ICCJ. Decizia nr. 3172/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3172/2010
Dosar nr. 10472/320/2009
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 228 din 26 mai 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul C.V., domiciliat în Cristeşti, str. O., judeţul Mureş, împotriva Deciziei penale nr. 143/R din 12 aprilie 2010 a Tribunalului Mureş.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 1 iulie 2008, persoana vătămată C.V. a sesizat organul de cercetare penală cu o plângere în cuprinsul căreia a apreciat că primarul comunei Cristeşti, respectiv, intimatul S.I., se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 247 C. pen. A arătat petentul că, împreună cu alţi credincioşi greco-catolici, a solicitat primarului acordarea unui teren pentru construirea unei biserici, lucru care a fost refuzat.
Pornind de la sesizarea în cauză s-au efectuat acte premergătoare, iar prin rezoluţia nr. 3984/P/2008 din 19 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimat.
În condiţiile art. 278 şi 2781 C. proc. pen. petentul a făcut plângere împotriva acestei rezoluţii, prin Sentinţa penală nr. 1288 din 20 noiembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, fiind menţinută, ca legală şi temeinică neînceperea urmăririi penale dispusă de procurorul de caz.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a constatat în raport de actele cauzei şi de dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. că termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani şi s-a împlinit în anul 2006 şi cum plângerea a fost introdusă la 1 iulie 2008, în mod corect, s-a constatat de procurorul de caz că a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Prin Decizia penală nr. 143/R din 12 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Mureş, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat recursul declarat de petent cu motivarea că soluţia dispusă nu încalcă probele cauzei şi nici dispoziţiile legale care asigură garanţiile procesuale ale unei persoane în cadrul unui proces penal.
Petentul a formulat un alt recurs, respins ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 228/R din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, reţinându-se că hotărârea pronunţată în cauză este definitivă, nemaiputând face obiect al altui recurs ordinar.
Împotriva acestor hotărâri a declarat din nou recurs petentul C.V.
Recursul este inadmisibil pentru considerentele de fapt şi de drept ce urmează.
Astfel, conform principiului legalităţii şi oficialităţii înscris în Constituţie şi în art. 2 C. proc. pen., procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.
Aceasta înseamnă că şi exercitarea căilor de atac ordinare sau extraordinare, parte componentă a procesului penal, nu poate avea loc decât în limita legii, a dispoziţiilor procesual penale care reglementează condiţiile legale de funcţionare a acestor instituţii.
În acest sens, dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. stabilesc expres şi imperativ, că hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. poate fi atacată numai cu recurs şi numai de persoanele precizate de acest text.
În consecinţă, cum petentul a exercitat un recurs, potrivit acestor dispoziţii legale care a fost respins, ca nefondat, de către Tribunalul Mureş, hotărârea atacată a intrat în puterea lucrului judecat şi nu mai putea fi atacată, potrivit legii, pe o cale ordinară de atac.
În aceste condiţii, recursul dedus judecăţii împotriva unei hotărâri definitive este un demers procesual ce se plasează în afara normei procesual penale, de strictă aplicare şi interpretare, sancţionat cu inadmisibilitatea.
Drept urmare, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat de petentul C.V. se va respinge, ca inadmisibil, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 228 din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2512/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2663/2010. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
