, a determinat decesul.
De asemenea, atât vinovăţia inculpatului I.M. cât şi existenţa faptelor pentru care a fost trimis în judecată, a fost pe deplin dovedită, neexistând temeiuri pentru achitarea sa,
În ce priveşte susţinerea inculpatului în sensul că în mod greşit instanţele nu au reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) din C. pen., este neîntemeiată.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., dispoziţiile referitoare la provocare sunt aplicabile când infracţiunea a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Or în cauză, cerinţele referitoare la starea de provocare nu sunt întrunite, având în vedere că în activitatea infracţională desfăşurată, inculpatul I.M. a fost susţinut de inculpaţii M.C. şi B.V., cei trei aflându-se la data săvârşirii faptei în barul C., inculpatul aplicând lovituri victimei şi în momentul în care aceasta era căzută la podeaua barului, fiind pusă în imposibilitate de a se apăra sau de a riposta, iar în momentul în care partea vătămată R.I. a venit în ajutorul victimei şi aceasta a fost supusă agresiunilor inculpatului.
De asemenea critica formulată de inculpat cu privire la pedeapsa aplcată care este greşit individualizată, se constată că este nefondată.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor instanţa de apel a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea şi împrejurările comiterii lor, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Astfel, instanţa de apel a avut în vedere datele cuprinse în referatul de evaluare, aflat la dosarul instanţei de fond, din care se remarcă faptul că inculpatul beneficiază de suportul moral şi material al membrilor familiei, pe viitor acesta doreşte să urmeze cursurile unei forme de învăţământ conştientizând importanţa finalizării cursurilor şcolare şi obţinerii unei calificări necesare pentru ocuparea unui loc de muncă.
S-a mai reţinut că, inculpatul I.M. doreşte să se angajeze pentru a obţine un venit stabil necesar un trai decent, având în vedere faptul că veniturile obţinute în prezent din activităţile agricole pe care le desfăşoară sunt apreciate ca fiind insuficiente pentru a asigura un viitor fiicei sale. Toate aceste aspecte reprezintă factori pozitivi care influenţează şi pot influenţa conduita viitoare a inculpatului
De asemenea, instanţa de apel a mai ţinut seama de faptul că,, până la momentul comiterii faptei inculpatul a avut o atitudine pozitivă faţă de normele şi valorile sociale, dar uneori a manifestat o agresivitate verbală mai mare în relaţiile cu membrii comunităţii, acesta recunoaşte că nu a procedat bine, lovind cele două victime, însă nu a identificat o alternativă la acest comportament.
Aşadar, pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare este în măsură să asigure atingerea scopului său, prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului în vederea reintegrării în comunitate şi prevenţia generală.
Cum nu se constată existenţa unor temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicată inculpatului, critica sa formulată în acest sens urmează să fie respinsă, ca nefondată.
Referitor la latura civilă a cauzei, se constată că instanţa de fond şi de apel în mod corect, în raport de probele administrate în cauză au apreciat cuantumul daunelor morale, a prestaţiei periodice cuvenite moştenitorilor victimei G.A., iar instanţa de apel a apreciat corect cuantumul despăgubirilor materiale ce urmează a fi acordare acestora.
De asemenea, se constată că în mod justificat, la stabilirea prestaţie periodice cuvenite copiilor minori ai victimei, instanţele au ţinut seama nu numai de veniturile realizate de aceasta din salariu, ci din orice alte activităţi retribuite sau evaluabile în bani pe care a desfăşurar-o în afara locului de muncă.
Astfel în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv, copia adeverinţei din 13 februarie 2008 eliberată de SC C.S. SRL Berceni, prin care se atestă faptul că victima G.A. a fost angajat al acestei societăţi cu salariul de 376 lei, beneficiind şi de bonuri de masă în valoare de 150 lei, perioada de angajare fiind 09 octombrie 2006 - 29 ianuarie 2007, copia adeverinţei din 01 aprilie 2009 eliberată de aceeaşi societate comercială, prin care se confirmă faptul că, acesta ar fi realizat în prezent un venit lunar net de 688 lei, declaraţia numitului G.l., autentificată la 22 ianuarie 2009 de Biroul Notarului Public L.S., adresa din 07 februarie 2008 eliberată de Primăria comunei Colibaşi, prin care se face cunoscut faptul că defunctul G.A. a fost producător agricol până la data intervenirii decesului, respectiv 31 ianuarie 2007, în gospodăria proprie, împreună cu ceilalţi membrii ai familiei, copia facturii fiscale din 31 ianuarie 2005 eliberată de M.F.R. I.G. SRL pentru suma de 365 RON, precum şi din depoziţiile martorilor U.N., A.G., T.C. şi M.I., s-a confirmat faptul că, victima G.A. se ocupa împreună cu soţia sa de solarii unde cultiva legume, din vânzarea legumelor realizând un venit de 200 milioane lei vechi pe an, venituri din care contribuia cu o sumă de 200 lei lunar la întreţinerea fiecărui copil.
De asemenea, din conţinutul adeverinţei din 13 martie 2008, eliberată de SC C.S. SRL Bucureşti rezultă că, victima G.A. mai contribuia la întreţinerea fiecărui copil minor pe lângă suma de 200 lei lunar şi cu valoarea bonurilor de masă în sumă de 150 lei lunar, astfel că în mod justificat instanţa de fond a obligat inculpatul şi la plata unei prestaţii periodice pentru minorii G.V. şi G.M. de câte 400 lei lunar pentru fiecare începând cu data de 13 ianuarie 2007, până la majoratul acestora, precum şi în continuare până la terminarea studiilor dar nu mai târziu de vârsta de 25 ani, dispoziţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel.
Totodată, având în vedere suferinţa psihică cauzată atât soţiei victimei cât şi celor doi copii minori ai defunctului ca urmare a faptului că acesta a îndurat câteva săptămâni mari dureri ca urmare a traumatismului cauzat de acţiunea violentă a inculpatului I.M., suferinţă ce s-a prelungit şi după decesul acestuia în condiţiile în care defunctul G.A. era singurul sprijin al acestora, sprijin ce era nu numai financiar dar şi afectiv şi de care sunt lipsiţi pe viitor, însă în ceea ce priveşte cuantumul, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au apreciat în mod corect că suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale este în măsură să dea satisfacţie părţii civile.
Aşadar, despăgubirile civile ce i-au fost cuvenite părţii civile G.M. au fost corect apreciate de instanţele de judecată, acestea fiind pe deplin dovedite de înscrisurile depuse la dosar în susţinerea pretenţiilor sale, astfel că nu se impune completarea materialului probator în sensul cerut de inculpat.
Având în vedere că inculpatul I.M. a fost reţinut 24 de ore de la data de 14 februarie 2007 la data de 15 februarie 2007, conform ordonanţei de reţinere aflată la fila 4 din dosarul de urmărire penală, urmează ca această perioadă să fie dedusă din pedeapsa ce i-a fost aplicată.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursurile declarate de partea civilă G.M. şi de inculpatul I.M. sunt nefondate şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. le va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă G.M. şi de inculpatul I.M. împotriva Deciziei penale nr. 257 din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I a penală.
Constată că recurentul inculpat a fost reţinut 24 de ore de la data de 14 februarie 2007 la data de 15 februarie 2007.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, pentru asitenţa juridică a intimatului M.C. se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2766/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3099/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
