ICCJ. Decizia nr. 3061/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3061/2010

Dosar nr. 5553/100/2007

Şedinţa publică din 08 septembrie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 38 din 22 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosar nr. 5553/100/2007, au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice date faptelor inculpaţilor L.M.A., A.A.C. şi Z.A.G.V. în sensul reţinerii şi a alin. (3) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), cea dată faptelor inculpatului A.A.C. în sensul reţinerii art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) în raport de infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art. 290 C. pen. şi a înlăturării art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în raport de infracţiunea de fals intelectual prev.de art. 289 alin. (1), (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul L.M.A., fiul lui A.Ş. şi L., la:

- 4 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP)rap.la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 74 lit. a), c) C. pen., a art. 76 lit. e) C. pen. după schimbarea încadrării juridice dată faptei, conf.art. 334 C.pr.pen., din complicitate la infracţiunea de fals intelectual prev.de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap.la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)

- 2 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 74 lit. a), c) C. pen., a art. 76 lit. e) C. pen. după schimbarea încadrării juridice, conf. art. 334 C. proc. pen., din prev. art. 290 C. pen.

- 2 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic.art. 74 lit. a), c) C. pen. şi a art. 76 lit. e) C. pen. după schimbarea încadrării juridice a faptei, conf.art. 334 C. proc. pen., din complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev.de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), 20 C. pen. rap.la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

I s-a atras atenţia inc. asupra prev.art. 83 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A.A.C., fiul lui G. şi M., la:

- 5 luni închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual prev.de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 74 lit. a), c) C. pen., a art. 76 lit. e) C. pen. după schimbarea încadrării juridice a faptei, conf.art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de fals intelectual prev.de art. 289 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- 2 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen. şi a art. 76 lit. e) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen. şi a art. 76 lit. e) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra prev. art. 83 C. pen.

A fost condamnat inculpatul Z.A.G.V., fiul lui l. şi F., la:

- 4 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fals intelectual prev.de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) cu aplic. art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a art. 74 lit. a), c) C. pen. şi a art. 76 lit. e) C. pen. după schimbarea încadrării juridice, conf. art. 334 C. proc. pen., din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)

- 2 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic.art. 74 lit. a), c) C. pen. şi a art. 76 lit. e) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) 20 C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic.art. 74 lit. a), c) C. pen. şi a art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a lI-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 şi art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării cond. a executării pedepsei închisorii.

I s-a atras atenţia inc. asupra prev.art. 83 C. pen.

S-a dispus anularea următoarelor acte false: procesul-verbal din 18 noiembrie 2006 întocmit de Poliţia Seini, autorizaţiile din aceeaşi dată eliberate de acelaşi organ de poliţie, declaraţiile pe propria răspundere date de inc. L.M.A. şi Z.A.G.V. la aceeaşi dată la Poliţia Seini, declaraţia dată la 23 noiembrie 2006 de inc. L.M.A. şi Z.A.G.V. la SC A.T.A. SA - Sucursala Baia Mare.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inc. A.A.C. la plata către stat a sumei de 630 lei - chelt. judiciare şi pe inculpaţii L.M.A. şi Z.A.G.V. a sumei de câte 530 lei cu acelaşi titlu.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în cursul lunii octombrie 2006 inculpatul L.M.A. în timp ce conducea pe teritoriul Ungariei autoturismul marca V.P., a avut un accident rutier.

Întrucât nu avea asigurarea necesară pentru a acoperi contravaloarea reparaţiilor la acesta şi aflând de la numitul F. faptul că ar putea obţine repararea autoturismului prin mijloace nelegale cu ajutorul inculpatului A.A.C. (agent de poliţie la Poliţia Seini), a luat legătura cu acesta care a acceptat să îi ofere sprijin în acest sens. în acest context, acest din urmă inculpat la rândul său a luat legătura cu inculpatul Z.A.G.V. (agent la Poliţia comunitară Seini) care a acceptat să se folosească de asigurarea autoturismului tatălui sau şi să susţină că a fost implicat în accidentul rutier avut de inculpatul L.M.A.

În aceste condiţii inculpatul L.M.A. a dat la sediul Poliţiei Seini declaraţia olografă pe propria răspundere de la fila 20 dos. u.p. în care s-a consemnat faptul că la data de 18 noiembrie 2006 a fost accidentat de autoturismul. în aceeaşi zi inculpatul A.A.C. a completat procesul-verbal de contravenţie din 18 noiembrie 2006 (în care a consemnat starea de fapt reţinută în declaraţia olografă menţionată şi culpa inculpatului Z.A.G.V.) şi l-a semnat potrivit declaraţiei sale de recunoaştere dată în faţa instanţei şi în locul inculpatului Z.A.G.V. la rubrica „Am luat la cunoştinţă contravenient". De asemenea, a completat şi autorizaţia de reparaţii din 18 noiembrie 2006 (f. 22 dos.u.p.). Acesta nu a recunoscut faptul că a completat această autorizaţie, arătând că a semnat şi ştampilat-o anterior în alb, aceasta fiind practica la organul de poliţie la care este angajat întrucât nu are acces la ştampilă în mod permanent. Această apărare nu poate fi însă primită, nefiind probată. Mai mult, inculpatul L.M.A. a arătat în faţa instanţei faptul că inculpatul A.A.C. a întocmit dovada de reparaţii.

În actul de trimitere în judecată s-a reţinut faptul că inculpatul Z.A.G.V. a semnat anexa la procesul-verbal însă acesta a contestat acest fapt, arătând că a semnat doar declaraţia tip de la societatea de asigurări -apărare care s-a coroborat cu procesul-verbal de la f. 7 în care s-a consemnat conţinutul unui mesaj trimis de inculpatul A.A.C. inculpatului Z.A.G.V. prin care cel dintâi inculpat i-a solicitat celui de-al doilea inculpat să precizeze faptul că îi aparţine semnătura de pe procesul-verbal.

Pentru a obţine despăgubiri de la partea vătămată SC A.T. SA - Sucursala Baia Mare inculpatul L.M.A. a semnat formularul tipizat de cerere de despăgubiri (f. 91 dos. de daune) şi declaraţia tip de la societatea de asigurări pe care a semnat-o şi inculpatul Z.A.G.V. (f. 62 dosar daune).

Întrucât ulterior au apărut suspiciuni cu privire la acest accident rutier, s-au efectuat verificări, apoi inculpatul Z.A.G.V. neputând dovedi locul unde şi-a reparat autoturismul a recunoscut faptul ca nu a avut nici un accident, iar inculpatul L.M.A. a recunoscut că accidentul a avut loc în Ungaria după ce, în prealabil, i s-au adus dovezi în sensul că acesta nu s-a produs în oraşul Seini.

În aceste condiţii inculpatului L.M.A. nu i s-au mai dat despăgubirile pretinse care urmau a fi acordate la nivelul sumei de 23.681,29 RON - f. 90 dos. de daune.

Tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor celor trei inculpaţi în sensul reţinerii şi a alin. (3) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) întrucât chiar dacă inculpatul Z.A.G.V. a avut contract de asigurare cu partea vătămată, raporturile contractuale nu s-au stabilit între autorul tentativei la infracţiunea de înşelăciune care urma să beneficieze de despăgubiri, ci între complice şi partea vătămată. Nu este posibil ca fapta autorului să primească o anumită încadrare juridică (desigur cu excepţia formei de participatie), iar complicele să primească o altă încadrare juridică. S-a avut în vedere încadrarea juridică ce se putea da faptei autorului, complicele urmând a primi aceeaşi încadrare (cu reţinerea altei forme de participatie).

Inculpatul A.A.C. a întocmit în fals declaraţia pe proprie răspundere pentru inculpatul Z.A.G.V. de la f. 21 dos. u.p. astfel că acesta a comis infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. în calitate de autor şi nu de complice, neputându-se reţine art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP)

S-a respins şi cererea de a se înlătura faţă de inculpatul A.A.C. a prev. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în raport de infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1), (2) C. pen. întrucât acest inculpat a întocmit în fals atât procesul-verbal de contravenţie, cât şi autorizaţia de reparaţii. Chiar dacă acestea s-au întocmit în aceeaşi zi, nu s-a probat faptul că s-au redactat în momente imediat apropiate, dar ele au fost făcute în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

În raport de această stare de fapt, tribunalul a apreciat că faptele inculpatului L.M.A. constituie complicitate la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (s-a procedat la schimbarea încadrării juridice date acestei fapte din complicitatea la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât acesta era complice la infracţiunea de fals intelectual comis în formă continuată de inculpatul A.A.C., acesta a întocmit în fals atât procesul verbal de contravenţie, cât şi autorizaţia de reparaţii; chiar dacă s-au întocmit în acceiaşi zi, nu a fost probat faptul că acestea s-au întocmit în momente imediat apropiate, dar ele au fost realizate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. De asemenea, faptele inculpatului L.M.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a schimbat încadrarea juridică dată acestei fapte din infr. prev. de art. 290 C. pen.) întrucât acest inculpat a întocmit în fals în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi la date diferite atât declaraţia olografă dată la poliţie la data de 18 noiembrie 2006, cât şi cererea tip de despăgubiri din 6 decembrie 2006 şi declaraţia tip dată la societatea de asigurări la 23 noiembrie 2006 (f. 20 dos. u.p. şi f. 91 şi f. 62 dos. de daune). Faptele acestui inculpat constituie şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. (s-a schimbat încadrarea juridică dată acestei fapte din complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap.la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât este autor al tentativei la această infracţiune, el fiind cel care a luat legătura cu inculpatul A.A.C. pentru a obţine despăgubiri prin folosirea mijloacelor nelegale descrise mai sus, ceilalţi inculpaţi fiind astfel prin ajutorul acordat în acest sens doar complici.

Raportat la scopul urmărit (obţinerea unor despăgubiri cu o valoare ridicată) fapta acestui inculpat s-a considerat că nu este în mod vădit lipsită de importanţă astfel că nu nu s-a putut reţine incidenţa dispoziţiilor art. 18¹ C. pen.

Nu s-a putut dispune achitarea acestuia pentru complicitate la infracţiunea de fals intelectual astfel cum a solicitat întrucât s-a considerat că acesta este complice moral şi avea reprezentarea faptului că urmează a se întocmi în fals acte oficiale.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise.

Cu privire la faptele inculpatului A.A.C. s-a constatat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. proc. pen. aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (s-a înlăturat aplicarea şi a alin. (2) al art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) reţinut în actul de trimitere în judecată a acestuia întrucât acesta se referă la tentativă, iar faptele sale s-au comis în formă consumată). Acesta a comis şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. (a întocmit declaraţia pe propria răspundere pentru inculpatul Z.A.G.V. de la f. 21 dos.u.p. - fapt care s-a coroborat cu procesul-verbal de la f. 7 dos.u.p. în care se consemnează conţinutul mesajului trimis de acest inculpat inculpatului Z.A.G.V. în care i-a solicitat să declare în sensul că îi aparţine scrisul). De asemenea, faptele acestuia constituie şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), art. 20 C. pen. rap la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Raportat la calitatea de poliţist a acestuia şi la scopul urmărit (obţinerea unor despăgubiri cu o valoare ridicată), faptele acestuia nu sunt vădit lipsite de importanţă, nefiind incidente astfel prev. art. 18¹ C. pen.

Nu s-a putut reţine nici existenţa unei desistări în sensul art. 22 C. pen. întrucât executarea rezoluţiei infracţionale nu s-a întrerupt de bună-voie în condiţiile în care efectuându-se verificări de către partea vătămată, inculpatul Z.A.G.V. s-a aflat în imposibilitatea de a mai da explicaţii plauzibile.

Infracţiunea de fals intelectual s-a comis în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu şi profitând de meseria de poliţist pe care a avut-o în vedere la acea dată. Apărarea formulată de inculpat în sensul că în cauză ar subzista infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de rat. 246 C. pen. sau de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. nu poate fi primită întrucât aceste infracţiuni au un caracter subsidiar în sensul că abuzul comis de un funcţionar constituie aceste infracţiuni doar dacă nu sunt incriminate special printr-o altă normă legală. Or, în speţă, fapta de a falsifica un înscris oficial în condiţiile prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. este incriminată în mod distinct şi constituie infracţiunea de fals intelectual.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestuia, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise (dat de modalitatea de săvârşire a lor şi de prejudiciul ce se putea produce) şi al acestuia (la infracţiunea de fals intelectual s-a avut în vedere spre deosebire de ceilalţi inculpaţi că a comis fapta deşi avea calitatea de poliţist, folosindu-se chiar de această calitate astfel că pedeapsa aplicată a fost într-un cuantum mai ridicat faţă de pedepsele aplicate celorlalţi inculpaţi, s-a constatat că nu are antecedente penale, a recunoscut faptele comise. Aceste ultime două elemente au fost reţinute ca şi circumstanţe atenuante, aplicându-se prev. art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea - de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis acestuia drepturile prev. de art. 64lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru aceleaşi motive pentru care i s-au interzis inculpatului L.M.A., pentru considerentele pentru care acestuia i s-au aplicat şi prev. art. 64 lit. a) teza l-a C. pen. şi lit. c) C. pen. nu i se vor aplica aceste texte legale nici acestui inculpat.

Pentru motivele pentru care s-au aplicat faţă de inculpatul L.M.A. prev. art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus şi faţă de inculpatul A.A.C. suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

Tribunalul a dispus anularea actelor întocmite în fals, potrivit dispozitivului acestei sentinţe.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul A.A.C. a fost obligat la plata în favoarea statului a sumei de 630 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 500 lei reprezintă cheltuieli de u.p., iar inculpaţii L.M.A. şi Z.A.G.V. au fost obligaţi la plata către stat a sumelor de câte 530 lei cu acelaşi titlu din care suma de câte 400 lei reprezintă cheltuieli de u.p.

Împotriva acestei hotărâri au formulat, în termen legal, apel, inculpaţii A.A.C. şi Z.A.G.V., criticând hotărârea atacată ca nefiind legală şi temeinică.

În motivarea apelului său, inculpatul A. a arătat că, în cauză se impune schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) în raport cu infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. şi înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în raport de infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen., după care să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a) şi respectiv lit. d) C. proc. pen. iar în subsidiar în baza art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. Inculpatul a mai învederat faptul că, nu a comis infracţiunea de înşelăciune, aceasta fiind o infracţiune de rezultat, nu s-a creat prejudiciu, iar tentativa la această infracţiune nu există deoarece a intervenit desistarea.

Apoi, inculpatul a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. deoarece nu se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, această activitate a sa fiind în afara programului de lucru.

În motivarea apelului său, inculpatul Z.A.G. a învederat instanţei de control judiciar că, raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei, la persoana acestuia, se impune reţinerea în cauză a dispoziţiilor art. 18¹ C. pen., fapta comisă aducând o atingere minimă valorilor protejate de lege.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, raportat la faptul că a recunoscut comiterea faptei, chiar de la început iar scopul pentru care a acţionat a fost acela de a ajuta un prieten.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale în materie, curtea a reţinut următoarele:

În urma administrări unui probatoriu complex şi a analizării atente şi detaliate a acestuia, instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă, conforma cu realitatea.

Astfel, s-a constatat pe deplin dovedită vinovăţia inculpaţilor în comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, starea de fapt fiind următoarea: în cursul lunii octombrie 2006 inculpatul L.M.A. în timp ce conducea pe teritoriul Ungariei autoturismul marca V.P. a avut un accident rutier.

Întrucât nu avea asigurarea necesară pentru a acoperi contravaloarea reparaţiilor la acesta şi aflând de la numitul F. faptul că ar putea obţine repararea autoturismului prin mijloace nelegale cu ajutorul inculpatului A.A.C. (agent de poliţie la Poliţia Seini), a luat legătura cu acesta care a acceptat să îi ofere sprijin în acest sens. în acest context, acest din urmă inculpat la rândul său a luat legătura cu inculpatul Z.A.G.V. (agent la Poliţia comunitară Seini) care a acceptat să se folosească de asigurarea autoturismului tatălui său şi să susţină că a fost implicat în accidentul rutier avut de inculpatul L.M.A. În aceste condiţii inculpatul L.M.A. a dat la sediul Poliţiei Seini declaraţia olografă pe propria răspundere de la fila 20 dos. u.p. în care s-a consemnat faptul că la data de 18 noiembrie 2006a fost accidentat de autoturismul. În aceeaşi zi inculpatul A.A.C. a completat procesul-verbal de contravenţie din 18 noiembrie 2006 (în care a consemnat starea de fapt reţinută în declaraţia olografa menţionată şi culpa inculpatului Z.A.G.V.) şi l-a semnat potrivit declaraţiei sale de recunoaştere dată în faţa instanţei şi în locul inculpatului Z.A.G.V. la rubrica „Am luat la cunoştinţă contravenient". De asemenea, a completat şi autorizaţia de reparaţii din 18 noiembrie 2006 (f. 22 dos.u.p.). în actul de trimitere în judecată s-a reţinut faptul că inculpatul Z.A.G.V. a semnat anexa la procesul verbal însă acesta a contestat acest fapt, arătând că a semnat doar declaraţia tip de la societatea de asigurări - apărare care se coroborează cuprocesul -verbal de la f. 7 în care s-a consemnat conţinutul unui mesaj trimis de A.A.C. inculpatului Z.A.G.V. prin care acest inculpat i-a solicitat celui de-al doilea inculpat să precizeze faptul că-i aparţine semnătura de pe procesul-verbal. Pentru obţine despăgubiri de la partea vătămată SC A.T. Sucursala Baia Mare inculpatul L.M.A. a semnat o cerere de despăgubiri (f. 91 dos. de daune) şi declaraţia tip pentru asigurări pe care a semnat-o şi inculpatul Z.A.G.V.

Întrucât ulterior au apărut suspiciuni cu privire la acest accident rutier, s-au efectuat verificări, apoi inculpatul Z.A.G.V. neputând dovedi locul unde şi-a reparat autoturismul a recunoscut faptul că nu a avut nici un accident, iar inculpatul L.M.A. a recunoscut că accidentul a avut loc în Ungaria după ce, în prealabil, i s-au adus dovezi în sensul că acesta nu s-a produs în oraşul Seini.

În aceste condiţii inculpatului L.M.A. nu i s-au mai dat despăgubirile pretinse care urmau a fi acordate la nivelul sumei de 23.681,29 RON - f. 90 dos. de daune.

Solicitările inculpatului A. de schimbare a încadrărilor juridice în sensul nereţinerii formei continuate la infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) Şi nereţinerea complicităţii la infracţiunea de tentativă de înşelăciune, întrucât a intervenit desistarea, nu au putut fi primite, întrucât încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de fond este corectă.

În cauză s-a dovedit vinovăţia inculpatului în comiterea a două acte materiale a infracţiunii de fals intelectual, întrucât acesta a întocmit în fals atât procesul-verbal de contravenţie cât şi autorizaţia de reparaţii, fiind întrunite cerinţele art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), actele fiind redactate în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, la intervale scurte de timp şi de către aceeaşi persoană.

În ceea ce priveşte tentativa la infracţiunea de înşelăciune, curtea a constatat că, în cauză nu a intervenit desistarea aşa cum pretind inculpaţii, inculpatul Z. şi inculpatul L., recunoscând faptele doar în momentul în care şi-au dat seama că nu pot proba existenţa accidentului.

De altfel, inculpatul A. în motivele sale de apel a recunoscut că, după întocmirea actelor arătate mai sus, rolul său a încetat, acest aspect neechivalând însă unei desistări voluntare, ci a faptului că, în continuare urmau să acţioneze ceilalţi doi inculpaţi.

Raportat la starea de fapt expusă mai sus, la persoana inculpatului A. care era poliţist la data comiterii faptei, curtea a apreciat că nu se impune reţinerea art. 18¹ C. pen.

De asemenea, s-a constatat că prima instanţă a făcut o corectă individualizare a pedepselor ce îi vor fi aplicate acestui inculpat, dând dovadă de suficientă clemenţă atât în stabilirea cuantumului pedepsei cât şi a modalităţii de executare a acesteia.

În ceea ce priveşte însă apelul inculpatului Z., curtea a apreciat, raportat la fapta comisă de acesta, la contribuţia sa efectivă, precum şi la faptul că inculpatul a recunoscut încă de la început că nu a avut loc un accident şi că a acţionat în modul prezentat mai sus deoarece a fost rugat de către inculpatul A., că în cazul acestui inculpat scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse în cuantum mai redus.

Pentru întărirea ideii de mai sus, s-a invocat şi principiu echităţii, instanţa fiind obligată la stabilirea cuantumului pedepsei să ţină seama de contribuţia efectivă a fiecărui inculpat la comiterea faptei.

Aşa fiind, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de către inculpatul Z.A.G.V., a desfiinţat hotărârea atacată numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat, a redus pedepsele stabilite inculpatului apelant Z.A.G.V. pentru infracţiunea de complicitate la fals intelectual de la 4 luni la 2 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată de la 2 luni la 1 lună închisoare şi pentru complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciune de la 2 ani la 1 an închisoare, acestea fiind în măsură să contribuie la sancţionarea şi reeducarea inculpatului. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. proc. pen. a contopit pedepsele stabilite mai sus, urmând ca inculpatul Z.A.G.V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare. A menţinut suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, termenul de încercare fiind de 3 ani, conform art. 82 C. pen. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. In baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul A.A.C., împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 189 C. proc. pen. a stabilit sumele de câte 75 lei ca onorariu parţial pentru apărătorii din oficiu ai inculpaţilor, av. C.C. pentru inculpat A.A.C. şi av. P.R.M. pentru inculpat Z.A.G.V.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A.A.C. să plătească suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli ocazionate de soluţionarea recursului au rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinţei şi a deciziei, în termen legal a declarat recurs inculpatul A.A.C.

Recursul a fost motivat în scris, iar în susţinerea orală a acestuia, de către apărătorul ales, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, C. proc. pen. În motivele depuse în scris nu s-au indicat şi alte cazuri de casare, însă criticile recurentului s-ar putea încadra cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 şi 18, C. proc. pen. S-a solicitat admiterea recursului (art. 385¹⁵ alin. (2) C. proc. pen.); casarea hotărârilor recurate (atât hotărârea primei instanţe cât şi hotărârea instanţei de apel) şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe - Tribunalului Maramureş în sensul art. 385¹⁵ alin. (2) lit. c) paragr. 1, 2 si 3 în vederea administrării de noi probe, în subsidiar, în măsura în care nu s-ar dispune casarea cu trimitere, admiterea recursului şi rejudecand cauza să se dispună: schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) în raport cu infracţiunea prevăzuta de art. 290 C. pen.; înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în raport de infracţiunea prevăzuta de art. 289 alin. (1) C. pen.; achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a) si d) C. proc. pen. iar în subsidiar în temeiul art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen.; înlăturarea pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. b) şi c) C. pen. Apărătorul ales al recurentului inculpat a mai menţionat că nu s-au administrat toate probele pentru a se stabili în mod corect starea de fapt astfel încât au fost omise aspecte esenţiale pentru inculpat de natura să-i garanteze dreptul la un proces echitabil şi să influenţeze soluţia procesului. A fost neglijat complet un aspect esenţial, respectiv lipsa prejudiciului, art. 215 alin. (1) C. pen. impune existenta cumulativa a doua elemente: "inducerea in eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevăratejn scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust", "şi daca s-a pricinuit o paguba". În speţa de fată neexistând prejudiciu, lipsind condiţia necesara şi obligatorie pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune. Nu a existat preocupare pentru a se stabili daca faptele inculpatului A. au fost exercitate în virtutea atribuţiilor de serviciu sau în afara lor.Inculpatul A. a avut parte de un tratament discriminatoriu în raport cu coinculpatul Z.A., căruia i s-a admis apelul şi i s-a diminuat cuantumul pedepsei aplicate, deşi contextul era identic.

Examinând recursul declarat de inculpatul A.A.C. împotriva sentinţei instanţei de fond şi deciziei instanţei de apel, în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, 17 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază recursul inculpatului nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a materialului probator, rezultă că primele instanţe au reţinut în mod corect starea de fapt ce a fost expusă detaliat în prezenta decizie, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului A.A.C., cu privire la infracţiunile pentru care a fost judecat şi condamnat.

Astfel, fapta inculpatului A.A.C., constând în aceea că a întocmit în fals declaraţia pe proprie răspundere pentru inculpatul Z.A.G.V. de la f. 21 dos. u.p. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. în calitate de autor şi nu de complice, nefiind incidente dispoziţiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP)

Cu privire la înlăturarea prev. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în raport de infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1), (2) C. pen. nici această critică nu poate fi primită, întrucât acest inculpat a întocmit în fals atât procesul-verbal de contravenţie, cât şi autorizaţia de reparaţii. Chiar dacă acestea s-au întocmit în aceeaşi zi, nu s-a probat faptul că s-au redactat în momente imediat apropiate, dar ele au fost efectuate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, astfel că Înalta Curte, a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Cu privire la cererea de casare cu trimitere în vederea administrării probatoriilor, Înalta Curte, constată că în cauză probatoriul a fost corect administrat, vinovăţia inculpatului A.A.C., fiind pe deplin dovedită, acesta a întocmit declaraţia pe propria răspundere pentru inculpatul Z.A.G.V. de la f. 21 dos.u.p. - fapt care s-a coroborat cu procesul-verbal de la f. 7 dos.u.p. în care s-a consemnat conţinutul mesajului trimis de acest inculpat inculpatului Z.A.G.V. în care i-a solicitat să declare în sensul că îi aparţine scrisul). De asemenea, faptele acestuia constituie şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), 20 C. pen. rap la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. astfel că nici critica vizând lipsa prejudiciului cu privire la această infracţiune nu poate fi primită, lipsa prejudiciului fiind determinată de faptul că această infracţiune nu a fost consumată, ci a rămas în forma tentativei, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune sub forma tentativei prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), 20 C. pen. rap la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Raportat la calitatea de poliţist a inculpatului A.A.C. şi la scopul urmărit (obţinerea unor despăgubiri cu o valoare ridicată), faptele acestuia nu sunt vădit lipsite de importanţă, astfel cu prevăd expres dispoziţiile art. 18¹ C. pen., astfel că, Înalta Curte, constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 18¹ C. pen. De altfel, cuantumul mai ridicat al pedepsei aplicate acestui inculpat, s-a datorat tocmai calităţii avute, respectiv cea de poliţist, calitate de care s-a folosit în săvârşirea infracţiunilor.

Chiar dacă inculpatul A. în motivele de apel a recunoscut că, după întocmirea fals atât a procesului-verbal de contravenţie, cât şi a autorizaţiei de reparaţii, rolul său încetând, acest aspect neechivalând însă unei desistări voluntare, ci a faptului că, în continuare urmau să acţioneze ceilalţi doi inculpaţi, astfel că nici această apărare nu poate fi primită.

Nefondată, a fost considerată şi critica, vizând nepronunţarea instanţei de apel cu privire la toate motivele invocate, întrucât din conţinutul deciziei a rezultat că au fost analizate toate criticile formulate de către inculpat.

În raport de aceste considerente Înalta Curte, constată că hotărârile recurate sunt temeinice şi legale, că nu există nici un motiv de casare a acestora, astfel că, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului A.A.C., ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.A.C., împotriva Deciziei penale nr. 50/ A din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 septembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3179/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 3360/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2512/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 2663/2010. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2765/2010. Penal. Revocarea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2909/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 3360/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 3682/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 3685/2010. Penal. Neglijenţa în serviciu (art.249 C.p.). Recurs