ICCJ. Decizia nr. 3908/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3908/2010
Dosar nr. 5406/86/2009
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Suceava, secţia penală prin Sentinţa penală nr. 49 din 4 martie 2010 l-a condamnat pe inculpatul N.M. (fiul lui I. şi T., născut în comuna Forăşti, sat Uideşti, jud. Suceava, domiciliat în comuna Forăşti, necăsătorit, pensionar, fără antecedente penale) la 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării de la 23 iulie 2009 la pronunţare.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest.
L-a obligat pe inculpat să plătească 2000 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul a fost căsătorit cu V.E. între anii 1978 - 1981 când au divorţat. După aproximativ 10 ani cei doi au reluat relaţia, trăind în concubinaj, locuind alternativ la domiciliile lor. Relaţia de concubinaj s-a desfăşurat sub semnul numeroaselor certuri şi intrigi ivite pe fondul consumului de băuturi alcoolice dar şi datorită geloziei, determinată de V.E. care întreţinea relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi din localitate.
În după-amiaza zilei de 21 iulie 2009, în timp ce inculpatul se afla la o terasă din localitatea Manolea, a observat-o pe concubină ieşind dintr-un local, urmată de consăteanul A.G., cei doi îndreptându-se spre locuinţa femeii. A doua zi, 22 iulie 2009, după ce toată dimineaţa a consumat o cantitate apreciabilă de rom, inculpatul a hotărât să pună capăt relaţiei cu fosta soţie. Pentru aceasta a pus într-o sacoşă hainele şi lenjeria intimă precum şi un ciocan pe care concubina i l-a dat pentru a-i înlocui coada, apoi în jurul orelor 14:00 a ajuns la locuinţa concubinei, care potrivit declaraţiei inculpatului se afla în stare de ebrietate.
Inculpatul a întrebat-o pe concubină ce a făcut în seara anterioară şi ce a căutat numitul A.G. în casa ei şi pentru că nu i-a răspuns la întrebări a început să o lovească cu pumnii, cu palmele şi picioarele pe întreg corpul. Potrivit celor declarate de inculpat în acel moment se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, era gelos şi nu a mai ţinut cont de nimic. Mai mult, a continuat să-şi lovească concubina cu ciocanul pe care-l adusese în geantă, apoi a tras-o afară din locuinţă, lovind-o din nou cu pumnii şi în special cu picioarele la nivelul corpului, în piept. Realizând că victima abia mai mişca şi respira foarte greu, a dezbrăcat-o de haine, a stropit-o şi a spălat-o cu apă în speranţa că îşi va reveni.
Mai târziu a mers la dispensarul din localitate unde a anunţat că V.E. a decedat la locuinţa ei.
Potrivit raportului de necropsie din 6 august 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, moartea victimei V.E. a fost violentă, s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă şocului traumatic hemoragic produs prin politraumatism cu multiple hematoame, echimoze şi plăgi contuze sângerânde (asociat hemoragiei subarahnoidiene şi intraventricular -cerebrale produsă prin acelaşi politraumatism şi aspiraţiei intratraheo-bronşice de sânge provenit de la plăgile enco-bucale).
Politraumatismul s-a produs prin loviri active cu corpuri şi mijloace contondente.
În drept, fapta inculpatului care prin lovire cu palmele, pumnii, picioarele şi un ciocan, a cauzat victimei leziuni care în scurt timp au condus la deces, a fost încadrată de prima instanţă în disp. art. 174 alin. (1) C. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, care a criticat-o ca netemeinică şi nelegală, întrucât la individualizarea pedepsei nu au fost avute în vedere aspecte precum starea şi comportamentul victimei şi faptul că a colaborat cu organele de anchetă, a întreţinut-o pe victimă din milă şi a încercat să-i ofere primul ajutor.
Prin Decizia penală nr. 57 din 18 august 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală, a fost admis apelul declarat de inculpat, a fost desfiinţată în parte sentinţa şi în rejudecare a fost condamnat inculpatul în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., la 6 ani şi 4 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus durata arestării preventive de la 4 martie 2010 la zi.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Inculpatul a criticat decizia şi sentinţa ca fiind nelegale şi netemeinice şi a cerut casarea lor şi în rejudecare să fie achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând în esenţă că nu există nici un martor care să îl plaseze la locul faptei;
- nu există dovezi directe că el este acela care a aplicat lovituri victimei;
- urmele de pe corpul victimei identificate la necropsie, în majoritate au fost produse prin lovire directă. Există însă şi lovituri din cădere - produse în urma căderilor victimei atunci când era beată şi se lovea de diferite corpuri dure;
- nu s-au stabilit care sunt loviturile active şi care sunt cele produse prin cădere şi care din acestea au avut caracter tanatogen;
- nu s-a putut stabili dacă decesul s-a produs din cauza consumului de alcool (alcoolemia era foarte mare 4,5gr ‰) sau din cauza loviturilor, dacă fiecare din aceşti factori singuri au produs moartea sau dacă în mod conjugat, în acest caz care a fost ponderea în producerea morţii.
Prin recursul procurorului decizia este criticată pentru netemeinicie, caz de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Se susţine că pentru a reduce pedeapsa instanţa de apel a motivat că „loviturile aplicate de inculpat victimei nu sunt cauza unică ce a dus la decesul acesteia, o contribuţie esenţială revenind şi stării acesteia de intoxicaţie etilică acută.
Se arată că, faptul că la decesul victimei au concurat şi alţi factori, nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante, în condiţiile în care inculpatul s-a comportat deosebit de violent faţă de victimă. Astfel, deşi victima se afla într-o stare critică datorată consumului de alcool, în imposibilitatea de a se apăra, inculpatul i-a aplicat cu intensitate multiple lovituri cu urmări grave, astfel că nu se justifică reţinerea unor circumstanţe atenuante.
Verificând decizia şi sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul procurorului este fondat, iar recursul declarat de inculpat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă, au dat faptei săvârşită de inculpat încadrarea juridică legală iar prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei spre deosebire de instanţa de apel, care a reţinut greşit circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.
Inculpatul prin motivele de recurs a ajuns să susţină fără nici un argument că vinovăţia sa nu a fost dovedită cu probe directe, nu există nici un martor care să-l plaseze la locul faptei, nu există dovezi certe că a aplicat lovituri victimei.
Inculpatul, personal audiat în 23 iulie 2009 de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, a descris pe larg faptele care s-au petrecut în 21 şi 22 iulie 2009, cum a văzut-o pe concubină plecând de la bar cu un consătean, A.G., cum a hotărât să se despartă de victimă, i-a pus lucrurile în sacoşă şi i le-a dus în ziua de 22 iulie 2009 acasă. Tot inculpatul a făcut referire la faptul că a pus coadă ciocanului victimei pe care l-a luat în sacoşă şi i l-a dus în 22 iulie 2009, ciocan cu care i-a aplicat câteva lovituri şi pe care s-au găsit pete de sânge.
Audiat cu ocazia prezentării în faţa judecătorului, pentru soluţionarea propunerii de arestare, a descris din nou modul cum a procedat pentru ca în cursul cercetării penale să-şi schimbe total declaraţiile. Audiat la 14 octombrie 2009 inculpatul a arătat că în ziua de 22 iulie a mers la victimă să-i spună că a hotărât să se despartă că a găsit-o întinsă pe pat bolborosind şi beată. Pentru că victima bolborosea şi nu putea să se înţeleagă cu ea a turnat pe ea o cană cu apă apoi a scos-o afară în curte unde a udat-o cu 2 căldări de apă după care văzând că nu-şi revine a mers şi a anunţat medicul. A arătat că nu îşi mai menţine declaraţiile date la procuratură pentru că a fost intimidat.
În cursul soluţionării apelului şi a recursului inculpatul invocă în apărarea sa pe lângă cele arătate, în cele ce preced, şi faptul că nu s-a putut stabili dacă loviturile aplicate sunt cauza unică a decesului sau decesul s-a produs din cauza alcoolemiei foarte mari de 4,5 ‰, ori au contribuit conjugat la deces şi care a fost ponderea lor.
Apărările pe care invocă inculpatul sunt contrazise de probele administrate. La domiciliul victimei a fost găsită plasa din rafie în care, aşa cum a declarat inculpatul (la 23 iulie 2009) a pus hainele victimei, lenjerie intimă şi un ciocan, ciocanul găsit la faţa locului, cu urme de sânge.
Martora T.M., audiată a doua zi după comiterea crimei, a arătat că în ziua de 22 iulie 2009 l-a observat pe inculpat intrând în curtea casei victimei având în mână o sacoşă (plasă) mare, probabil din rafie de culoare albă.
Martora a mai arătat că inculpatul purta nişte pantaloni închişi la culoare, nu a văzut momentul când a plecat inculpatul, însă după câtva timp când au venit poliţia şi legistul, era îmbrăcat în costum.
Din probele administrate rezultă că pe pantalonul de trening din bumbac de culoare neagră ridicat de la inculpat, s-au constatat la nivelul ambilor craci, la partea anterioară, pete masive diluate de culoare brun roşcat cu aspect de sânge.
Instanţele au reţinut corect că traumatismele şi implicit decesul sunt datorate unor leziuni produse prin lovire activă (lovituri aplicate de inculpat cu pumnii, picioarele şi un ciocan).
Prin Avizul Comisiei de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale de pe lângă Institutul de Medicină Legală Iaşi, din 21 aprilie 2010 se arată că atât leziunile traumatice evidenţiate la examenul extern şi intern al cadavrului, prin şocul traumatico-hemoragic, cât şi intoxicaţia etanolică severă, luate separat au avut capacitate tanato-generatoare, dar la cazul în speţă ele se intrigă de o manieră indisociabilă încât nu există criterii obiective de a preciza care este ponderea lor exactă în determinismul morţii.
Aspectul leziunilor traumatice constatate pe corpul victimei pledează pentru producerea lor în cadrul aceluiaşi eveniment, posibil pe data de 22 iulie 2009 iar tipul şi morfologia pledează pentru producere prin lovire activă ipoteza producerii prin căderi repetate fiind puţin plauzibilă.
Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici a aprobat la 10 iunie 2010 Avizul Comisiei de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale de pe lângă Institutul de Medicină Legală Iaşi nr. 21175/2010.
Având în vedere declaraţiile inculpatului şi actele medico-legale la care s-a făcut referire, în mod temeinic s-a reţinut de către instanţe că activitatea inculpatului, de aplicare a mai multor lovituri cu pumnii, picioarele şi un ciocan pe întreg corpul victimei constituie o contribuţie esenţială la decesul acesteia, care nu ar fi avut loc în lipsa acestor lovituri.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, precum şi persoana inculpatului care a avut o poziţie procesuală oscilantă.
În considerarea acestor critici, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., de reeducare şi prevenire a săvârşirii altor infracţiuni poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 10 ani.
Instanţa de apel, având în vedere motivele invocate de inculpat care a susţinut că prima instanţă nu a avut în vedere aspecte precum starea şi comportamentul victimei a admis apelul. A motivat că deoarece loviturile aplicate de inculpat victimei nu sunt cauza unică ce a dus la decesul acesteia, o contribuţie revenind şi stării acesteia de intoxicaţie etilică acută se impune reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. şi reducerea pedepsei.
Recursul declarat de procuror care a invocat drept caz de casare disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. este întemeiat.
Circumstanţele judiciare sunt împrejurări de fapt care numai raportate la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă şi la persoana infractorului pot dobândi, prin apreciere valenţe atenuante.
Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special şi învederează o satisfacere, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Legiuitorul a enumerat în art. 74 lit. a), b) şi c) cu caracter exemplificativ câteva împrejurări care pot fi considerate circumstanţe atenuante.
Astfel, „conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii”, „stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită”, atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii şi arestării participanţilor, pot constitui circumstanţe atenuante judiciare.
Împrejurările enumerate au doar caracter exemplificativ, în principiu orice altă împrejurare putând fi reţinută ca circumstanţă atenuantă dacă în ansamblul datelor cauzei are valoarea unui element uşurător, exceptând bineînţeles cele pe care legea le consideră circumstanţe agravante.
În literatura juridică li s-a recunoscut caracter atenuant unor împrejurări cum ar fi nivelul cultural redus ori lipsa de experienţă a infractorului, mobilul ori scopul infracţiunii, cazurile de slăbire a facultăţilor mintale, altele decât cele care duc la iresponsabilitate, cum ar fi stările provocate de boală, de senilitate, starea de înapoiere mintală, valoarea redusă a prejudiciului.
În general în stabilirea circumstanţelor atenuante trebuie avute în vedere - osebit de datele personale ale făptuitorului - mai ales acele împrejurări care pot avea o mai strânsă legătură cu natura infracţiunii săvârşite, în cazul infracţiunilor de violenţă vor interesa mai ales circumstanţele în care s-a produs atacul.
În speţă s-a reţinut că inculpatul gelos pe victimă, datorită comportamentului acesteia din preziua omorului, a hotărât să se despartă de ea, i-a strâns lucrurile într-o plasă (sacoşă) de rafie în care a pus şi ciocanul victimei, a mers la aceasta şi enervat că era beată şi nu-i răspundea, a lovit-o în mod repetat cu pumnii, picioarele şi ciocanul până când aceasta a decedat.
Instanţa de apel a motivat că nu se poate reţine o altă formă de vinovăţie în condiţiile în care activitatea violentă - lovirea cu picioarele şi ciocanul la nivelul întregului corp - relevă o acceptare a producerii rezultatului, moartea, dată fiind violenţa loviturilor, numărul acestora, în zone vitale ale corpului şi rezistenţa redusă a victimei.
Aşa fiind, în mod greşit, curtea motivând „că având în vedere faptul că loviturile aplicate de inculpat nu sunt cauza unică care a dus la decesul acesteia, o contribuţie esenţială revenind şi stării acesteia de intoxicaţie etilică acută” a acordat semnificaţia de circumstanţă unei împrejurări exterioare acţiunii inculpatului şi persoanei acestuia.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de prima instanţă la limita minimului special prevăzut de art. 174 C. pen. a fost individualizată, motiv pentru care admiţând recursul procurorului şi procedând la rejudecarea cauzei în condiţiile art. 38515 pct 2 lit. d) C. proc. pen. - va casa decizia şi va menţine sentinţa.
În temeiul art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce arestul preventiv conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi împotriva Deciziei penale nr. 57 din 18 august 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia atacată şi menţine Sentinţa penală nr. 49 din 4 martie 2010 a Tribunalului Suceava.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul intimat inculpat N.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii arestării preventive de la 23 iulie 2009 la 4 noiembrie 2010.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 444/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 452/2010. Penal. Infracţiuni la legea... → |
|---|
