ICCJ. Decizia nr. 3183/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3183/2010
Dosar nr. 5844/121/2009
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 79 din 25 februarie 2010, Tribunalul Galaţi a dispus condamnarea inculpatului S.D. (cetăţean român, 2 clase, agricultor, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, deţinut în Penitenciarul Galaţi) pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b), art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat şi aducerea la cunoştinţa acestuia.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului S.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Conform art. 350 din C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 17 septembrie 2009 la zi.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „S.A.A."; Galaţi suma de 3.763,24 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea părţii vătămate, M.I.
Au fost respinse pretenţiile civile solicitate de partea vătămată M.I. ca fiind nedovedite.
A fost obligat inculpatul către partea vătămată M.I. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de daune morale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei şipci din lemn cu lungimea de 110 cm, lăţimea de 6 cm şi grosime de 2 cm, de care s-a folosit inculpatul la comiterea faptei infracţionale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 191 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Partea vătămată M.I. şi inculpatul S.D. sunt vecini şi se află în relaţie de veche duşmănie.
În ziua de 25 martie 2009, în jurul orei 16:00, inculpatul se afla în drum, în dreptul locuinţei sale, discutând cu martorul V.M.
Partea vătămată a ieşit din curtea sa având un cuţit în mână şi s-a îndreptat spre cei doi. Ştiind-o agresivă, inculpatul a rupt o şipcă din gard şi a lovit-o în cap. Victima s-a dezechilibrat şi a căzut în şanţ, timp în care inculpatul a continuat să o lovească peste tot corpul, până când s-a rupt şipca.
La solicitarea martorului M.R., partea vătămată a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „S.A.A.” Galaţi, unde a fost internată.
Din raportul de constatare medico-legală din 20 mai 2009 întocmit de Serviciul medico-legal al judeţului Galaţi rezultă că victima a suferit un traumatism toracic stâng, fractură costală occipitală stângă, leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, acte medicale şi medico-legale, declaraţiile martorilor P.M., V.M., T.G., C.G., M.R.D., R.G., S.F., declaraţiile inculpatului, care a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 86/A din 31 mai 2010, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de partea civilă M.I. şi a desfiinţat sentinţa atacată.
Rejudecând, instanţa de apel a înlăturat circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen., a majorat la 4 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului, precum şi la 3.000 RON cuantumul sumei la care a fost obligat acesta către partea civilă M.I., cu titlu de daune morale.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Apelul declarat de inculpatul S.D. a fost respins ca nefondat.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost menţinută, iar prevenţia a fost dedusă la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Curtea de Apel Galaţi a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul a depus stăruinţe pentru înlăturarea rezultatului infracţiunii ori pentru a repara paguba pricinuită pentru a se putea reţine şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei principale, Curtea a constatat că deşi în mod corect acesta a fost coborât sub minimul special de 7 ani şi 6 luni închisoare, ca urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante, totuşi acesta este prea redus raportat la elementele concrete ale cauzei, astfel încât, urmare şi a înlăturării uneia din circumstanţele atenuante, pedeapsa principală a fost majorată până la un cuantum care reflectă în mod judicios criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi asigură atingerea scopurilor preventiv-educative ale pedepsei.
Pentru aceste motive, apelurile declarate de procuror şi de partea vătămată M.I. au fost admise, cu consecinţa modificării sentinţei supuse controlului judiciar în sensul celor arătate.
Referitor la apelul părţii vătămate, Curtea a constatat că acesta este întemeiat şi în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale stabilite de instanţa de fond, suma de 1.000 RON fiind în mod evident insuficientă să sigure o compensare a suferinţelor şi disconfortului pricinuite părţii vătămate de activitatea ilicită a inculpatului.
S-a avut în vedere că partea vătămată este în vârstă şi a suferit leziuni grave ca urmare a agresiunii inculpatului, pentru care au fost necesare 110 - 120 zile îngrijiri medicale, astfel că pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de aceasta este necesară acordarea unei sume mai mari decât aceea stabilită de prima instanţă.
În consecinţă, admiţând apelul promovat de partea vătămată M.I., Curtea a majorat cuantumul sumei la care a fost obligat inculpatul S.D. cu titlu de daune morale, de la 1.000 RON la 3.000 RON.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului S.D. de reţinere a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., Curtea a apreciat că aceasta nu poate fi primită întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul a săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate M.I.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs, în termen legal, partea civilă M.I. şi inculpatul S.D.
Partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi majorarea cuantumului pedepsei aplicate, precum şi a despăgubirilor la care acesta a fost obligat.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, reţinerea circumstanţei prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei aplicate.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Din examinarea materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele au reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului S.D.
Iniţiativa procedurii incidentului i-a revenit exclusiv inculpatului, care nu a fost provocat în niciun mod de către partea vătămată; deşi victima se îndrepta spre inculpat cu un cuţit în mână, ea nu l-a folosit şi nici nu s-a manifestat ameninţător la adresa inculpatului. Reacţia lui S.D. de a rupe şipca din gard şi a a-l lovi pe M.I. a fost motivată doar la starea conflictuală preexistentă între cei doi şi de împrejurarea că, ştiindu-l o persoană agresivă care, la acel moment, era şi înarmată cu un cuţit, i-a curmat acţiunea de a se apropia de el, lovindu-l în mod repetat.
Modul de a acţiona al inculpatului a fost disproporţionat şi neprovocat.
În consecinţă, Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanţele nu au făcut în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., iar stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului de către instanţa de apel a evidenţiat în mod corect toate împrejurările în care s-a săvârşit fapta.
Cuantumul pedepsei reflectă corespunzător criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neimpunându-se modificarea acestuia.
Cu privire la soluţionarea acţiunii civile, Înalta Curte constată că instanţa de apel a stabilit un cuantum îndestulător şi rezonabil al daunelor morale cuvenite victimei, astfel că nu se impune majorarea acestuia. Celelalte pretenţii civile ale părţii civile nefiind dovedite, cererea acestuia în sensul acordării lor a fost respinsă în mod întemeiat.
În cauză neexistând motive de casare, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă şi de inculpat, dispunând obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Din durata pedepsei aplicate inculpatului se va deduce perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 17 septembrie 2009, la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă M.I. şi inculpatul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 86/A din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.D. durata reţinerii şi arestării preventive, de la 17 septembrie 2009 la 15 septembrie 2010.
Obligă recurentul-inculpat la 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3682/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3685/2010. Penal. Neglijenţa în serviciu... → |
|---|
