ICCJ. Decizia nr. 3052/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3052/2010
Dosar nr. 332/36/2011
Şedinţa publică din 13 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 20 mai 2010, petenta R.S.R. a formulat plângere penală împotriva avocatului E.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246, art. 249, art. 289, art. 290, art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
In motivarea plângerii sale s-a arătat că a formulat acţiune în revendicare a imobilului garsonieră nr. 6 din fostul bloc E. (identificată ulterior printr-o expertiză ca fiind actuala cameră 302 a Hotelului A. din staţiunea Mamaia) în contradictoriu cu pârâta SC M. SA, acţiune care a făcut obiectul dosarului nr. 2268/212/2008 al Judecătoriei Constanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 13.128 din 30 iulie 2009 acţiunea a fost admisă, iar prin Decizia civilă nr. 194 din 20 aprilie 2010 a Tribunalului Constanţa s-a respins acţiunea în revendicare ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, petenta criticând conduita făptuitoarei E.G., avocatul pârâtei, care deşi avea cunoştinţă de faptul că imobilul revendicat a fost înstrăinat din anul 2007 nu a precizat acest aspect în întâmpinarea depusă la dosar, făptuitoarea şi persoanele care au semnat întâmpinarea atestând unele fapte necorespunzătoare adevărului şi a omis cu ştiinţă să insereze unele date care ar fi dezlegat procesul de la bun început, folosind aceste falsuri în instanţă.
Prin Ordonanţa procurorului nr. 508/P/2010 din 06 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus:
1. neînceperea urmăririi penale faţă de E.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP);
2. disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa pentru a fi continuate cercetările sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) faţă de persoanele rămase neidentificate.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut că întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 28 martie 2008 reprezintă o interpretare a datelor existente la acel moment, prin care avocata E.G. pentru SC M. S.A. încerca să apere interesele acestei societăţi, fiind un răspuns la cererea de chemare în judecată; în acest context s-a constatat că avocata E.G. nu a intenţionat în nici un mod să ascundă sau să denatureze realitatea cu privire la acele spaţii pentru a induce în eroare instanţa de judecată, astfel că lipseşte latura subiectivă a faptelor pentru care a fost cercetată.
Prin rezoluţia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nr. 33/11/2/2010 din 15 februarie 2011 s-a respins plângerea formulată de petenta R.S.R. împotriva ordonanţei procurorului apreciindu-se ca neîntemeiate criticile petentei, reţinându-se la momentul formulării întâmpinării pentru primul termen de judecată din 28 martie 2008 imobilul în litigiu (garsoniera nr. 6 din fostul bloc E.) nu fusese încă identificată ca fiind camera nr. 302 din hotelul A.
Petenta R.S.R. a formulat plângere la instanţă, potrivit procedurii prev. de art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 33 /P din 29 aprilie 2011 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze de minori, a respins plângerea formulată de petenta R.S.R., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Plângerea penală formulată de către petenta R.S.R. a vizat doar faptele avocatei E.G. cu privire la întocmirea şi semnarea întâmpinării depuse în dosarul nr. 2268/212/2008 al Judecătoriei Constanţa (f. 13 dosar penal) nu şi la conduita procesuală a acestei doamne avocat din cursul procesului civil.
Prin urmare, existenţa vinovăţiei făptuitoarei trebuie examinată doar în raport de faptele expres precizate de către petenta în plângerea penală, neputându-se examina alte fapte ale făptuitoarei faţă de care petenta nu a înţeles să formuleze plângere penală.
Potrivit art. 17 alin. (1) C. pen., "infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală".
Curtea reţine că întâmpinarea a fost întocmită de către avocata E.G. care, după ce a studiat înscrisurile anexate la cererea de chemare în judecată a SC M. SA, a constatat că nu era stabilit cu exactitate numărul exact al spaţiului revendicat, solicitând instanţei ca reclamanta să facă dovada faptului că spaţiul pe care îl revendică se regăseşte în structura de la acel moment a hotelului "A." din staţiunea Mamaia.
Prin urmare, Curtea a constatat că la momentul formulării întâmpinării nu era cert că imobilul revendicat făcea parte din hotelul A., chiar petenta menţionând în acţiunea în revendicare că imobilul revendicat era camera nr. 6 din fostul bloc E., astfel că în mod corect procurorul a reţinut că avocata E.G. nu a intenţionat în nici un mod să ascundă sau să denatureze realitatea cu privire la acele spaţii pentru a induce în eroare instanţa de judecată, astfel că lipseşte latura subiectivă a faptelor pentru care a fost cercetată.
Faptul că nu s-a adus la cunoştinţa instanţei că hotelul A. fusese vândut anterior întocmirii întâmpinării a fost determinat de faptul că imobilul revendicat nu a fost determinat decât după efectuarea raportului de expertiză iar prin contractul de vânzare-cumpărare din 09 noiembrie 2007 SC M. S.A. (f.26-32 dosar urmărire penală) nu a vândut complexul „A." în întregime ci doar camerele care erau în acel moment proprietatea certă a vânzătoarei (f.38 dosar urmărire penală) nu şi camerele cu situaţie juridică incertă pentru care erau înregistrate litigii (f.39 dosar urmărire penală), existând astfel posibilitatea ca imobilul revendicat de către petentă să se regăsească printre camerele cu situaţie juridică incertă, al căror proprietar era în continuare SC M. S.A.
La data de 31 octombrie 2008 s-a depus în cauză un raport de expertiză tehnică imobiliară în care s-a precizat că singura cameră a hotelului care putea fi identificată ca fiind garsoniera nr.6 de la etajul III al blocului E. era actuala cameră 302, situată la etajul III al hotelului "A." din staţiunea Mamaia, aspect faţă de care avocata E.G. ar fi putut să aducă la cunoştinţa că hotelul "A." fusese vândut, însă Curtea constată că această faptă nu a făcut obiectul sesizării organelor de cercetare penală prin plângerea penală formulată de către petentă (f. 13-16 dosar urmărire penală).
Faptul că prin Decizia civilă nr. 194 din 20 aprilie 2010 a Tribunalului Constanţa , irevocabilă prin Decizia civilă nr. 409/C din 22 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că "nu poate fi reţinută apărarea apelantei pârâte în sensul că nu a cunoscut care este camera revendicată şi de aceea nu a depus contractul de vânzare-cumpărarea, deoarece nici după efectuarea expertizei tehnice imobiliare în faţa primei instanţe, prin care imobilul revendicat a fost identificat ca fiind camera 302, pârâta nu a depus contractul menţionat" şi în consecinţă s-a dispus amendarea pârâtei cu suma de 300 lei potrivit art. 1081 alin. (1) pct. 2 lit. h) C. proc. civ., nu este de natură a se reţine săvârşirea unor infracţiuni de către făptuitoarei E.G. ci doar s-a sancţionat conduita procesuală a pârâtei în cursul procesului civil.
În acest sens, Curtea a avut în vedere prev. art. 22 alin. (2) C. proc. pen.: "hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de urmărire penală şi a instanţei penale, cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia".
Curtea a reţinut că nu se poate reţine cu certitudine că în momentul întocmirii întâmpinării avocata E.G. a intenţionat să ascundă sau să denatureze realitatea cu privire la spaţiul revendicat pentru a induce în eroare instanţa de judecată, astfel că lipseşte latura subiectivă a faptelor pentru care petentă a formulat plângere penală, infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), infracţiuni care se pot săvârşi doar cu intenţie.
În plus, Curtea a mai constatat alte aspecte în sensul nesăvârşirii infracţiunilor pentru care petenta a formulat plângere penală împotriva avocatei E.G.:
- făptuitoarea E.G. a întocmit acea întâmpinare în calitate de avocat, avocatul fiind un liber profesionist şi neavând calitatea de funcţionar în sensul art. 147 C. pen., astfel că nu se poate reţine săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) nici în ceea ce priveşte calitatea subiectului activ al acestor infracţiuni, subiectul activ fiind calificat, respectiv trebuie să aibă calitatea de funcţionar în sensul art. 147 C. pen.;
- întâmpinarea întocmită de către făptuitoarea E.G. şi depusă în dosarul nr. 2268/212/2008 al Judecătoriei Constanţa nu reprezintă un înscris oficial în sensul art. 150 alin. (2) C. pen., nefiind emis de către o autoritate sau o instituţie publică sau de interes public potrivit art. 145 C. pen., astfel că nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) nici în ceea ce priveşte obiectului material al infracţiunii de fals intelectual;
- făptuitoarea E.G. a întocmit acea întâmpinare şi nu a falsificat întâmpinarea redactată de o altă persoană în vreuna dintre modalităţile prev. de art. 288 C. pen. (respectiv prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea înscrisului prin adăugiri sau ştersături), astfel nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. nici în ceea ce priveşte elementului material al laturii obiective al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată;
- în ceea ce priveşte infracţiune de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., Curtea reţine că atât literatura juridică cât şi practica judiciară a stabilit că întrucât falsul în înscrisuri sub semnătură privată include în conţinutul său folosirea înscrisului falsificat de către autorul falsului, acesta folosind înscrisul falsificat nu săvârşeşte şi infracţiunea de uz de fals; având în vedere şi consideraţiile expuse mai sus cu privire la inexistenţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., reiese că nu se poate reţine săvârşirea de către petentă a infracţiune de uz de fals prev. de art. 291 C. pen.;
- în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), Curtea reţine că nu este nici îndeplinită cerinţa privind obiectul material al acestei infracţiuni, obiectul material putând fiind doar o declaraţie scrisă sau înscrisul în care s-a consemnat declaraţia făcută oral, iar în prezenta cauză făptuitoarea nu a dat o declaraţie ci a întocmit o întâmpinare pentru pârâta pentru care asigura asistenţa juridică.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, petenta R.S.R. a formulat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (81) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte , în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionara R.S.R.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara R.S.R. împotriva sentinţei penale nr. 33/P din 29 aprilie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3045/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3053/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
