ICCJ. Decizia nr. 2662/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizie nr. 2662/2010

Dosar nr.5615/99/2009

Şedinţa publică din 6 iulie 2010

Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

1. Tribunalul Iaşi, secţia penală prin sentinţa penală nr. 34 din 21 ianuarie 2010 dată în Dosar nr. 5615/99/2009, a condamnat pe inculpatul P.L. (fiul lui G. şi E.) la pedepsele principale de:

- 20 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b), d) şi e) C. pen. pe durata de 7 ani precum şi degradarea militară, pentru săvârşirea infracţiunii continuate / calificate de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)1 şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (2) C. pen. şi respectiv;

- 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b), d) şi e) C. pen. pe durata de 5 ani precum şi degradarea militară pentru săvârşirea în concurs ideal cu infracţiunea sus-menţionată şi a infracţiunii de incest prevăzută de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 alin. (2) C. pen., aplicându-i-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. b), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (2) şi (3) C. pen. ca pedeapsă rezultantă, pedeapsa principală mai grea de 20 ani închisoare precum şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b), d) şi e) C. pen. pe durata de 7 ani şi degradarea militară (pedepse complementare).

Conform art. 71 alin. (2) şi (3) C. pen., pe durata executării pedepsei principale i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului iar în conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) i-a fost computat din pedeapsa principală aplicată timpul arestării preventive cu începere de la 11 august 2009 la zi.

În temeiul art. 111 alin. (1) C. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea părţii vătămate P.L.G. de aplicare faţă de inculpat a măsurii de siguranţă a interdicţiei de a reveni în locuinţa familiei prevăzută de art. 1181 C. pen.

Pe latură civilă a fost obligat inculpatul către partea civilă P.L.G. în conformitate cu dispoziţiile art. 14, 17, 346, 348 C. proc. pen. şi art. 998, 999 C. civ. la daune morale în sumă de 25.000 lei.

A fost obligat inculpatul potrivit dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. la plata sumei de 1.500 lei - din care suma de 400 lei a reprezentat onorariu apărător din oficiu către Baroul Iaşi - cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Hotărând rezolvarea acţiunii penale prin condamnare potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen. prima instanţă a reţinut că învinuirile aduse inculpatului prin rechizitoriul nr. 1288/P/2009 din 31 august 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi constând în aceea că în perioada 2002 - decembrie 2007, prin ameninţare şi constrângere fizică şi psihică a întreţinut acte sexuale repetate cu fiica legitimă minoră a acestuia P.L.G. în vârstă de numai 10 ani / există ca atare şi realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de viol şi incest, aflate în concurs ideal, ce au fost săvârşite de inculpat în următoarele împrejurări:

Inculpatul P.L., locuitor al satului Grieşti, comuna Ţibăneşti, jud. laşi, are 41 ani şi a fost căsătorit cu numita P.Ş. Din căsătoria celor doi au rezultat şase copii, victima P.L.G. fiind cea mai mare dintre ei. Nu a avut o ocupaţie stabilă, iar în cursul anului 2009, a fost plecat în străinătate la muncă, din declaraţiile membrilor familiei rezultând că sumele de bani trimise / aduse au fost modice.

Inculpatul a fost un consumator frecvent şi exagerat de alcool, iar pe acest fond se manifesta agresiv faţă de soţie şi copii. În aceste condiţii, fiind şi ameninţată repetat cu un cuţit în faţa copiilor soţia acestuia P.Ş. a fost determinată astfel să părăsească temporar domiciliul comun, în mai multe rânduri.

Într-o noapte din primăvara anului 2002, în timp ce soţia acestuia se afla internată în Spitalul de Copii S.M. cu minora P.A., inculpatul s-a hotărât să întreţină raporturi sexuale cu fiica mai mare P.L.G. în vârstă de 10 ani la acea dată, pe care a luat-o din pat, a pus-o jos, ameninţând-o cu un cuţit pe care îl purta din obişnuinţă asupra sa. Deşi a încercat să se opună, minora a fost imobilizată de inculpat, dezbrăcată de pantaloni şi chilot, după care a întreţinut un raport sexual normal, complet cu aceasta, victima fiind virgină la acea dată. Acest prim act sexual a avut loc în camera în care dormeau şi ceilalţi fraţi D., în vârstă de 7 ani, şi C., în vârstă de 4 ani, care nu au auzit nimic, părţii vătămate fiindu-i frică să ţipe sau să strige, cunoscând reacţiile violente ele tatălui.

După această dată, inculpatul a continuat să întreţină relaţii sexuale cu fiica sa L.G., de fiecare dată când soţia sa era plecată de acasă. [„Au fost cinci ani de chinuri, întrucât de fiecare dată când mama pleca, inculpatul profita de mine", a declarat partea vătămată la cercetarea judecătorească]. În acest sens partea vătămată a relatat că într-o seară a vrut să fugă şi chiar să spună unui vecin despre ceea ce i se întâmplă, dar uşa era încuiată, iar inculpatul a lovit-o. Afecţiunile cardiace preexistente şi presiunea psihică la care era supusă au condus la leşinul victimei şi cu toate acestea inculpatul P.L. şi-a dus până la capăt intenţia de a întreţine cu fiica sa un raport sexual: „am leşinat, dar tot a profitat de mine (relatează minora). Ştiu, pentru că atunci când m-am trezit eram dezbrăcată de chiloţi." Aceste raporturi sexuale - potrivit declaraţiilor victimei - aveau loc o dată sau chiar de două ori pe săptămână. De multe ori victima venea acasă după ce ajungea şi mama ei, dar atunci începea scandalul, iar inculpatul, pentru a se răzbuna devenea violent faţă de soţie şi ceilalţi minori.

Ultimul act sexual prin constrângere asupra minorei L.G., a avut loc în noaptea de 10/11 decembrie 2007, când mama acesteia se afla la maternitate pentru a da naştere ultimilor doi fraţi gemeni ai victimei. După această dată, agresiunile sexuale au încetat, întrucât fie P.Ş. îl lua pe inculpat cu ea, neputându-se descurca singură cu gemenii, fie minora pleca la vecini şi evita a mai rămâne singură cu inculpatul.

Activitatea infracţională amintită a fost descoperită în luna august 2009 în condiţiile în care partea vătămată a fost sprijinită în hotărârea acesteia de a denunţa faptele amintite de către mătuşa acesteia martura I.E. cu reşedinţa în Italia. Cu ocazia sosirii în ţară şi vizitării familiei, martora amintită a observat comportamentul schimbat al nepoatei sale, a insistat asupra efectuării unui control medical general inclusiv ginecologic întrucât partea vătămată i s-a confesat de cele întâmplate şi i-a pus la dispoziţie un jurnal în care erau descrise agresiunile sexuale la care a fost supusă pe perioada a cinci ani de către tatăl său, la acel moment aflat în Cipru, la muncă / interval de timp în care aceasta a avut şi mai multe tentative suicidale.

Situaţia de fapt amintită a fost întemeiată pe mijloacele de probă strânse la urmărirea penală - administrate ulterior la cercetarea judecătorească în condiţiile art. 288 - 291 C. proc. pen. - respectiv:

a. declaraţiile părţii vătămate relatând în mod constant că a fost constrânsă fizic şi psihic / ameninţată cu un cuţit / de către tatăl său şi obligată astfel să întreţină repetat relaţii sexuale cu acesta în perioada 2002 - 10, 11 decembrie 2007;

b. certificatul medico - legal din 10 august 2009 al I.M.L. laşi ce a concluzionat că minora a prezentat o deflorare incompletă mai veche de 5 - 7 zile;

c. raportul de prima evaluare psihologică făcută victimei la data de 12 august 2009 în cadrul Centrului de Psihiatrie, Psihoterapie şi Consiliere atestând că aceasta prezentat introversie puternică de tip dezadaptiv, tendinţe accentuate impulsive şi spre izolare, neîncredere faţă de ceilalţi, ciclotimie, anxietate foarte puternică, şoc afectiv, insecuritate afectivă în contextul repetării expunerii la situaţii anxiogene din trecut, stări tipice pentru stresul posttraumatic cronic;

d. fişa de examinare psihologică din 25 august 2009,întocmită de psiholog L.B. din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului - Serviciul pentru Situaţii de Urgenţă atestând de asemenea că minora era vizibil marcată de cele petrecute, tabloul clinic indicând multiple simptome traumatice ca: stare de anxietate generalizată, agresivitate latentă, stare de copleşire emoţională, depersonalizare / minora a prezentat o percepţie clară asupra celor întâmplate, tulburări de somn; simptomatologia specifică sindromului de stres posttraumatic în urma unor molestări sexuale repetate;

e. jurnalul pe care l-a completat victima în decursul timpului, jurnal ce l-a prezentat şi martorei I.E. şi mamei sale, în care sunt consemnate agresiunile sexuale ale tatălui asupra acesteia cu relevanţă în stabilirea activităţii infracţionale a următoarelor consemnări: [„aş vrea să vă spun că, dacă într-o zi nu am să mai fiu lângă voi, este pentru că nu mai am putere să lupt contra coşmarului care îl trăiesc de la 11 ani"; „am decis să plec cât mai departe"; „de câte ori pleca mama de acasă, profita de mine"; „de mai multe ori am încercat să mă sinucid, dar Dumnezeu nu vroia să mă ia"; „a aflat şi M. adevărul"];

f. declaraţiile martorei I.E., mătuşa victimei, care a relatat că inculpatul avea un comportament agresiv, consuma în mod frecvent băuturi alcoolice, iar când a venit în august 2009 în vizită la sora sa, a remarcat că nepoata L.G. era foarte slabă, trasă la faţă, era retrasă şi, la întrebarea ce s-a întâmplat, victima i-a înmânat un caiet, pe una dintre file scriind „pentru V." (aşa i se spunea martorei în familie) şi, la insistenţele martorei i-a spus doar „de la vârsta de 10 ani, tata m-a violat"; cum acasă se afla şi partea responsabilă civilmente P.Ş., aceasta, întrebată fiind de martoră, a negat, a început să înjure şi a lovit-o cu palma peste faţă pe victimă / de faţă se afla şi soţul martorei, numitul I.R. / martora cunoştea faptul că minora a încercat de 2 - 3 ori să se sinucidă / a precizat de asemenea martora că în septembrie 2009, minora a stat la ea şi era foarte schimbată, avea coşmaruri, nu mânca, ţipa prin somn şi spunea să nu o dezbrace şi să o lase în pace / legat de problemele de sănătate ale victimei, martora a afirmat că acestea erau cunoscute încă de la vârsta de 4 - 5 ani, dar părinţii nu au reacţionat în vreun fel, deşi aveau garanţia dată de martora că-i va ajuta din punct de vedere material pentru o eventuală operaţie sau alt tratament.

g. declaraţiile martorul R.M., prietenul părţii vătămate,care a aflat de la minoră de abuzurile sexuale la care tatăl ei a supus-o şi a sprijinit-o moral în declanşarea cercetărilor / ca urmare inculpatul s-a manifestat violent faţă de acesta, l-a ameninţat cu un cuţit şi i-a spus că o să o omoare pe partea vătămată care s-a mutat în locuinţa acestuia;

h. declaraţiile martorei P.Ş., mama părţii vătămate care a relatat că în vara anului 2005, l-a surprins pe inculpat deasupra fetei în timp ce aceasta îl împingea cu mâinile / a văzut-o pe victimă că plângea şi că a ieşit pe poartă strigând că se omoară / a recunoscut de asemenea martora că, în momentul când se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul era lipsit de orice control comportamental;

i. declaraţiile martorelor C.L. şi P.E., mama inculpatului - care au aflat de faptele inculpatului de la P.Ş. - martorei C.M. - care a precizat că a vorbit cu P.Ş. care era foarte supărată şi i-a adus la cunoştinţă faptul că, în urmă cu mai mulţi ani, inculpatul a început să întreţină raporturi sexuale cu fiica cea mare a acestuia martorei P.F. - care a precizat de asemenea că a aflat de la P.Ş. de fapta comisă de inculpat.

Audiat în cauză în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, inculpatul, în declaraţia făcută iniţial potrivit art. 70 alin. (3) C. proc. pen. a recunoscut parţial acuzaţiile aduse acestuia [„este adevărat că într-o noapte m-am culcat lângă ea pe podea şi am ejaculat între picioarele ei"]. A fost testat cu tehnica poligraf iar din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 august 2009 a rezultat că: „pentru răspunsurile (.) la întrebările relevante cauzei au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat. În cadrul discuţiilor post test acesta recunoaşte comiterea faptei". Ulterior în declaraţia luată în calitate de învinuit la data de 14 august 2009 în prezenţa apărătorului din oficiu inculpatul a recunoscut „faptul că am întreţinut relaţii sexuale cu fiica mea P.L.G. împotriva voinţei ei. Prima dată s-a întâmplat în anul 2002 (.) într-o noapte când soţia era plecată de acasă iar eu consumasem băuturi alcoolice (.) având în mână un cuţit, am imobilizat-o şi am întreţinut forţat cu ea raport sexual. Ultima dată s-a întâmplat în jurul datei de 10 decembrie 2007 când la fel soţia fiind la maternitate am profitat şi pe timpul nopţii am întreţinut relaţii sexuale cu fiica mea atunci în vârstă de 15 ani împotriva voinţei ei"]. În final ascultat la cercetarea judecătorească la termenul din 30 octombrie 2009 inculpatul a mărturisit că „ştiu pentru ce sunt cercetat, recunosc faptele pe parcursul celor 5 ani de zile şi le regret".

În drept, faptele inculpatului P.L. care, din primăvara anului 2002 şi până la data de 11 decembrie 2007, în mod repetat, a întreţinut raporturi sexuale repetate cu fiica sa P.L.G., în vârstă de 10 ani - prin folosirea de violenţe fizice şi psihice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de: „viol exercitat asupra unui membru al familiei ce nu a împlinit 15 ani", prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1, alin. (3) C. pen.; şi „incest", prev. de art. 203 C. pen., aflate în concurs ideal prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen.

Săvârşirea de către inculpat şi a infracţiunii de incest, este consecinţa legăturii de rudenie directă - fiica acestuia - a părţii vătămate cu inculpatul. În acelaşi sens este şi Decizia în interesul Legii nr. 17 din 10 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, obligatorie, ce statuează că în măsura în care victima violului este "membru al familiei" în accepţiunea art. 197 alin. (2) lit. b)1, cu referire la art. 1491 C. pen., iar această situaţie este determinată de rudenie în linie directă, fapta trebuie încadrată şi în infracţiunea de incest prevăzută de art. 203 C. pen., aflată în concurs ideal reglementat de art. 33 lit. b) C. pen.

Caracterul repetat al actelor infracţionale având la bază aceeaşi rezoluţie delictuoasă impune aplicarea în cauză şi a dispoziţiilor art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor prima instanţă a avut în vedere în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) pericolul social concret ridicat al infracţiunilor (acte repetate de agresiune sexuală asupra fiicei acestuia de numai 10 ani cuprinzând o perioadă de peste 5 ani) urmările acesteia (traumatismele fizice şi psihice cauzate părţii vătămate stabilite cu actele medicale şi medico-legale aflate la dosar) precum şi periculozitatea socială sporită a inculpatului decurgând din natura infracţiunilor comise, conduita parţial nesinceră adoptată în debutul procesului penal.

Vârsta fragedă a părţii vătămate, suferinţele fizice şi psihice îndurate prin raportare la frecvenţa ridicată a actelor de agresiune sexuală şi împrejurarea că a întreţinut raport sexual cu fiica sa şi în momentul în care aceasta era leşinată - urmare afecţiunilor cardiace preexistente şi ameninţărilor la care a fost supusă - au fost apreciate de prima instanţă ca împrejurări de natură a imprima un caracter grav infracţiunilor în sensul art. 75alin. (2) C. pen.

În funcţie de aceste criterii, cât şi de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., precum şi de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, ţinând cont şi de întreaga situaţie de fapt reţinută în sarcina inculpatului, instanţa i-a aplicat pedepse cu închisoare orientate către maximul legal special prevăzut de lege.

Alăturat de fiecare pedeapsă principală, instanţa, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., i-a aplicat inculpatului şi pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani, în ceea ce priveşte infracţiunea de incest, şi pe o durată de 7 (şapte) ani, în ceea ce priveşte infracţiunea de viol, şi a degradării militare, prev. de art. 67 C. pen. La individualizarea, în această modalitate, a fiecăreia dintre pedepsele complementare, instanţa a avut în vedere perseverenţa comportamentului aberant şi violent al inculpatului, atitudinea lui în familie, relevată de probele menţionate mai sus, apreciind că acesta este incompatibil cu calitatea de tutore sau curator. Modalitatea de săvârşire a faptelor pledează inclusiv pentru interzicerea drepturilor părinteşti, activitatea infracţională fiind îndreptată asupra propriului copil, ceea ce denotă un comportament deosebit de nedemn, incompatibil cu autoritatea părintească. Din datele existente la dosar, rezultă că inculpatul este militar în rezervă, fiind incidente dispoziţiile imperative ale art. 67 alin. (2) C. pen., instanţa apreciind că se impune, pentru identitate de raţiune şi eficientizarea dispoziţiile art. 67 alin. (3) C. pen., prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de incest comisă.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen., existând identitate de raţiune în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii aceloraşi drepturi, astfel că, motivele care au determinat şi au impus aplicarea dispoziţiile art. 65 C. pen. sunt aceleaşi cu cele care reclamă incidenţa art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 11 august 2009 la zi.

Cât priveşte măsura de siguranţă prevăzută de art. 1181 C. pen., privind interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată, solicitată a fi aplicată de partea vătămată prin apărător, instanţa a considerat că aplicarea acestei sancţiuni nu se justifică în cauză în condiţiile aplicării unei pedepse cu închisoarea cu executare efectivă, având cuantumul orientat către maximul special prevăzut de lege.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, la termenul din 12 ianuarie 2009, instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 alin. (1) C. proc. pen., din oficiu, a pornit şi a exercitat acţiunea civilă pentru partea vătămată, solicitând, totodată, în temeiul dispoziţiile art. 17 alin. (2) C. proc. pen., părţii responsabile civilmente, în colaborare cu avocatul ales, să prezinte în scris întinderea pagubelor materiale şi a daunelor morale la care se consideră îndreptăţite părţile civile minore.

În dezbateri, apărătorul părţii civile nu a făcut o estimare a întinderii prejudiciului moral suferit de minoră, lăsând cuantumul daunelor morale la latitudinea instanţei.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral, este cunoscut faptul că acesta este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial şi, deşi s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparaţii, neputându-se stabili nici un fel de echivalenţă între durerea morală şi o anumită sumă de bani, totuşi prezenţa acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit dispoziţiile art. 998, 999 C. civ., şi-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară.

Despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală şi nu se stabilesc în raport cu posibilităţile materiale ale inculpatului sau ale victimei.

În cauză sunt evidente traumele psihice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea victimei la viaţa socială şi de familie.

Faţă de cele arătate instanţa a apreciat că, pentru repararea prejudiciului nepatrimonial sus-menţionat se impune obligarea inculpatului către partea civilă la suma de 25.000 lei daune morale.

2. Împotriva sentinţei amintite a declarat în termen apel inculpatul P.L., cale de atac susţinută prin memoriul scris depus la dosar în condiţiile art. 374 C. proc. pen. la data de 28 aprilie 2010 pentru motivele de nelegalitate şi netemeinicie referitoare în principal la schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunile de viol şi incest în acelea de corupţie sexuală şi perversiuni sexuale prevăzute de art. 201 şi art. 202 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) cu motivarea că nu a existat constrângere fizică ori psihice la realizarea actelor sexuale [în subsidiar s-a solicitat reducerea pedepselor apreciate a fi excesive faţă de criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) în raport de împrejurarea că inculpatul prezintă afecţiuni psihice în urma unei traume ce a avut loc la vârsta de 2 ani este lipsit de antecedente penale iar comportarea acestuia în comunitate este prezentată pozitiv prin actele în circumstanţiere emise de primăria comunei Tibăneşti şi preotul paroh (f. 105-106 dosar fond)].

Premergător dezbaterilor inculpatul apelant a solicitat reaudierea tuturor martorilor în acuzare cerere respinsă de instanţa de apel ca nefiind utilă efectuării controlului judiciar în cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 378, 67 alin. (2) şi art. 302 alin. (1) C. proc. pen. / în acelaşi sens fiind şi concluziile procurorului de şedinţă şi ale părţii vătămate care a arătat că nu mai doreşte să fie expusă traumei psihice generată de prezenţa inculpatului în condiţiile efectuării unei noi cercetări judecătoreşti.

Curtea verificând hotărârea atacată pe baza materialului probator administrat la cercetarea judecătorească în primă instanţă în raport cu motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate de inculpatul-apelant cât şi din oficiu cu privire la toate aspectele de fapt şi de drept deduse judecăţii - potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - a constatat următoarele:

Învinuirile aduse inculpatului constând în aceea că în perioada 2002 - 2008, prin constrângere fizică şi psihică inclusiv ameninţări cu un cuţit inculpatul a întreţinut repetat raporturi sexuale cu fiica minoră a acestuia P.L.G. în vârstă de numai 10 ani - corespunzător elementelor constitutive ale infracţiunilor de viol şi incest prev.de art. 197 alin. (1), (2) lit. b) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 alin. (2) C. pen. şi respectiv art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 alin. (2) C. pen. În final cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. - sunt dovedite cu certitudine în cauză pe baza materialului probator administrat pe parcursul întregului proces penal respectiv: declaraţiile părţii vătămate relatând în mod constant că a fost constrânsă fizic şi psihic / ameninţată cu un cuţit / de către tatăl său şi obligată astfel să întreţină repetat relaţii sexuale cu acesta în perioada 2002, 10 - 11 decembrie 2007 în coroborare cu / certificatul medico - legal din 10 august 2009 al I.M.L. laşi ce a concluzionat că minora a prezentat o deflorare incompletă mai veche de 5 - 7 zile / raportul de prima evaluare psihologică făcută victimei la data de 12 august 2009 în cadrul Centrului de Psihiatrie, Psihoterapie şi Consiliere / fişa de examinare psihologică din 25 august 2009, întocmită de psiholog L.B. din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului - Serviciul pentru Situaţii de Urgenţă atestând de asemenea că minora era vizibil marcată de cele petrecute, tabloul clinic indicând multiple simptome traumatice ca: stare de anxietate generalizată, agresivitate latentă, stare de copleşire emoţională, depersonalizare / minora a prezentat o percepţie clară asupra celor întâmplate, tulburări de somn; simptomatologia specifică sindromului de stres posttraumatic în urma unor molestări sexuale repetate / jurnalul pe care l-a completat victima în decursul timpului, jurnal ce l-a prezentat şi martorei I.E. şi mamei sale, în care sunt consemnate agresiunile sexuale ale tatălui asupra acesteia cu relevanţă în stabilirea activităţii infracţionale a următoarelor consemnări: [„aş vrea să vă spun că, dacă într-o zi nu am să mai fiu lângă voi, este pentru că nu mai am putere să lupt contra coşmarului care îl trăiesc de la 11 ani"; „am decis să plec cât mai departe"; „de câte ori pleca mama de acasă, profita de mine"; „de mai multe ori am încercat să mă sinucid, dar Dumnezeu nu vroia să mă ia"; „a aflat şi M. adevărul"] / declaraţiile martorei I.E., / declaraţiile martorul R.M., / declaraţiile martorei P.Ş., mama părţii vătămate care a relatat că în vara anului 2005, l-a surprins pe inculpat deasupra fetei în timp ce aceasta îl împingea cu mâinile / a văzut-o pe victimă că plângea şi că a ieşit pe poartă strigând că se omoară / a recunoscut de asemenea martora că, în momentul când se afla sub influenţa băuturilor alcoolice,inculpatul era lipsit de orice control comportamental / declaraţiile martorelor C.L. şi P.E., C.M., P.F. [în acelaşi sens fiind şi conduita procesuală a inculpatului care, în declaraţia iniţială a recunoscut parţial acuzaţiile aduse acestuia „este adevărat că într-o noapte m-am culcat lângă ea pe podea şi am ejaculat între picioarele ei" / a fost testat cu tehnica poligraf iar din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 august 2009 a rezultat că: „pentru răspunsurile (.) la întrebările relevante cauzei au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat. În cadrul discuţiilor post test acesta recunoaşte comiterea faptei" / ulterior în declaraţia luată în calitate de învinuit la data de 14 august 2009 în prezenţa apărătorului din oficiu inculpatul a recunoscut „faptul că am întreţinut relaţii sexuale cu fiica mea P.L.G. împotriva voinţei ei. Prima dată s-a întâmplat în anul 2002 (.) într-o noapte când soţia era plecată de acasă iar eu consumasem băuturi alcoolice (.) având în mână un cuţit, am imobilizat-o şi am întreţinut forţat cu ea raport sexual. Ultima dată s-a întâmplat în jurul datei de 10 decembrie 2007 când la fel soţia fiind la maternitate am profitat şi pe timpul nopţii am întreţinut relaţii sexuale cu fiica mea atunci în vârstă de 15 ani împotriva voinţei ei" / în final ascultat la cercetarea judecătorească la termenul din 30 octombrie 2009 inculpatul a mărturisit că „ştiu pentru ce sunt cercetat, recunosc faptele pe parcursul celor 5 ani de zile şi le regret"].

Elementul material specific infracţiunii de viol şi incest - acte sexuale întreţinute prin constrângere fizică şi psihică comise de inculpat cu fiica minoră a acestuia în vârstă de numai 10 ani - exclud reţinerea vinovăţiei inculpatului pentru infracţiunile mai uşoare de perversiune sexuală şi corupţie sexuală prevăzute de art. 201 şi art. 202 C. pen., solicitare formulată de acesta în apel.

Pedepsele aplicate inculpatului al căror cuantum a fost orientat către maximul legal special prevăzut de lege sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) - reducerea acestora fiind nejustificată a argumentat instanţa de apel - avându-se în vedere pericolul social concret ridicat al infracţiunilor comise de inculpat, urmările acestora precum şi periculozitatea socială sporită a acestuia în raport de natura activităţii infracţionale şi împrejurările în care a fost săvârşită.

În consecinţă în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea dee Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 69 din 29 aprilie 2010 a respins ca nefondat apelul inculpatului menţinând ca fiind legală şi temeinică sentinţa atacată.

Conform art. 383 alin. (1)1 rap. la art. 3002 şi 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada executată după data de 21 ianuarie 2010 la zi.

A fost obligat inculpatul apelant potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului.

3. Împotriva deciziei amintite a declarat în termen recurs inculpatul P.L., reiterând criticile de nelegalitate şi netemeinicie din apel privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunile de viol şi incest în infracţiunile mai uşoare de corupţie sexuală şi perversiuni sexuale şi / sau reducerea pedepselor aplicate a fi prea mari prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) inclusiv reţinerea în favoare de circumstanţe atenuante judiciare prev.de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. corespunzător cazurilor de casare prevăzută de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.

Premergător dezbaterilor s-au adus la cunoştinţă inculpatului prevederile art. 38514 alin. (1)1 C. proc. pen. şi art. 6 paragr. 3 lit. c) C. proc. pen. luându-se act că n u înţelege să facă alte declaraţii ori să solicite probe noi în legătură cu acuzaţiile aduse acestuia în procedura penală pendinte, în care sens a fost încheiat procesul verbal anexat la dosar.

Înalta Curte verificând Decizia atacată pe baza materialului aflat la dosar, în raport cu motivele de casare invocate de inculpat cât şi din oficiu - conform art. 3856 alin. (2) rap. la art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - a constatat următoarele:

Este stabilit cu certitudine în cauză pe baza materialului probator administrat pe parcursul procesului penal - inclusiv recunoaşterea acestuia - că începând cu primăvara anului 2002 şi până la data de 11 decembrie 2007 inculpatul P.L., prin constrângere fizică şi psihică inclusiv ameninţări cu un cuţit a întreţinut în mod repetat relaţii sexuale cu fiica minoră a acestuia în vârstă de 10 ani P.L.G. (activitate ilicită ce realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de viol şi incest prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)1 şi (3) C. pen. şi art. 203 C. pen. în final cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (2) şi art. 33 lit. b) C. pen.).

Elementul material al activităţii ilicite amintite constând în constrângerea fizică şi psihică a părţii vătămate minore la întreţinerea raporturilor sexuale, exclude posibilitatea reţinerii vinovăţiei penale a inculpatului - şi implicit solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei - în infracţiunile mai uşoară de corupţie sexuală şi perversiuni sexuale.

Gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpat este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă relaţiilor de familie / valori sociale fundamentale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptei astfel cum au fost expuse prin sentinţă / şi urmările negative produse asupra dezvoltării fizice şi psihice a fiicei sale minore în vârstă de 10 ani parte vătămată a infracţiunilor de viol şi incest comise de inculpat, elemente de individualizare aflate în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 72 şi urm.C. pen. în raport cu care instanţa de recurs apreciază ca nejustificată reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă / menţinute în apel.

În consecinţă în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva Deciziei penale nr. 69 din 29 aprilie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 11 august 2009 la 6 iulie 2010

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G.L. împotriva Deciziei penale nr. 69 din 29 aprilie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 august 2009 la 6 iulie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iulie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3309/2010. Penal. Menţinere măsură de...  ICCJ. Decizia nr. 27/2010. Penal. Iniţiere, constituire de grup... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2662/2010. Penal