ICCJ. Decizia nr. 354/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.354/2010
Dosar nr. 1064/57/200.
Şedinţa publică din 1 februarie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă:
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, petiţionarii G.P. şi G.E. au solicitat desfiinţarea rezoluţiei adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 597/P/2009 şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului T.S., sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 192 alin. (1) C. pen.
În motivarea plângerii, petiţionarii au arătat, în esenţă, că soluţia parchetului se întemeiază pe un probatoriu insuficient şi greşit administrat, iar descoperirea unor împrejurări noi, necunoscute, impun reluarea procedurilor de urmărire penală. Au precizat că doi agenţi de poliţie aflaţi în subordinea intimatului, au intrat abuziv în imobilul lor, încălcându-le dreptul la intimitate.
Prin sentinţa penală nr. 104 din 24 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarii G.P. şi G.E. împotriva rezoluţiei nr. 597/P/2009 din 14 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cu obligarea acestora la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia nr. 597/P/2009 din 14 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul T.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 192 alin. (1) C. pen.
Cu ocazia adoptării rezoluţiei, s-a reţinut de către parchet că în dosarul nr. 86/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, urmare a plângerii formulate de numiţii G.P. şi G.E. s-au efectuat acte de cercetare penală faţă de intimatul T.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) S-a reclamat faptul că la data de 16 august 2007, poliţistul şi trei lucrători din cadrul Poliţei Sibiu au pătruns în locuinţa persoanelor vătămate împreună cu R.V., fără a avea autorizaţia necesară, le-a interzis apropierea de uşa imobilului şi au sustras mai multe bunuri, activitatea continuând şi pe data de 17 august 2007. In cauză, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen. în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen.
Această soluţie de netrimitere în judecată a fost menţinută de Curtea de Apel Alba Iulia prin sentinţa penală nr. 103 din 9 septembrie 2008 şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 3856 din 24 noiembrie 2008.
Examinând probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că nu există nici un temei legal de reluare a cercetărilor penale, fiind incident principiul non bis in idem, iar prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive într-o cauză având ca obiect plângere împotriva soluţiei dispusă de procuror, s-a apreciat că rezoluţia nr. 86/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a intrat sub autoritate de lucru judecat.
În drept, s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. f) şi j) C. proc. pen.
Prin rezoluţia emisă de procurorul general la 12 august 2009 în dosarul nr. 681/II/2/2009 a fost respinsă plângerea formulată de petiţionarii G.P. şi G.E. împotriva rezoluţiei sus amintite.
In motivarea acesteia rezoluţii s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 103 din 09 septembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia şi Decizia penală nr. 3856 din 24 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, dispusă în dosarul nr. 86/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Potrivit dispoziţiilor art. 278/1 C. proc. pen., persoana în privinţa căreia, judecătorul, prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, cu excepţia situaţiei în care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală, ceea ce nu este cazul.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că procurorul de caz a depus toate diligentele conferite de lege pentru a-şi forma o convingere clară şi obiectivă asupra faptelor expuse de petiţionari, că în mod corect s-a apreciat de către parchet că existenţa unei hotărâri definitive prin care s-a statuat asupra acuzaţiilor aduse, impune soluţia de neîncepere a urmăririi penale, iar aspectele invocate de petiţionară reprezintă o reiterare a acuzaţiilor aduse în plângerea ce a făcut obiectul dosarului nr. 86/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
De asemenea, s-a mai reţinut că actele premergătoare nu au confirmat săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, intimatul nedepăşindu-şi prerogativele conferite de lege şi de statutul său de poliţist, iar în ce priveşte infracţiunea de violare de domiciliu, ansamblul actelor de la dosar confirmă lipsa oricărei posibilităţi a intimatului de a realiza o pătrundere tară drept, atâta vreme cât numitul R.V. îi prezentase cartea de identitate din care reieşea că domiciliul său era la acea adresă.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat recurs petiţionarii G.P. şi G.E., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că petiţionarii G.P. şi G.E. au formulat o primă plângere împotriva intimatului T.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susţinând că la data de 16 august 2007, împreună cu alţi trei lucrători de poliţie au pătruns fără drept în locuinţa lor şi au sustras mai multe bunuri, activitatea continuând şi la data de 17 august 2007.
Această plângere a format obiectul dosarului nr. 86/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluţia procurorului fiind menţinută prin sentinţa penală nr. 103 din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, definitivă prin Decizia nr. 3856 din 24 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La data de 22 iunie 2009, petiţionarii au formulat o nouă plângere la Inspectoratul General al Poliţiei Române prin care reclamă comportamentul abuziv al subcomisarului de poliţie T.S. din cadrul I.PJ. Sibiu, din data de 16 august 2007. Plângerea a fost trimisă spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, formând obiectul dosarului nr. 597/P/2009, în care s-au efectuat acte premergătoare urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Potrivit dispoziţiilor art. 278/1 alin. (11) C. proc. pen., persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute de art. 10.
Având în vedere aceste dispoziţii, în mod corect, procurorul a constatat că nu există temei legal pentru reluarea cercetărilor penale şi a apreciat că rezoluţia nr. 89/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a intrat sub autoritate de lucru judecat, dispunând neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul T.S. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 192 alin. (1) C. pen.
Reţinând că plângerea formulată de petiţionari reprezintă o reiterare a acuzaţiilor aduse în plângerea ce a făcut obiectul dosarului nr.86/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi care s-a finalizat cu o soluţie de neurmărire, menţinută de instanţele de judecată, instanţa de fond a constatat că nuanţările făcute de către petiţionari nu justifică trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, pronunţând astfel o hotărâre legală şi temeinică.
Ca atare, recursurile declarate de petiţionari apar ca nefondat şi în temeiul art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respinse.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de petiţionarii G.P. şi G.E. împotriva sentinţei penale nr. 104 din 24 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă fiecare recurent petiţionar la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 1 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 296/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 366/2010. Penal → |
|---|
