ICCJ. Decizia nr. 3203/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3203/2010
Dosar nr. 3593/1/2011
Şedinţa publică din 22 septembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalului Bacău, prin încheierea din 07 octombrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 3969.11/110/2009, a respins cererea de recuzare formulată de inculpatul B.G., soluţie ce a fost atacată cu apel, cale de atac ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, de Curtea de Apel Bacău prin Decizia nr. 126 din 02 noiembrie 2010.
Prin Decizia penală nr. 143 din 18 ianuarie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva hotărârii anterior menţionată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.G. prin prisma dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare, fiind o cale extraordinară de atac, nu poate fi exercitată decât în termenul stabilit de lege şi împotriva unei hotărâri definitive, a cărei anulare se poate cere numai pentru cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Potrivit prevederilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului legal de introducere a cererii, indicarea unuia dintre motivele care se încadrează în dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea dovezilor în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate.
În speţă, chiar dacă obiectul contestaţiei în anulare îl constituie o hotărâre definitivă, pronunţată de instanţa supremă, ca instanţă de recurs, contestatorul critică soluţia dată de Tribunalul Bacău în soluţionarea unei cereri de recuzare, motiv care nu se încadrează în cazurile strict şi limitativ prevăzute de norma procesual penală (art. 386 C. proc. pen.).
În plus, din modalitatea de redactare a normelor care reglementează materia contestaţiei în anulare rezultă că doar hotărârile definitive prin care se dezleagă fondul cauzei pot constitui obiect al acestei căi extraordinare de atac.
Ca atare, cum potrivit art. 129 din Constituţia României împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii, iar prin raportare la dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., pe calea contestaţiei în anulare nu se pot examina soluţiile care vizează cererile de recuzare şi pe cale de consecinţă nu pot fi cenzurate hotărâri definitive care nu soluţionează pe fond cauza, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă calea extraordinară de atac exercitată de contestatorul B.G.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatoarea la cheltuieli judiciare către stat, întrucât acestuia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac fără respectarea condiţiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.G. împotriva deciziei penale nr. 143 din 18 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 3696.11/2/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2966/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3205/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
