ICCJ. Decizia nr. 3178/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3178/2010
Dosar nr. 2554/2/2010
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 22 aprilie 2010, sub nr. 2554/2/2010, petenta T.E.O., în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângerea împotriva rezoluţiei din 18 ianuarie 2010 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 1298/P/2008 motivând că aceasta este în contradicţie cu faptele şi împrejurările relevate prin înscrisurile conţinute în dosar şi la adoptarea ei s-a făcut abstracţie de numeroase prevederi legale.
Prin Sentinţa penală nr. 122 din 23 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca tardiv formulată, plângerea petentei T.E.O.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut că, în raport de actele depuse la dosar, faţă de data comunicării rezoluţiei atacate din 18 ianuarie 2010, respectiv 25 ianuarie 2010 şi data sesizării instanţei de judecată, respectiv 22 martie 2010, plângerea a fost formulată peste termenul cumulat de 40 zile prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., în mod imperativ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi petiţionara T.E.O., solicitându-se admiterea recursurilor astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Prin rezoluţia din 18 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1298/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus:
- neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei şi fals intelectual, fapte prevăzute de art. 246 şi art. 289 alin. (1) C. pen., faţă de executorul judecătoresc B.G.;
- neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute de art. 246 şi art. 290 C. pen., faţă de numitul R.G., preşedintele Asociaţiei de proprietari a blocului nr. x.
Rezoluţia a fost comunicată petentei T.E.O. la data de 25 ianuarie 2010.
Împotriva acestei soluţii, petenta a formulat plângere la data de 9 februarie 2010, care a fost respinsă prin rezoluţia Procurorului General nr. 195/II-2/2010 din 2 martie 2010 şi a fost comunicată petentei la 10 martie 2010.
La 19 martie 2010, petenta a formulat plângere la instanţă împotriva soluţiei de netrimitere în judecată.
Instanţa de judecată a respins, ca tardiv formulată, plângerea petentei, apreciind că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., iar termenul cumulat de 40 de zile curge de la data comunicării rezoluţiei de netrimitere în judecată, din 18 ianuarie 2010, respectiv de la data de 25 ianuarie 2010.
Potrivit art. 2781 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., după respingerea plângerii, conform art. 275 - 278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, scoatere de sub urmărirea penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căruia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
În consecinţă, termenul de 20 de zile în care persoana vătămată se poate adresa cu o plângere instanţei de judecată curge de la data comunicării soluţiei date în plângerea făcută, conform art. 278 C. proc. pen. (în cazul în care procurorul ierarhic superior a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 277 C. proc. pen.), ori de la data expirării celor 20 de zile în care plângerea trebuia soluţionată (în cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluţionat-o în acest termen).
În ambele cazuri, termenul iniţial de 20 de zile prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., în care procurorul ierarhic superior trebuie să se pronunţe asupra plângerii, începe să curgă de la data la care persoana vătămată a formulat plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată.
În cauză, reţinând şi dispoziţiile art. 187 C. proc. pen., conform cărora actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la oficiul poştal, este considerat ca făcut în termen, petentei T.E.O. i-a fost respinsă plângerea de către Procurorul General la data de 2 martie 2010 - în ultima zi a termenului de 20 de zile prevăzut de art. 277 C. proc. pen., soluţia fiindu-i comunicată la data de 10 martie 2010.
Cum procurorul general a soluţionat plângerea în interiorul termenului de 20 de zile prevăzut de lege, următorul termen de 20 de zile în care petenta trebuia să se adreseze instanţei, începe să curgă de la data comunicării rezoluţiei de respingere a plângerii.
Prin urmare, întrucât această rezoluţie a fost comunicată petentei la 10 martie 2010, plângerea adresată Curţii de Apel Bucureşti la data de 19 martie 2010, data poştei este formulată în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 2781 alin. (2) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod greşit, instanţa de judecată a respins plângerea formulată de petenta T.E.O., ca tardivă.
În consecinţă, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi petiţionara T.E.O. împotriva Sentinţei penale nr. 122 din 23 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru judecarea cauzei pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi petiţionara T.E.O. împotriva Sentinţei penale nr. 122 din 23 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru judecarea cauzei pe fond.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2909/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3179/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
