ICCJ. Decizia nr. 396/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 396/2010
Dosar nr. 9598/1/2009
Şedinţa publică din 12 martie 2010
Asupra plângerii de faţă
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, numitul M.C.V. a solicitat efectuarea de cercetării faţă de M.I. - judecător în cadrul Curţii de Apel Ploieşti , secţia penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)) neglijenţă în serviciu (art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)) şi de favorizare a infractorului (art. 264 C. pen.), fapte ce ar fi fost săvârşite în legătură cu modul de soluţionare a dosarului nr. 1322/42/2008, dosar în care în baza art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale adoptată faţă de magistratul O.A.
Prin Rezoluţia nr. 726/ /P din 22 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)) neglijenţă în serviciu (art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)) şi de favorizare a infractorului (art. 264 C. pen.), faţă de intimata M.I. - judecător în cadrul Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru a adopta soluţia de neîncepere a urmăririi penale, Parchetul a apreciat că nu există indicii din care să rezulte săvârşirea de către intimată a faptelor reclamate.
Prin procesul-verbal nr. 726/P/2009 din 23 noiembrie 2009, în baza art. 195 C. proc. pen. s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul rezoluţiei din 22 iulie 2009, în sensul "că s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător Cristina Georgescu de la Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi nu M.I. cum din eroare s-a menţionat în rezoluţia suscitată".
Plângerea, formulată de petiţionară în baza art. 278 C. proc. pen., împotriva sus-arătatei Rezoluţii, a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia nr. 25886/5659/II/2/2009 din 26 noiembrie 2009 a Procurorului Şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că rezoluţia atacată este legală şi temeinică.
Împotriva sus-menţionatelor rezoluţii, petiţionarul M.C.V. a formulat plângerea de faţă, la dezbaterea căreia a lipsit.
Examinându-se întregul dosar al cauzei şi rezoluţia atacată în condiţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., în raport şi cu motivare scrisă (fila 1) se constată că soluţia adoptată de procuror - confirmată în condiţiile art. 278 C. proc. pen. - este temeinică şi legală şi, pe cale de consecinţă, plângerea de faţă se învederează nefondată.
Înalta Curte constată că, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă săvârşirea vreunei fapte penale de către magistratul intimat, iar simpla nemulţumire faţă de soluţia dată de acesta nu poate constitui un argument solid şi serios pentru a declanşa urmărirea penală împotriva sa.
Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit de soluţia adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care aceasta Ie-a indicat în plângerea sa.
Împotriva unor acte ale procurorului sau a unor hotărâri considerate nelegale şi netemeinice dispoziţiile legale prevăd posibilitatea exercitării căilor de atac, tocmai pentru ca, în cazul unor greşeli, acestea să poată fi îndreptate, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea ca pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti sau a unei soluţii de către procuror să poată fi considerată, prin ea însăşi, infracţiune.
Dacă s-ar admite ca împotriva magistraţilor care au pronunţat o hotărâre judecătorească sau care au dispus o anume soluţie să se poată face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
Soluţionând cauza în care petiţionarul a fost parte şi pronunţând o soluţie - întâmplător, defavorabilă acestuia - intimata nu au făcut altceva decât să îndeplinească activităţi şi acte atribuite în competenţa sa prin lege, motiv pentru care în sarcina acesteia nu se poate reţine vreo faptă penală.
În consecinţă, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimata şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu a comis fapte care să atragă răspunderea sa penală , Înalta Curte, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea formulată de petiţionarul M.C.V., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, rezoluţie care va fi menţinută.
Totodată, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.C.V. împotriva rezoluţiei nr. 726/P/2009 din 22 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3990/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 400/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
