ICCJ. Decizia nr. 3055/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3055/2010
Dosar nr. 7198/1/2011
Şedinţa publică din 13 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin încheierea din 2 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, investită cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul V.G.M. împotriva sentinţei penale nr. 634 F din 28 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 3002 şi art. 160b, C. proc. pen., raportat la art. 148, lit. f) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventive a inculpatului.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că :
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că măsura arestului preventiv a fost legal dispusă, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi în prezent, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în raport cu gravitatea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată apelantul - inculpat.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive sau în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara sau localitate.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Pe de altă parte prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul fost arestat în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât pe fondul consumului de alcool şi al unor substanţe etnobotanice, în seara zilei de 4 octombrie 2010, în jurul orelor 2300, a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate B.F.A., lovind-o cu un cuţit în mod repetat, producându-i acestei mai multe leziuni grave ce i-au pus în primejdie viaţa, fiind condamnat de prima instanţă de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat art. 174 - 175 lit. a), i), art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În cauză, verificându-se actele şi lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă şi că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret şi actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea infracţiunii săvârşite-tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav.
Astfel, faptă săvârşită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat, pe de o parte de importanţa valorilor sociale ce constituie obiectul protecţiei penale şi de gravele urmări pe care le poate avea pentru comunitate săvârşirea acestor infracţiuni, iar pe de altă parte că infracţiunile contra persoanei se realizează prin utilizarea unor mijloace sau procedee violente - a lovit cu cuţitul partea vătămată în mod repetat, cu scopul de a-i suprima viaţa.
Asemenea fapte de care este acuza inculpatul , prezintă un pericol pentru întreaga societate, fără respectarea vieţii persoanei nu poate fi concepută existenţa însăşi a colectivităţii şi convieţuirea paşnică a membrilor acesteia.
Aşa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fac necesară menţinerea arestării preventive a inculpatului V.G.M.
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G.M. împotriva încheierii din 2 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 7358/2/2011 (2909/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3053/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3136/2010. Penal → |
|---|
