ICCJ. Decizia nr. 333/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 333/2010
Dosar nr. 768/57/2009
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 134/2009 Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) din C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea petentului I.A. împotriva rezoluţiei nr. 225/P/2009 din 18 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia nr. 225/P/2009 din 18 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. b) din C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii T.D.I. – preşedinte al Tribunalului Hunedoara şi C.I.S. – decanul Baroului Hunedoara pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a motivat că neacordarea asistenţei juridice către petent a fost urmarea conduitei acestuia, care nu a pus la dispoziţie toate actele necesare examinării cererii de asistenţă făcute intimatului C.I.S.
Concomitent, în rezoluţie s-a motivat că nu există nici o încălcare sau efectuare defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către intimatul magistrat T.D.I., acesta acţionând în limita prerogativelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor incidente în cauză.
Nu s-a constatat că petentul ar fi suferit o vătămare a intereselor legitime din partea magistratului.
Instanţa a motivat că în ce-l priveşte pe intimatul avocat, acesta desfăşoară o profesie liberală, nu este funcţionar în sensul legii penale, prin urmare, nu dobândeşte calitatea de subiect activ al infracţiunii prev. de art. 246 din C. pen.
În acest sens instanţa fondului a adus argumente de practică, invocând Decizia nr. 6003 din 12 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cu privire la intimatul magistrat T.D.I. a apreciat că rezoluţia procurorului este legală şi temeinică, întrucât acesta nu a comis fapte de natură a prejudicia interesele petentului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul care, în esenţă, este nemulţumit de hotărârea atacată despre care afirmă că este lovită de nulitate absolută.
Recursul petentului nu este fondat.
Instanţa fondului a procedat corect la examinarea actelor premergătoare din dosar şi a rezoluţiei atacate, constatând că nu există nici un motiv pentru a desfiinţa rezoluţia şi a trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Potrivit art. 2781 alin. (8) lit. b) din C. proc. pen. în situaţia în care judecătorul admite plângerea împotriva unei rezoluţii sau ordonanţe de netrimitere în judecată a procurorului este obligat să arate motivele pentru care trimite cauza la Parchet şi să indice faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate, precum şi mijloacele de probă.
Cum, din actele premergătoare nu rezultă că în cauză s-a comis o faptă penală, în mod temeinic instanţa fondului i-a respins plângerea petentului.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge recursul petentului, pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.A. împotriva sentinţei penale nr. 134 din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3073/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 3075/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
