ICCJ. Decizia nr. 343/2010. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 343/2010
Dosar nr. 1430/101/2009
Şedinţa publică din 1 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 184 din 6 mai 2009 pronunţată în Dosarul cu nr. 1430/101/2009, Tribunalul Mehedinţi, secţia penală a dispus, în baza art. 183 C. pen., condamnarea inculpatului V.C.A. - fiul lui D. şi F., născut în Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, domiciliat în Drobeta-Turnu Severin, la 5 ani şi 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 577 din 29 noiembrie 2006 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin Decizia penală nr. 36 din 16 mai 2007 a Curţii de Apel Craiova şi Decizia penală nr. 5108 din 30 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând să execute şi această pedeapsă, alături de pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii, inculpatul V.C.A. executând în total pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 12 noiembrie 2008, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest.
S-a constatat că partea civilă V.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză, deşi a suportat cheltuielile de înmormântare ale victimei.
S-au admis acţiunile formulate de părţile civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi Spitalul Judeţean Drobeta-Turnu Severin şi a fost obligat inculpatul să achite părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova suma de 4.829,70 RON, iar părţii civile Spitalul Judeţean Drobeta-Turnu Severin suma de 174 RON, reprezentând c/val cheltuielilor efectuate cu asistenţa sanitară acordată victimei V.D.
A fost obligat inculpatul să achite statului 1.100 RON cheltuieli judiciare, din care, 200 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu suportat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Instanţa de fond a reţinut în fapt că, în ziua de 27 octombrie 2008, victima V.D. s-a deplasat la locuinţa martorului N.R.G. din municipiul Drobeta-Turnu Severin, care i-a înmânat suma de 10 RON, apoi, în seara aceleiaşi zile, i-a vizitat pe fiii săi, V.L. şi V.C.A., care locuiau împreună în apartamentul mătuşii lor, numita V.I., consumând împreună băuturi alcoolice (doi litri de bere).
În jurul orei 20,00, întrucât V.L. nu a mai fost de acord să-i lase să consume alcool, V.C.A. şi tatăl său s-au deplasat la locuinţa acestuia din urmă, o garsonieră situată în Drobeta-Turnu Severin, unde au mai băut o sticlă de bere, în bucătăria imobilului. La un moment dat, fără a fi alte persoane de faţă, între aceştia s-a iscat o ceartă, determinată - potrivit declaraţiei inculpatului - de contravaloarea ridicată a facturii telefonice, împrejurare în care, între cei doi a avut loc o altercaţie fizică, în timpul căreia s-au lovit şi împins reciproc.
Cu această ocazie, inculpatul i-a aplicat tatălui său câteva lovituri cu pumnul, în zona capului, victima s-a dezechilibrat şi lovit de obiectele de mobilier.
După terminarea conflictului, inculpatul V.C.A. s-a culcat în dormitorul locuinţei, iar tatăl său în bucătărie şi în dimineaţa zilei următoare, inculpatul s-a deplasat la locuinţa fratelui său şi a relatat concubinei acestuia, V.I.A., că s-a bătut cu tatăl său, apoi inculpatul, nu s-a prezentat la serviciu, unde era angajat ca spălător auto la SC „D.I.” SRL Drobeta-Turnu Severin.
În ziua de 31 octombrie 2008, V.D. a fost vizitat de martorul N.R.G. şi, în prezenţa vecinei sale R.I., i-a relatat că, în urmă cu trei zile a fost bătut de fiul său. După ce s-a despărţit de martor, în faţa blocului, V.D., a fost găsit la intersecţia străzii A. cu strada A.S., de unde a fost transportat la Spitalul Judeţean Drobeta-Turnu Severin, pentru acordarea de îngrijiri medicale.
În ziua următoare victima a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, unde a decedat la data de 07 noiembrie 2008.
Potrivit raportului medico-legal întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecinţă a unui traumatism cranio-cerebral, în evoluţie cu bronhopneumonie, iar leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure, existând legătură de cauzalitate directă, necondiţionată între leziunile respective şi deces.
Pe baza probatoriului instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., respingând cererea inculpatului de a se reţine în favoarea sa provocarea, circumstanţă nesusţinută de probele administrate în cauză.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciind că prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, orientată spre minimul prevăzut de lege, scopul prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi inculpatul V.C.A., criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Primul motiv de apel formulat de Parchet a vizat încălcarea prevederilor art. 64 alin. (1) teza I C. pen. corelativ cu art. 71 alin. (3) C. pen., în sensul că în mod greşit a apreciat instanţa fondului că nu se impune interzicerea dreptului de „a alege”, ca pedeapsă accesorie aplicată inculpatului, iar cel de-al doilea motiv a vizat greşita individualizare a pedepsei, considerată neîndestulătoare.
În apelul declarat de inculpat s-a susţinut că pedeapsa aplicată este prea mare, raportat la circumstanţele reale în care s-a consumat fapta, dar şi cu circumstanţele personale ale inculpatului, solicitându-se reindividualizarea sancţiunii în sensul reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi reducerii cuantumului pedepsei sub minimul prevăzut de art. 183 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 215 din 29 octombrie 2009 Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi împotriva Sentinţei penale nr. 184 din 6 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, în Dosarul cu nr. 1430/101/2009.
A desfiinţat sentinţa, numai sub aspectul laturii penale.
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului, la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen.
În baza art. 83 C. pen. a dispus revocarea suspendării condiţionate privind pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 577/2006 a Tribunalului Mehedinţi, urmând ca inculpatul să execute şi această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată pentru infracţiunea ulterior săvârşită, respectiv 8 ani închisoare.
A dedus din pedeapsă perioada executată în arest preventiv, începând de la 06 mai 2009, la zi, menţinând starea de arest a inculpatului.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins apelul declarat de inculpatul V.C.A. împotriva Sentinţei penale nr. 184 din 6 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, în Dosarul cu nr. 1430/101/2009, ca nefondat.
A obligat apelantul-inculpat la 250 RON cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 200 RON, onorariu avocat oficiu.
Pentru a dispune astfel instanţa de apel a apreciat că primul motiv de apel formulat de Parchet, care viza nelegalitatea sentinţei penale, nu este întemeiat, instanţa de fond aplicând inculpatului o pedeapsă accesorie, cu respectarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
S-a constatat, că în mod corect instanţa de fond a reţinut că inculpatul a săvârşit o infracţiune praeterintenţionată şi a apreciat că nu se impunea aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) C. pen.
Cel de-al doilea motiv de apel a fost apreciat ca întemeiat, apreciindu-se că prima instanţă nu a făcut o justă individualizare a sancţiunii, încălcându-se dispoziţiile art. 52 C. pen. şi 72 C. pen. prin aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special în condiţiile în care inculpatul are antecedente penale, în perioada minorităţii fiind condamnat tot pentru săvârşirea unei infracţiuni de violenţă, iar în cauza de faţă el a fost cel care a generat incidentul şi a exercitat acte de violenţă asupra tatălui său, care nu a avut vreo contribuţie la producerea conflictului.
Pentru aceleaşi considerente, criticile invocate de inculpat în apelul declarat au fost respinse ca neîntemeiate.
Cât priveşte latura penală a cauzei, instanţa de apel a reţinut că inculpatul aflat sub influenţa băuturilor alcoolice a fost cel care a generat conflictul spontan soldat cu moartea tatălui său, căruia i-a aplicat lovituri repetate care au condus la pierderea echilibrului acestuia şi la lovirea de obiecte de mobilier cu consecinţa producerii unei hemoragii meningo-cerebrale.
În raport de aceste circumstanţe reale, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului s-a argumentat că cererea inculpatului apelant de a i se reduce pedeapsa aplicată nu poate fi primită.
Nefondat a fost apreciat şi cel de-al doilea motiv de apel invocat de inculpat referitor la constituirea de părţi civile cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen.
Instanţa de apel şi-a motivat decizia sub acest aspect în sensul că unităţile sanitare care au acordat asistenţă medicală victimei s-au constituit părţi civile pe parcursul urmăririi penale, calitate consemnată în actul de sesizare a instanţei, astfel încât prima instanţă a solicitat precizarea cuantumului despăgubirilor solicitate, dispunând în mod legal obligarea inculpatului la plata sumelor respective.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate pe care o consideră exagerată faţă de condiţiile în care s-a consumat fapta şi de circumstanţele sale personale, solicitând reducerea pedepsei.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
La stabilirea pedepsei instanţa de apel a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respingând motivat susţinerile inculpatului referitoare la o presupusă provocare din partea victimei şi a aplicat inculpatului o pedeapsă corect individualizată în măsură să satisfacă cerinţele impuse de art. 52 C. pen. privind scopul sancţiunii penale.
Atitudinea agresivă a recurentului care a generat conflictul soldat cu agresarea victimei, ceea ce a condus la rezultatul letal, a fost avută în vedere de instanţa de apel care, a acordat eficienţa cuvenită tuturor circumstanţelor reale ale cauzei dar şi celor personale ale inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, consumator de băuturi alcoolice, cu un comportament violent repetat faţă de membrii familiei sale.
Ca urmare, în mod corect instanţa de apel s-a orientat spre o pedeapsă situată spre mediu, în măsură să realizeze scopul avut în vedere de legiuitor, astfel cum este definit în art. 52 C. pen.
Aşa fiind, o redozare a pedepsei nu se justifică astfel că recursul declarat de inculpat este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu 12 noiembrie 2008 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 215 din 29 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat reţinerea şi arestarea preventivă de la 12 noiembrie 2008 la 1 februarie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 1 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1752/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1925/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
