ICCJ. Decizia nr. 4010/2010. Penal. Mandat european de arestare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4010/2010
Dosar nr. 8633/1/2010
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Deliberând, constată:
Prin încheierea pronunţată la data de 20 octombrie 2010 în Dosarul penal nr. 2820/54/2010, Curtea de Apel Craiova a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Slatina, judeţul Olt, faţă de persoana solicitată C.M.I. - fiul lui I. şi L., pe o perioadă de 30 zile, începând cu 20 octombrie 2010, până la 18 noiembrie 2010.
În baza art. 145 alin. (1)1 C. proc. pen., s-a dispus ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată să respecte următoarele obligaţii:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliţie Slatina - Olt, conform programului de supraveghere întocmit de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.
I s-a atras atenţia persoanei solicitate asupra dispoziţiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen. privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive în caz de încălcare cu rea credinţă a obligaţiilor dispuse sau a măsurii aplicate.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate C.M.I., de sub puterea ordonanţei de reţinere nr. 27/2010 din 19 octombrie 2010, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 8722/II/5/2010, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond a apreciat, având în vedere, pe de o parte, cererea de executare a mandatului european de arestare emis pentru comiterea infracţiunilor de apartenenţă la o organizaţie criminală şi înşelăciune, de autorităţile judiciare franceze - Judecătorul de Instrucţie din Lille, iar pe de altă parte Dosarul Curţii de Apel Craiova nr. 3784/104/2008, cu termen de soluţionare la data de 16 noiembrie 2010, dosar în care persoana solicitată C.M.I. are calitatea de inculpat trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, că, în raport de dispoziţiile art. 90 alin. (1)2 din Legea nr. 302/2004 se impune solicitarea de informaţii de la autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, în sensul poziţiei adoptată de către aceasta faţă de situaţia juridică a persoanei solicitate.
În ceea ce priveşte măsura ce urmează a fi luată împotriva persoanei solicitate, astfel cum aceasta este prevăzută de dispoziţiile art. 89, respectiv, ale art. 90 din legea sus-menţionată, instanţa de fond a apreciat că măsura obligării persoanei solicitate de a nu părăsi localitatea de domiciliu, este aptă să răspundă situaţiei reale din cauza de faţă, precum şi circumstanţelor personale ale persoanei solicitate.
Acţiunea penală pornită împotriva persoanei solicitate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, în dosarul înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova sub numărul sus-arătat, împrejurarea că a respectat planul de supraveghere, astfel cum rezultă din dovezile emise de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt, plan ce atestă supunerea persoanei solicitate obligaţiilor legale, situaţia familială a acesteia - are doi copii minori în întreţinere, o stare de sănătate deteriorată - sunt elemente considerate de judecătorul fondului ca fiind de natură a justifica luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu prevăzută de art. 145 C. proc. pen.
Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, procurorul susţinând că, în mod netemeinic, instanţa de fond a apreciat că măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, dispusă faţă de persoana solicitată C.M.I. este aptă să răspundă situaţiei reale a cauzei, precum şi circumstanţelor personale ale persoanei solicitate, invocându-se pe de o parte împrejurarea că acesta este judecat în stare de libertate într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova şi că se află sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt, iar pe de altă parte, că are doi copii minori în întreţinere şi o sănătate precară.
În cauză, instanţa sesizată cu propunerea de arestare a persoanei solicitate în vederea predării către statul solicitant, fără a proceda potrivit art. 90 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a solicitat informaţii autorităţii emitente, punând în discuţia părţilor măsura preventivă ce urmează a fi luată faţă de persoana solicitată potrivit art. 89 şi art. 90 din Legea nr. 302/2004, modificată.
În condiţiile în care mandatul de arestare emis de autorităţile judiciare franceze întruneşte condiţiile de formă cerute de lege pentru executarea sa, nu se conturează în cauză existenţa vreunuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare a mandatului şi nu s-au ridicat de către persoana solicitată obiecţii privind identitatea, se impunea ca instanţa să procedeze conform art. 90 alin. (3), art. 90 alin. (7) şi art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 şi, în eventualitatea în care persoana solicitată nu ar fi consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă să dispună arestarea preventivă a acesteia. În opinia procurorului, nici unul din elementele reţinute de instanţa de fond, atât în ceea ce priveşte situaţia juridică a persoanei solicitate, cât şi în ceea ce priveşte situaţia sa personală, nu fundamentează şi nu justifică luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 C. proc. pen., singura măsură oportună să asigure soluţionarea legală a cauzei, cu respectarea principiului executării imediate a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare străine, fiind măsura arestării preventive a persoanei solicitate C.M.I.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Din actele şi lucrările de la dosar rezultă că la data de 20 octombrie 2010 a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori - propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, privind arestarea persoanei solicitate C.M.I., faţă de care autorităţile judiciare franceze au emis la data de 19 octombrie 2010, mandat european de arestare pentru comiterea infracţiunilor de apartenenţă la o organizaţie criminală şi de înşelăciune, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 450 - 1, 450 - 3, 450 - 5, 132 - 71, 313 - 1, 313 - 2, 313 - 3, 313 - 7, 313 - 8 C. pen. francez.
Potrivit mandatului european de arestare, în perioada decembrie 2008 - decembrie 2009, mai multe echipe de cetăţeni români care făceau parte din aceeaşi reţea şi acţionau împreună şi organizat, au comis pe teritoriul francez multiple înşelăciuni prin folosirea în diferite magazine şi tutungerii a unor carduri bancare, adevărate sau contrafăcute, dat toate inscripţionate pe banda magnetică cu un număr fals de card bancar. Ei au folosit aceste carduri, fie pentru a face cumpărături, fie mai ales pentru jocuri în tutungerii în scopul de a-şi procura bani în numerar. Paguba a fost estimată la sute de mii de euro, banii numerar obţinuţi din aceste înşelăciuni fiind, în parte, trimişi prin mandate W.U. în România sau Spania. Persoana solicitată C.M.I. este bănuită că ar fi principalul organizator şi instigator al acestei reţele, dând toate instrucţiunile necesare diferiţilor şefi de echipe, a transferat fonduri importante din Franţa în România şi este urmărită în calitate de autor principal.
Infracţiunile de comiterea cărora este bănuită persoana solicitată au corespondent în legea penală română în dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi ale art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Potrivit art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, în situaţia în care, în cadrul procedurii judiciare de executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată nu consimte la predare, iar judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei măsuri în acest sens, arestarea persoanei solicitate se dispune prin încheiere motivată.
Termenii imperativi folosiţi de legiuitor conduc la concluzia că, într-o asemenea ipoteză, judecătorul nu poate opta între măsura arestării şi o măsură preventivă neprivativă de libertate, privarea de libertate a persoanei solicitate impunându-se dacă, se constată că mandatul european de arestare întruneşte formal condiţiile prevăzute de lege pentru a fi executat.
Este adevărat că art. 90 alin. (1)1 din aceeaşi lege reglementează posibilitatea luării faţă de persoana solicitată a unei măsuri preventive neprivative de libertate, însă aceasta poate avea loc, numai ulterior privării iniţiale de libertate, pe parcursul procedurii judiciare de executare a mandatului european de arestare.
Această interpretare se deduce din succesiunea textelor legale, în condiţiile în care, pe de o parte, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea este prevăzută într-un alineat ulterior celui referitor la arestarea persoanei solicitate, iar pe de altă parte, ea este legată de punerea în libertate a acesteia, ceea ce presupune cu necesitate o stare privativă de libertate iniţială, preexistentă. De asemenea, despre luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea se vorbeşte după ce în art. 90 alin. (1) este reglementată durata maximă a arestării persoanei solicitate, punerea în libertate fiind o consecinţă obligatorie în situaţia în care această durată a fost depăşită.
Cu alte cuvinte, măsura obligării de a nu părăsi localitatea poate fi dispusă, ca o alternativă la măsura arestării însă, numai pe parcursul procedurii judiciare de executare a mandatului european de arestare în funcţie de durata şi rezultatele verificărilor pe care judecătorul este obligat să le întreprindă cu privire la eventuala incidenţă în cauză a unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare a mandatului, ori referitor la obiecţiile privind identitatea, pe care le poate ridica persoana solicitată.
Fiind audiată, persoana solicitată a susţinut că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare franceze faţă de împrejurarea că, pe de o parte, are calitatea de inculpat, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri într-o cauză aflată pe rolul Curţii de Apel Craiova, iar pe de altă parte, că nu a comis infracţiunile pentru care s-a emis împotriva lui mandatul european de arestare.
Întrucât mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii reciproce, autoritatea judiciară română nu are competenţa să verifice temeinicia acuzaţiilor stabilite de autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, audierea, în cazul în care persoana solicitată nu consimte la predare limitându-se la existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea, ceea ce nu este cazul în speţă.
Faţă de cele mai sus-arătate, Înalta Curte, în acord cu cele susţinute de procuror, apreciază că nici elementele vizând situaţia juridică a persoanei solicitate, nici cele privind situaţia personală a acesteia, nu fundamentează şi nici nu justifică luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de dispoziţiile art. 145 C. proc. pen.
Informaţiile ce urmează a fi solicitate autorităţii judiciare emitente a mandatului european de arestare nu vizează existenţa vreuneia dintre împrejurările ce se regăsesc între motivele de neexecutare a mandatului european de arestare prevăzute de lege, pe de o parte, iar pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că nu poate fi acordată relevanţă la stabilirea măsurii preventive ce se impune a fi luată faţă de persoana solicitată, circumstanţelor privind persoana acesteia.
În consecinţă, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de parchet, se va casa în parte încheierea şi, rejudecând, în baza art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată, se va admite sesizarea procurorului şi se va dispune arestarea preventivă a persoanei solicitate C.M.I. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
În baza art. 90 alin. (1)3 din Legea nr. 302/2004, modificată se va emite de îndată mandatul de arestare preventivă.
Neconstatându-se din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a încheierii atacate, se va menţine dispoziţia din încheiere vizând termenul acordat în vederea solicitării informaţiilor de la autorităţile franceze.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 lei până la prezentarea avocatului ales se va avansa din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii din 20 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 2820/54/2010.
Casează în parte încheierea recurată şi rejudecând, în baza art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată, admite sesizarea procurorului şi dispune arestarea preventivă a persoanei solicitate C.M.I. (fiul lui I. şi L.) pe o perioadă de 29 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
În baza art. 90 alin. (1)3 din Legea nr. 302/2004, modificată emite de îndată mandatul de arestare preventivă.
Menţine dispoziţiile din încheiere vizând termenul acordat în vederea solicitării informaţiilor de la autorităţile franceze.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondul M.J.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3877/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1094/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
