ICCJ. Decizia nr. 3179/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3179/2010
Dosar nr. 2549/2/2010
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 116 din 19 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de H.C. (deţinut în Penitenciarul J.) privind Sentinţa penală nr. 256 din 17 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 5184/2/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 196 din 22 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Revizuentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 RON se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 256 din 17 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca tardiv formulată plângerea petentului H.C. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 248/P/2007 din 4 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 196 din 22 ianuarie 2009 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul petiţionarului fiind respins ca nefondat.
Examinând cererea de revizuire, instanţa de fond a constatat că aceasta este inadmisibilă întrucât este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.; s-a arătat că, în acest sens, au decis Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Decizia în interesul legii nr. 17/2007, iar, pe de altă parte, că o atare hotărâre care nu rezolvă fondul cauzei, respectiv care nu constituie o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal, nu poate face obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii, potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs revizuentul H.C., solicitând admiterea cererii de revizuire.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat prin Decizia în interesul legii nr. 17/2007 că revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă.
Hotărârea a cărei revizuire se solicită - nr. 256 din 17 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală - are ca obiect soluţionarea, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a plângerii formulate de petiţionar împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, prin urmare nu poate fi revizuită în condiţiile art. 394 C. proc. pen.
De altfel, textul de lege arătat nu permite decât revizuirea hotărârilor care soluţionează cauza penală pe fond, prin pronunţarea unei soluţii de condamnare, achitare ori încetare a procesului penal.
Soluţia pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. nu se încadrează în categoria hotărârilor definitive prin care se rezolvă fondul cauzei, astfel că recurgerea la calea extraordinară de atac a revizuirii este inadmisibilă în acest caz.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, este legală şi temeinică, în cauză neexistând motive de casare.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar în temeiul art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., va dispune obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul H.C. împotriva Sentinţei penale nr. 116 din 19 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3178/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3061/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
