ICCJ. Decizia nr. 3053/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3053/2010
Dosar nr. 3996/121/200.
Şedinţa publică din 7 septembrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:
1. Tribunalul Galaţi, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 536 din 10 decembrie 2009 a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul C.V. privind revizuirea în totalitate pentru cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a sentinţei penale nr. 180 din 22 aprilie 2002 a aceleiaşi instanţe rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3931 din 23 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1313/P/2000.
Hotărând astfel instanţa de revizuire a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi sub nr. 485/III/6/2009 din 30 iunie 2009 (f.6) numitul C.V. a solicitat revizuirea condamnării defini9tive aplicate acestuia prin sentinţa penală nr. 180 din 22 aprilie 2002 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, cu motivarea că verificând recent arhiva societăţii a descoperit comanda nr. 73 din 23 mai 1997 aprobată de SC T. la data de 25 mai 1997, prin care a comandat cantitatea de 6000 tone de zahăr ambalat. In conţinutul aprobării se face referire la faptul că SC V.C.O. să achite in avans 50% din TVA si costurile de acostare a navei. Aşa se justifică sumele cerute in avans de la SC V.B. Galaţi şi de la M.P. SA şi aşa se justifică sumele virate in contul SC T. Bucureşti.
Prin referatul nr. 485/III/6/2009 din 08 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a solicitat respingerea cererii de revizuire, arătând printre altele că nu s-a constatat existenţa vreuneia dintre situaţiile prevăzute expres si limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Analizând actele si lucrările dosarului instanţa de fond a constatat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 180/F din 22 aprilie 2002 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 543/A din 09 octombrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi si prin Decizia penală nr. 3931 din 23 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, s-a aplicat revizuentului-condamnat C.V. o pedeapsă principală de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Revizuentul-condamnat C.V. a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi a depus ca înscrisuri esenţiale copie după o delegaţie pentru ridicarea de mărfuri nr. 16 din 10 iulie 1997, emisă de SC V.C.O. SRL Galaţi, şi o comandă cu nr. 73 din 23 mai 1997 emisă de SC V.C.O. SRL către furnizor SC T. SRL Bucureşti. Ambele înscrisuri se referă la livrarea unei cantităţi de zahăr.
Instanţa de fond a apreciat că înscrisurile depuse de revizuentul-condamnat nu se constituie într-o situaţie care să se încadreze in cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu sunt în măsură să modifice în vreun fel împrejurările în care s-a comis infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina acestuia.
Este vorba de o infracţiune in formă continuată in dauna a trei părţi vătămate, respectiv SC M.P. SA Galaţi, SC V.B. SA Galaţi, SC A.S.N.C. Galaţi, iar situaţia de fapt si de drept rezultă în mod cert din probele administrate in cauză, respectiv plângerile părţilor vătămate, înscrisuri contabile (contracte, file CEC ş.a),declaraţiile martorilor E.C., P.F. şi B.P., declaraţiile revizuentului-condamnat date în dosarul iniţial.
Cele două înscrisuri chiar daca creează aparenţa unei relaţii comerciale între societatea revizuentului si SC V.C.O. SRL Galaţi şi SC T. SRL Bucureşti, nu înlătură rezoluţia infracţională a acestuia care se desprinde din întreg materialul probator, inclusiv din relaţia acestuia cu SC A. SA Bucureşti. De asemenea, conform adresei emisă de Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, SC T. SRL Bucureşti nu era înmatriculată (f.43 d.u.p), iar în aceste condiţii nu se poate vorbi decât de o tranzacţie fictivă între cele două societăţi.
Faţă de cele arătate şi de art. 393-406 C. proc. pen., având în vedere şi referatul Parchetului, instanţa de fond a considerat nefondată prezenta cerere de revizuire şi a respins-o ca atare.
2. Apelul declarat în cauză de condamnatul-revizuient C.V. cu solicitarea de a se reţine în scrisul invocat ce face dovada bunei sale credinţe şi a lipsei de intenţie de a induce în eroare partea vătămată ca temei de revizuire a sentinţei penale definitive nr. 180/F/2002 pentru cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost respins ca nefundat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. prin Decizia penală nr. 69/A din 04 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, ce a menţinut ca legală şi temeinică sentinţa atacată.
3. Recursul în termen împotriva deciziei amintite formulat de titularul cererii de revizuire reiterând solicitarea din apel circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală nr. 180 din 22 aprilie 2002 a Tribunalului Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3931 din 23 septembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus condamnarea inculpatului C.V. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „înşelăciune" în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pe latura civilă a cauzei s-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părţii vătămate SC A.C.S.N.C. Galaţi şi s-a dispus obligarea inculpatului C.V. la plata sumelor de 82.444.075 lei ROL către partea civilă SC V.B. SA Galaţi, respectiv 1.040.075 lei ROL către partea civilă SC M.P. SA Galaţi cu titlu de despăgubiri civile.
Totodată s-a dispus anularea filelor CEC emise de inculpat şi menţinerea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului Volvo.
În fapt s-a reţinut că inculpatul C.V. a indus în eroare, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe părţile vătămate mai sus menţionate cu ocazia încheierii unor contracte comerciale şi pe parcursul derulării acestora, prezentând ca reale unele situaţii neconforme cu realitatea şi emiţând cinci file CEC fără a avea disponibil necesar în cont.
In susţinerea cererii de revizuire condamnatul C.V. a susţinut că nu a intenţionat să inducă în eroare pe părţile vătămate, că societatea sa SC V.C.O. SRL Galaţi a intrat în relaţii comerciale cu SC T. SRL Bucureşti pentru livrarea unei mari cantităţi de zahăr, din care se angajase să livreze o parte şi părţilor vătămate SC V.B. SA Galaţi, SC M.P. SA Galaţi şi SC A.C. S.N.C. Galaţi şi că neîndeplinirea obligaţiilor asumate s-a datorat SC T. SRL Bucureşti, care a redirecţionat zahărul comandat către altă firmă.
În dovedirea celor afirmate condamnatul a depus la dosar o notă de comandă întocmită de SC V.C.O. SRL Galaţi pe care este menţionată o aprobare, datată 25 mai 1997, pentru 6.000 tone zahăr din partea SC T. SRL Bucureşti (fila 36 dosar fond revizuire) şi o copie la indigo a unei delegaţii de ridicare mărfuri datată 10 iulie 1997 prin care SC V.C.O. SRL Galaţi împuternicea pe numitul Anton Crăciun să ridice zahăr din portul Constanţa conform notei de comandă mai sus arătată.
Raportat la cele mai sus arătate Înalta Curte constată că revizuientul-condamnat nu a dovedit existenţa unor fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanţele investite cu soluţionarea cauzei pe fond şi care să poată conduce la pronunţarea unei soluţii diferite de cea dată cu ocazia primului ciclu procesual.
În acest sens Înalta Curte reţine că documentele depuse de revizuient emană de la societatea acestuia, în condiţiile în care în cursul judecării fondului acesta a susţinut că documentele contabile originale au dispărut de la sediul firmei (expertiză, fila 129 dosar fond), situaţie în care veridicitatea actelor în discuţie este pusă sub semnul întrebării.
Mai mult aceste documente nu se coroborează cu altele corespunzătoare emise de SC T. SRL Bucureşti ori cu evidenţele acestei societăţi din care să rezulte că într-adevăr SC V.C.O. SRL Galaţi a intrat în relaţii comerciale cu această societate, că şi-a îndeplinit obligaţiile asumate şi că nelivrarea cantităţii de zahăr la care se referă nota de comandă depusă de revizuent s-a datorat unor motive independente de voinţa revizuentului C.V.
De asemenea Înalta Curte reţine că instanţele care au judecat în primul ciclu procesual au apreciat că reaua-credinţă a revizuentului s-a manifestat inclusiv pe parcursul derulării relaţiilor comerciale cu părţile vătămate când acesta a emis file CEC pentru menţinerea acestora în eroare cu privire la livrarea cantităţilor de zahăr promise deşi revizuentul nu avea disponibil în cont şi era în interdicţie bancară de a emite instrumente de plată.
Mai mult, se constată că filele CEC au fost emise după ce revizuentul a cunoscut că nu poate livra zahărul promis celor trei părţi vătămate situaţie în care în mod justificat au reţinut instanţele care au soluţionat cauza în primul ciclu procesual că în C.V. se face vinovat de comiterea infracţiunii
În raport cu cele anterior expuse Înalta Curte constată că cele 2 înscrisuri invocate de condamnat nu pot fi reţinute ca temeiuri de revizuire circumscrise cazului prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel cum în mod corect au stabilit existenţele anterioare, hotărârile atacate ce au respins demersul judiciar extraordinar în speţa fiind legală şi temeinică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul-revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.V. împotriva deciziei penale nr. 69/A din 4 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2372/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3057/2010. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
