ICCJ. Decizia nr. 3892/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3892/2010
Dosar nr.2965/103/2009
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 89/P din 28 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 2965/103/2009 s-a dispus condamnarea inculpatului B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen., raportat la art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 6 ani, iar în temeiul art. 863 C. pen. s-a stabilit ca inculpatul să respecte anumite măsuri de supraveghere. În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen., cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile I.C. suma de 6.000 lei despăgubiri civile materiale şi suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, actualizate la data executării.
În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul să plătească către Spitalul Judeţean de Urgenţă Neamţ suma de 5.623,46 lei şi către Serviciul de Ambulanţă Neamţ suma de 878,80 lei, cu titlu de cheltuieli spitalizare şi transport.
În temeiul art. 193 alin. (6) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile I.C. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare iar în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut faptul că inculpatul B.C. locuieşte în comuna Răuceşti judeţul Neamţ, iar în seara zilei de 27 iulie 2008 se afla la barul lui B. din centrul comunei Răuceşti, împreună cu alţi consumatori. La o masă apropiată se afla şi partea vătămată I.C. (fost cumnat cu B.C.), împreună cu alţi consăteni. La un moment dat, I.C. a oferit de băut o sticlă de vin persoanelor care se aflau la masă cu B.C. Între partea vătămată şi inculpat au existat anterior discuţii divergente, deoarece inculpatul îi datora fostei soţii (sora părţii vătămate) o sumă de bani.
În aceeaşi seară, în jurul orelor 24,00, partea vătămată I.C., împreună cu alţi consăteni, au plecat la discoteca de la barul lui T.I., situat tot în centrul comunei Răuceşti. Aici partea vătămată s-a mai întâlnit cu alte două nepoate care erau cu prietenii lor, au consumat câte o bere, după care, în jurul orelor 13,00 au plecat spre casă.
Pe stradă, grupul compus din partea vătămată I.C., vecinii acestuia, nepoatele sale şi prietenii lor mergeau răsfiraţi, respectiv partea vătămată cu A.G. nmergea mai în faţă, în urma lor se aflau I.I. şi I.C., iar ultimele se deplasau cele două nepoate cu prietenii lor. La un moment dat, când partea vătămată I.C. a ajuns în faţa locuinţei familiei C., de după un stâlp a ieşit în fugă inculpatul B.C., reproşându-i lui I.C. că tot îl cicăleşte să-i dea banii, s-a apropiat de acesta şi l-a lovit cu un corp contondent în zona capului. Urmare agresiunii, victima a fost transportată la Spitalul Târgu Neamţ şi ulterior la Spitalul Judeţean Piatra Neamţ.
Din certificatul medico - legal a rezultat că victima a prezentat un traumatism cranio - cerebral cu plagă epicraniană, fractură de boltă şi bază craniană, hematom subdural acut ce a necesitat intervenţie chirurgicală şi hipoacuzie stângă, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40 - 45 zile îngrijiri medicale. Pe parcursul urmăririi penale, s-a efectuat o expertiză medico-legală, traumatologică, prin care s-a concluzionat că, partea vătămată I.C. a prezentat în iulie 2008 un traumatism cranio - cerebral obiectivat prin plagă epicraniană temporală stângă, fractură temporală stângă continuată cu fractură de stâncă a temporalului stâng, fractură fronto parietală dreapta, hematom subdural acut emisferic drept (care a fost evacuat chirurgical) şi contuzie hemoragică parietală dreapta. Aspectul şi topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor prin lovire cu corp contondent (posibil par, rangă de fier), urmată de cădere. Leziunile au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor, cu incapacitate de muncă pe această perioadă. Leziunile cranio-cerebrale, prin ele însele şi în momentul producerii lor, nu au pus în primejdie viaţa victimei.
Inculpatul B.C., prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în instanţă, a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care este trimis în judecată, deoarece el a fost lovit de către partea vătămată şi nepotul său I.C. şi nu avea asupra sa nici un corp contondent pe care să-l fi folosit în apărare. A arătat inculpatul că, în seara zilei de 28 iulie 2008 pe la miezul nopţii, a plecat de la barul lui T. din comuna Răuceşti, spre casă, împreună cu T.V. şi în timp ce se deplasa pe drum a fost ajuns din urmă de către I.C. şi nepotul său I.C., care au sărit pe el şi l-au lovit, iar în învălmăşeala creată este posibil să fi lovit cu mâinile pentru a se apăra.
Contrar aspectelor de fapt relatate de către inculpat, partea vătămată I.C. a arătat că, în noaptea de 28 iulie 2008, în jurul orelor 1,00, a plecat de la barul lui T. situat în comuna Răuceşti, judeţul Neamţ, împreună cu un grup mai mare de persoane cunoscute şi, în timp ce se deplasa pe drum, de după un stâlp a ieşit inculpatul B.C., care l-a lovit în cap cu o rangă din fier. A arătat partea vătămată, că nu are nici un dubiu cu privire la faptul că inculpatul B. este cel care l-a lovit, acesta din urmă fiind văzut şi de către persoanele cu care se deplasa pe drum, ce au fost audiate ca martori, iar mai mult, zona în care a fost lovit de către inculpat era luminată de un stâlp electric.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii din lucrări A.G., T.V., I.C., I.I. şi T.N.C., iar în apărare inculpatul a solicitat efectuarea unui raport de evaluare de către Serviciul de probaţiune şi a depus la dosar o caracterizare eliberată de către Primăria comunei Răuceşti, privind situaţia familială.
Situaţia de fapt reţinută de către prima instanţă a rezultat din probele administrate în cauză şi infirmă apărările invocate de inculpat. Martorii audiaţi în cauză nu au susţinut ipoteza relatată de către inculpat în apărare, iar declaraţiile date de către acesta, în sensul că ar fi fost lovit de către partea vătămată, nu se coroborează cu nici o probă, aspect în raport de care nu poate fi reţinută nici starea de provocare invocată de acesta.
Astfel, martorii A.G., I.C. şi T.N. (filele 63, 74, 64 dosar), care au perceput în mod direct conflictul dintre părţi, au arătat că, în noaptea de 28 iulie 2008, în jurul orelor 1,00, se deplasau spre casă de la o discotecă organizată la barul T., împreună cu partea vătămată, iar în dreptul locuinţei familiei C. din comuna Răuceşti, inculpatul B.C. a ieşit de după un stâlp, având o ţeavă metalică pe care o ţinea lângă picior, s-a apropiat de partea vătămată şi l-a lovit în cap cu acel corp contondent. Victima a căzut la pământ plină de sânge, după care inculpatul urmărea să-l lovească şi pe I.C - nepotul părţii vătămate - dar acesta a reuşit să fugă.
Martorul T.V. (declaraţii date la urmărirea penală filele 57, 58 şi instanţă fila 62 dosar) a relatat aspecte oarecum contradictorii şi care, de asemenea, nu susţin în totalitate apărarea invocată de către inculpat. Astfel, a arătat martorul că este cumnatul inculpatului B.C., au mers împreună la discoteca organizată la barul lui T. din comuna Răuceşti, judeţul Neamţ, au consumat băuturi alcoolice, iar la masa lor a venit partea vătămată I.C., care l-a lovit pe inculpat cu palma peste faţă, după care au plecat la locuinţa inculpatului, au mai consumat vin, iar de aici inculpatul a plecat fără să-i spună unde se duce. Deşi în declaraţia dată la urmărirea penală a arătat că în timp ce consuma vin la locuinţa inculpatului, acesta s-a arătat nervos pe partea vătămată, afirmând că,,o să-l rezolve odată pe I." iar la plecare de acasă a luat asupra sa o şipcă sau o ţeavă, a retractat aceste afirmaţii în instanţă. Lipsa de coerenţă în declaraţii, manifestată de către martor, a fost apreciată de către tribunal ca fiind dată în scopul creării unei situaţii favorabile inculpatului, care însă nu poate fi reţinută, deoarece, pe de o parte, nu se coroborează nici cu declaraţia inculpatului şi nici cu celelalte probe administrate în cauză.
Actele de agresiune exercitate de către inculpat asupra victimei, sunt confirmate şi de actele medicale, respectiv certificatul medico - legal din 19 august 2008 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Neamţ şi concluziile raportului de expertiză medico - legală din 22 aprilie 2009 efectuat de Institutul de Medicină Legală Iaşi (filele 40 - 43 dosar urmărire penală), prin care se confirmă că traumatismul cranio - cerebral prezentat de I.C. în luna iulie 2008 a necesitat intervenţie chirurgicală, aspectul şi topografia leziunilor cranio - cerebrale pledând pentru producerea lor prin lovire cu corp contondent (posibil par, rangă de fier), urmată de cădere, iar leziunile au necesitat pentru vindecare 40 - 45 zile îngrijiri medicale. De asemenea, s-a constatat, din punct de vedere medical, că lipsa de substanţă osoasă craniană conferă victimei o infirmitate fizică permanentă, chiar în condiţiile protezării defectului osos.
Acţiunile exercitate de către inculpat, de lovire a victimei, au pledat pentru întrunirea laturii obiective a infracţiunii de tentativă la omor, iar sub aspect subiectiv, inculpatul a plănuit chiar răzbunarea în mod violent, în sensul că s-a înarmat cu un corp contondent care, prin folosire, are posibilitatea faptică de a cauza uciderea unei persoane, iar lovitura aplicată în cap ca zonă vitală, de asemenea poate produce decesul unei persoane, rezultat mai grav, care însă nu s-a produs.
Constatând vinovăţia inculpatului, în procesul de individualizare a pedepsei, tribunalul a dat eficienţă criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) privitoare la gradul ridicat de pericol social al infracţiunii comise, consecinţele produse asupra stării de sănătate a victimei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana inculpatului, concluziile referatului de evaluare şi poziţia procesuală a acestuia. Din fişa de cazier a inculpatului a rezultat că nu posedă antecedente penale, în caracterizarea eliberată de Primăria comunei Răuceşti, judeţul Neamţ s-a arătat că este cunoscut ca o persoană sociabilă cu o conduită bună, iar din concluziile referatului de evaluare a rezultat că prezintă suficienţi factori protectivi care să acţioneze în asigurarea adaptării sociale, că dobândirea unei forme legale de muncă şi obţinerea unei calificări l-ar putea ajuta să depăşească problemele financiare cu care se confruntă, considerente în raport de care, în favoarea acestuia, au fost reţinute şi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 - 76 alin. (2) C. pen. şi s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii stabilită sub minimul special prevăzut de lege, sancţiune de natură a asigura scopul sancţionator preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.
În raport de criteriile generale de individualizare enunţate în precedent, de circumstanţele personale pe care le prezintă, inculpatul nefiind predispus de a comite în viitor alte fapte penale, prima instanţă a constatat îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 861 C. pen. şi a apreciat că reeducarea acestuia se poate realiza şi fără executarea efectivă a pedepsei închisorii şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 863 C. pen.
În latura civilă a cauzei, partea vătămată I.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 lei daune materiale şi suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale. A arătat partea vătămată că, la data când a fost lovit de către inculpat, efectua munci ocazionale ca şofer pe maşină de transport, s-a aflat în imposibilitate de a efectua serviciile de transport mărfuri, că prin intervenţia chirurgicală pe care a suferit-o la cap a rămas cu o infirmitate permanentă, iar starea de sănătate nu a fost restabilită. În dovedirea pretenţiilor materiale partea civilă a solicitat audierea martorilor A.G. şi I.C., din depoziţiile cărora rezultă că partea vătămată a fost în imposibilitate de a munci o perioadă de peste 4 luni după externarea din spital, că realiza un venit lunar de aproximativ 2.500 - 3.000 lei pe lună din vânzarea produselor agricole şi transporturile de mărfuri pe care le efectua.
În ce priveşte pretenţiile solicitate de către partea civilă I.C. cu titlu de daune materiale, având în vedere numărul mare de zile necesare pentru îngrijiri medicale şi probele menţionate mai sus, tribunalul a apreciat că suma de 6.000 lei reprezintă o dezdăunare efectivă şi echitabilă. De asemenea, ca urmare a acţiunii ilicite a inculpatului, care a urmărit uciderea persoanei prin aplicarea de lovituri în zone vitale, tribunalul a constatat justificată în totalitate cererea pentru acordare de daune morale, apreciind cuantumul acestora la nivelul sumei de 10.000 lei la care urmează a fi obligat, întrucât subzistă în totalitate temeiul răspunderii civile delictuale, potrivit prevederilor art. 998 şi urm. C. civ.
În cauza dedusă judecăţii, daunele morale solicitate de partea civilă au caracterul unui prejudiciu corporal, determinat de suferinţa fizică la care a fost supusă, criteriile de cuantificare a acestuia fiind evidente prin însăşi rezultatul produs, respectiv cauzarea unei infirmităţi fizice permanente prin lipsa de substanţă osoasă craniană, chiar în condiţiile protezării defectului osos. Cuantificarea daunelor morale, astfel cum s-a statuat în jurisprudenţă, este un atribut exclusiv al instanţei de judecată, care însă trebuie să reflecte o reparaţie justă din punct de vedere material a prejudiciului nepatrimonial, dar să constituie şi o pedeapsă pentru autorul faptei ilicite, în scopul de a preveni pe viitor comiterea unor fapte similare. Prin atribuirea sumei de 10.000 lei cu acest titlu, tribunalul a apreciat că părţii civile i s-a adus o reparaţie echitabilă prejudiciului corporal ce i-a fost cauzat, totodată reprezentând şi o sancţiune pentru inculpat, care a comis fapta prejudiciabilă.
B. Împotriva sentinţei de mai sus a declarat apel partea civilă I.C., care a arătat oral în faţa instanţei că prima instanţă a aplicat o pedeapsă prea blândă şi a stabilit un mod de executare al acesteia necorespunzător pericolului social.
Prin Decizia penală nr. 72 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie s-a admis apelul declarat de partea civilă I.C. împotriva sentinţei penale menţionate, care a fost desfiinţată în parte cu privire la soluţionarea laturii penale, iar în baza art. 20, 174, 175 lit. i) C. pen. cu art. 74 lit. c), art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi la 2 ani pedeapsă complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat ca întemeiate criticile formulate de partea vătămată, reţinând că inculpatul se face vinovat de săvârşirea unei infracţiuni de tentativă de omor calificat, iar în raport de dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen. a constatat că faţă de fapta săvârşită şi urmarea produsă părţii vătămate - lipsa de substanţă osoasă craniană ce conferă victimei o infirmitate fizică permanentă - pedeapsa aplicată este prea blândă iar modul de executare al pedepsei deficitar stabilit, scopul pedepsei neputându-se realiza decât prin executarea cu privare de libertate a pedepsei.
În consecinţă, instanţa de apel a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.
C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei citări a inculpatului la instanţa de apel, precum şi a greşitei individualizări a pedepsei, în raport de împrejurările comiterii faptei şi datele ce caracterizează persoana inculpatului - care are o mamă în vârstă şi bolnavă, mai are în întreţinere o fiică din prima căsătorie, iar în prezent lucrează ca zilier pentru întreţinerea familiei - solicitând menţinerea soluţiei instanţei de fond.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 4, 14 şi 21 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele.
1. În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 4 C. proc. pen., pus în discuţie din oficiu de Înalta Curte, în raport de împrejurarea că dezbaterile din apel s-au desfăşurat în şedinţă nepublică deşi nu s-a dispus de către instanţă în acest sens, Curtea constată că deşi în preambulul deciziei există menţiunea nepublicităţii şedinţei, în conţinutul practicalei se arată că „la apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns apelantul parte vătămată, asistat de apărător ales", astfel că apreciază că este vorba de o eroare materială, posibilă prin preluarea preambulului deciziei de la o altă hotărâre care s-a desfăşurat la aceeaşi dată în şedinţă nepublică.
2. Referitor la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., invocat de inculpat, acesta susţinând că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită deoarece pe citaţie nu este indicat numele agentului procedural care a afişat-o, Curtea constată critica nefondată, întrucât, pe de o parte, respectiva menţiune nu face parte dintre cele obligatorii, prevăzute de dispoziţiile art. 176 C. proc. pen., iar pe de altă parte, eventuala nerespectare a dispoziţiilor art. 181 din acelaşi cod, referitoare la menţiunile de pe dovada de primire şi procesul verbal de predare a citaţiei - în speţă neindicarea expresă a numelui agentului procedural care a procedat la afişare, ci doar a unei prescurtări a numelui acestuia - nu atrage nulitatea procedurii de citare, în condiţiile în care respectiva dovadă poartă ştampila oficiului poştal de la destinaţie şi semnătura agentului.
3. Sub aspectul individualizării pedepsei, instanţa de apel a constatat că circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. au fost corect reţinute în sarcina inculpatului, dar că acestea nu justifică şi aplicarea unei pedepse în condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, apreciind că în raport de fapta săvârşită şi urmarea produsă - lipsa de substanţă osoasă craniană ce conferă victimei o infirmitate fizică permanentă - pedeapsa aplicată este prea blândă iar modul de executare al pedepsei deficitar stabilit, scopul pedepsei neputându-se realiza decât prin executarea cu privare de libertate a pedepsei.
În opinia Înaltei Curţi, individualizarea făcută de instanţa de apel, cu o motivare extrem de sumară, nu corespunde criteriilor prevăzute de dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen. Dimpotrivă, prima instanţă a procedat la o individualizare mai fidelă criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând că în raport de natura faptei comise, pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost comisă şi datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului (nu este cunoscut cu antecedente penale, are o mamă în vârstă şi bolnavă, mai are în întreţinere o fiică din prima căsătorie, în prezent lucrează ca zilier pentru întreţinerea familiei, este cunoscut ca o persoană sociabilă cu o conduită bună, iar din concluziile referatului de evaluare a rezultat că prezintă suficienţi factori protectivi care să acţioneze în asigurarea adaptării sociale), sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Ca atare, apreciind că individualizarea făcută de instanţa de fond este justă atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât şi al modalităţii de executare, Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va desfiinţa Decizia recurată şi va menţine soluţia fondului, constatând că pedeapsa aplicată de prima instanţă este bine dozată, atât în ceea ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare, fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penală.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei recurate pe care o va casa în totalitate, menţinând soluţia primei instanţe.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 72 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Casează Decizia recurată şi menţine sentinţa penală nr. 89/ P din 28 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 388/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3493/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
