ICCJ. Decizia nr. 444/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 444/2010
Dosar nr. 1112/57/200.
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 143 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC V.P. SRL împotriva soluţiei procurorului emisă în dosar 589/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În cauză s-a dat eficienţă disp. art. 278/1 alin. (11) C. proc. pen. făcându-se trimitere la instituţia juridică a autorităţii de lucru judecat, împrejurare ce împiedică derularea de noi anchete penale pentru aceeaşi faptă chiar şi în contextul în care acestora li s-a dat o altă calificare juridică.
În termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului de către petentă. Acesta nu a fost motivat în scris iar petenta, prin reprezentat, nu s-a înfăţişat în faţa instanţei de recurs.
I.C.C.J. reţine următoarele:
Pentru a avea o reprezentare concretă a cauzei se impune a reda în detaliu reclamaţia ce a stat la baza derulării anchetei penale, precum şi derulările procesuale întreprinse.
Astfel, petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc B.T. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi furt prev. de art. 208 -209 C. pen.
În motivarea plângerii formulate petenta a susţinut că executorului judecătoresc a săvârşit următoarele fapte.
- în data de 16 noiembrie 2006 a întocmit un proces verbal de licitaţie în dosarul nr. 350/2003 în care a consemnat că sunt supuse vânzării bunuri proprietatea debitoarei SC M. & C.C. SRL deşi i s-a adus la cunoştinţă că bunurile erau proprietatea petentei.
- în data de 17 noiembrie 2006 a întocmit un nou proces verbal prin care a încercat să vândă aceleaşi bunuri pe care a încercat să la vândă cu o zi înainte în cadrul aceluiaşi dosar de executare.
- în data de 14 decembrie 2006 a întocmit un proces verbal de executare în dosarul 350/2003 în care a menţionat că s-au ridicat de către adjudecatar bunuri proprietatea SC M. & C.C. SRL deşi şi de această dată i s-a adus la cunoştinţă că bunurile sunt proprietatea SC V.P. SRL.
Prin rezoluţia din 09 iulie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc B.T. cu motivarea că în cauză s-a mai pronunţat o soluţie de către procuror care a fost confirmată de către instanţe.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Alba Iulia cu motivarea că soluţia atacată este legală şi temeinică, aspect confirmat, după cum s-a arătat, inclusiv la nivelul instanţei de fond.
Esenţial de remarcat este că prin rezoluţia din 11 iunie 2007, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 206/P/2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a executorului judecătoresc B.T. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 290, art. 220 alin. (1) şi art. 323 C. pen.
În cuprinsul acestei rezoluţii s-a reţinut că învinuirea adusă executorului judecătoresc se referă la fapta de a fi întocmit în această calitate, la 16 noiembrie 2006, în dosarul execuţional 350/2003, procesul verbal de licitaţie având ca obiect bunuri care, la data respectivă nu se aflau în proprietatea debitorului ci în proprietatea persoanei vătămate, respectiva SC V.P. SRL.
Parchetul a reţinut, din probele administrate în cauză, că nu a rezultat niciun element care să conducă la concluzia că executorul judecătoresc ar fi acţionat cu rea credinţă în vederea prejudicierii intereselor persoanei vătămate. În acest sens s-a motivat că factura fiscală prin care partea vătămată justifică susţinerea faptului că a cumpărat de la debitor bunurile supuse executării nu poartă nicio semnătură din partea persoanelor autorizate ori a delegatului cumpărătorului şi că deşi a luat cunoştinţă de sechestrarea bunurilor supuse executării la data de 20 octombrie 2005 şi că aceste bunuri au fost utilizate ca şi garanţie mobiliară fiind trecute în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Imobiliare din data de 04 iulie 2006 partea vătămată nu a făcut contestaţie la executare.
Soluţia dată prin această rezoluţie a fost menţinută prin rezoluţia din 3 decembrie 2007 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin sentinţa penală nr. 36/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată împotriva acestor rezoluţii. Hotărârea instanţei de fond a rămas definitivă prin Decizia 2059/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. 13/57 /2008.
Faţă de această derulare procesuală, în contextul reclamaţiei concrete aduse, mai sus detaliată, nu sunt de făcut trimiteri decât la textele legale incidente.
Art. 2781 - Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii.
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată.
În situaţia prevăzută în alin. (8) lit. a), persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.
În speţă, prin plângerea înregistrată la parchet sub nr. 667/II/2/2009 petenta a urmărit tragerea la răspundere penală a făptuitorului pentru aceeaşi faptă care a făcut obiectul verificărilor prin dosarul penal nr. 206 /P/2007 respectiv pentru că în cursul executări silite în dosarul execuţional 350/2003 ar fi supus vânzării la licitaţie publică bunuri despre care partea vătămată susţine că ar fi fost proprietatea sa. În susţinerea afirmaţiilor sale petentul nu a invocat fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost avute în vedere la momentul soluţionării primei cereri.
În aceste condiţii în mod legal şi cu deplin temei în cauză nu au mai fost efectuate verificări de fond şi s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 2781 alin. (11) C. proc. pen.
Hotărârea 36/2008 a Curţii de apel Alba Iulia împiedecă derularea de noi proceduri judiciare în faza de urmărire penală pentru aceleaşi fapte chiar dacă acestora li s-a dat o altă calificare juridică.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanţa va respinge recursul ca fiind nefondat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC V.P. SRL împotriva sentinţei penale nr. 143/2009 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 39/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 3908/2010. Penal → |
|---|
