ICCJ. Decizia nr. 4020/2010. Penal. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4020/2010

Dosar nr.565/39/2008

Şedinţa publică din 11 noiembrie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Botoşani, din 23 mai 2006, au fost trimişi în judecată inculpaţii A.H. şi L.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, art. 41 alin. (2), 42 C. pen., toate cu aplicarea art. 33, 34 C. pen., G.C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 175 din Legea nr. 141/1997 cu modificările ulterioare, art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 43/2002, toate cu aplicarea art. 33, 34 C. pen. şi L.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., şi art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a), 34 C. pen., art. 37 lit. a), b) C. pen.

S-a reţinut în sarcina acestora că, în cursul lunii aprilie 2006, inculpaţii A.H., L.V. şi L.D. au constituit un grup infracţional organizat la care, ulterior, a aderat şi inculpatul G.C.V. în vederea săvârşirii unor infracţiuni de contrabandă. În acest sens, în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, în nopţile de 17/18 aprilie şi 18/19 aprilie 2006, inculpaţii A.H., L.D. şi G.C.V. (acesta doar în noaptea de 18/19 aprilie 2006), au trecut fraudulos frontiera de stat a României în Republica Ucraina, în zona bornei de demarcaţie 904, după care, în acelaşi mod şi prin acelaşi loc, au revenit pe teritoriul României introducând prin contrabandă un număr de 3.000, respectiv 3.820, pachete ţigări marca S.G., evaluate la suma de 6.820 euro, prima cantitate fiind comercializată în municipiul Suceava, iar restul fiind găsită asupra lor în dimineaţa zilei de 19 aprilie 2006 de către organele poliţiei de frontieră.

Tribunalul Botoşani, învestit cu soluţionarea, prin Sentinţa penală nr. 64 din 15 martie 2007 condamnă pe inculpatul A.H., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de:

- art. 175 din Legea nr. 141/1997 cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., cu art. 74 lit. a) şi c), 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;

- art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din lege şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;

- art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, sporită la 2 ani închisoare.

Face în cauză aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. Deduce din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive din perioada 19 aprilie 2006 - 30 iunie 2006.

Condamnă pe inculpatul G.C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de:

- art. 175 din Legea nr. 141/1997 cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare;

- art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din lege şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;

- art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

Face în cauză aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Deduce din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive din perioada 19 aprilie 2006 - 30 iunie 2006.

Condamnă pe inculpatul L.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de:

- art. 175 din Legea nr. 141/1997 cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., art. 74 lit. a) şi c), 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;

- art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;

- art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, sporită la 1 (un) an şi 8 (opt) luni.

Face în cauză aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Condamnă pe inculpatul L.V. pentru săvârşirea infracţiunilor ped. de:

- art. 26 raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997 cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., art. 37 lit. a) şi b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an;

- art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b C. pen. pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., contopeşte restul de pedeapsă de 1526 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată acestui inculpat prin Sentinţa penală nr. 295/2004 a Judecătoriei Suceava, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, sporită la 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o durată de 3 trei ani.

Face în cauză aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., deduce din pedeapsa de executat durata reţinerii preventive din 19 aprilie 2006.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., confiscă de la inculpatul A.H. în folosul statului, cantitatea de 3.820 pachete ţigări, depozitată în Camera de Corupi Delicte a Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani şi, în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., confiscă de la inculpat în folosul statului suma de 150 RON.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., confiscă de la inculpatul L.V. în folosul statului, suma de 5.470 RON consemnată la C.E.C. Sucursala Botoşani în baza chitanţei nr. X şi a unui autovehicul marca V. aflat în prezent la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., confiscă de la inculpatul L.D., în folosul statului, suma de 200 RON.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul A.H., este cetăţean al Republicii Ucraina şi e student în anul V la Universitatea I.F. din oraşul Cernăuţi. Având în vedere că nu realiza venituri, în luna noiembrie 2005, s-a hotărât să câştige bani prin vânzarea în pieţele din municipiul Suceava de bunuri alimentare şi industriale, mărfuri procurate din Cernăuţi şi revândute în România la un preţ mai mare.

În aceste împrejurări, l-a cunoscut prin intermediul unei rude, pe inculpatul L.V. din municipiul Suceava, căruia, în perioada noiembrie 2005 - martie 2006, i-a vândut diferite cantităţi de bunuri.

Din declaraţia inculpatului A.H. rezultă că acesta, aflându-se în autogara din oraşul Cernăuţi, l-a cunoscut pe un tânăr numit K. care i-a propus realizarea unor activităţi de contrabandă cu ţigări marca S.G. din Ucraina în România. În acest sens, numitul K. urma să transporte la diferite intervale de timp diverse cantităţi de ţigări în zona localităţii Oroftiana, judeţul Botoşani de unde urma a fi preluate de inculpatul A.H.

Cunoscându-l dinainte pe inculpatul L.V., inculpatul A.H. a intrat în ziua de 15 aprilie 2006 în România, prin Punctul de Frontieră Siret, s-a deplasat la locuinţa acestuia şi i-a propus să achiziţioneze ţigări de contrabandă urmând ca să-i plătească suma de 10,50 lei pentru fiecare cartuş de ţigări, având în vedere că acesta avea posibilitatea de a le revinde ulterior în pieţele municipiul Suceava cu suma de 13 lei.

Inculpatul L.V. a fost de acord şi au stabilit ca transportul pe ruta Suceava - Oroftiana şi retur să se efectueze cu microbuzul său, V., cu număr de înmatriculare (...), urmând a fi disimulate în pereţii laterali şi în capitonajul autovehiculului. În aceeaşi zi, în jurul orelor 19,00, cei doi inculpaţi s-au deplasat în satul Oroftiana pentru a identifica un localnic dispus să-i ajute în astfel de operaţiunilor de contrabandă, însă nu au găsit nicio persoană care să-i ajute în acest sens. S-au reîntors în satul Oroftiana în ziua de 16 aprilie 2006, ocazie cu care l-au întâlnit întâmplător pe inculpatul L.D., căruia i-a propus să-i ajute în desfăşurarea transportului şi depozitării ţigărilor de contrabandă convenind ca, pentru fiecare tranşă de ţigări introdusă fraudulos în România cei doi inculpaţi să-i plătească lui L.D. câte 100 lei, acesta fiind de acord şi pentru depozitarea ţigărilor în locuinţa numitului B.M. de care acesta avea grijă în lipsa proprietarului, locuinţă ce se afla situată pe drumul de acces din satul Oroftiana.

De asemenea, s-au înţeles ca pentru demontarea şi remontarea într-un timp cât mai scurt a elementelor de prindere a capitonajului microbuzului să folosească o bormaşină electrică cu cap de şurubelniţă, pe care inculpatul urma să o pună la dispoziţie de fiecare dată.

În dimineaţa zilei de 18 aprilie 2006, în jurul orelor 04,00, inculpatul A.H. a fost sunat pe telefonul mobil de către numitul K., fiind anunţat că a lăsat la piciorul podului un număr de 3 saci din material textil, conţinând 6 baxuri de ţigări marca S.G.

Împreună cu inculpatul L.D., inculpatul A.H. s-a deplasat cu atelajul acestuia până la locuinţa sa din marginea satului, după care şi-a continuat pe jos deplasarea, trecând pe lângă stâlpul de demarcaţie SPF - 904 şi ajungând la pod de unde au ridicat cei 3 saci cu ţigări, au revenit pe acelaşi drum la locuinţa lui L.D., au încărcat sacii în atelaj şi şi-au continuat deplasarea până la locuinţa numitului B.M. Acolo, împreună cu L.V. şi A.H., au demontat pereţii laterali şi capitonajul lui introducând în compartimentele existente, toată cantitatea de ţigări, operaţiune efectuată cu bormaşina electrică pusă la dispoziţie de primul.

Potrivit înţelegerii, inculpatul L.V. i-a plătit inculpatului L.D. pentru serviciile făcute suma de 100 lei, precizându-i că vor reveni în seara aceleiaşi zile pentru efectuarea unui nou transport de ţigări de contrabandă. Ulterior, inculpaţii L.V. şi A.H. s-au deplasat cu microbuzul către municipiul Suceava unde primul i-a înmânat celui de al doilea, pentru toate ţigările achiziţionate suma de 400 dolari şi o sumă de 2.000 lei, până la concurenţa valorii de 3.150 lei.

Întrucât numitul K. i-a comunicat inculpatului A.H. că, în aceeaşi noapte urma să expedieze un alt transport de ţigări, acesta din urmă l-a informat despre acest lucru pe inculpatul L.V., solicitându-i să găsească încă o persoană care să-i ajute la transport .

În seara zilei de 18 aprilie 2006, inculpatul A.H. a revenit din nou pe teritoriul României prin P.F. Siret deplasându-se la locuinţa inculpatului L.V. La acesta din urmă, se afla şi inculpatul G.C.V. care fusese recrutat de către inculpatul L.V. pentru desfăşurarea următoarelor activităţi de contrabandă, întrucât cantităţile de ţigări ce urmau a fi introduse în România urmau a fi tot mai mari.

Cu acelaşi microbuz, toţi trei s-au deplasat în localitatea Oroftiana, parcând autovehiculul în curtea locuinţei lui B.M. unde erau aşteptaţi de inculpatul L.D.

În dimineaţa zilei de 19 aprilie 2006, în jurul orelor 04,00, inculpatul A.H. l-a contactat telefonic pe K. care i-a spus că a adus în acelaşi loc ca şi în seara precedentă (sub podul de peste râul Prut) un număr de 8 saci cu ţigări.

Inculpatul A.H. şi L.D. s-au deplasat către pod, folosind acelaşi traseu ca şi în noaptea precedentă, fiind însoţiţi de această dată şi de inculpatul G.C.V. Au trecut fraudulos frontiera de stat din România şi Ucraina pe lângă borna de demarcaţie SPF - 904 şi şi-au continuat deplasarea până la pod, de unde au revenit cu un număr de 8 saci cu ţigări, la reîntoarcere urmând acelaşi traseu şi procedând în acelaşi mod. La locuinţa numitului B.M., împreună şi cu inculpatul L.V., au disimulat în compartimentele din pereţii laterali şi din capitonajul autovehiculului ţigările existente într-un număr de 6 saci, un număr de 2 saci rămânând nedesfăcuţi întrucât nu mai existau compartimente libere, folosind şi de această dată bormaşina electrică pentru demontarea şi remontarea rapidă a şuruburilor de prindere a capitonajului.

Pentru participarea la activitatea infracţională, inculpatul L.D. a primit de la inculpatul L.V. 100 lei.

În jurul orelor 06,00, inculpaţii L.V., A.H. şi G.C.V. s-au îmbarcat în microbuz pentru a se deplasa către municipiul Suceava şi după aproximativ 15 minute, la ieşirea din localitatea Oroftiana, autovehiculul a fost oprit de către o patrulă a Poliţiei de Frontieră Botoşani, ocazie cu care au fost identificate un număr de 3.820 pachete ţigări marca S.G., ţigări având aplicate banderole de marcare ucrainene.

De asemenea, asupra inculpatul L.V. a fost identificată suma de 5.4 lei iar în autovehicul, a fost găsită la bord maşina electrică, precum şi două perechi de cizme de cauciuc noi, prezentând urme recente de folosire.

Situaţia de fapt reţinută s-a considerat a fi dovedită cu raportul eveniment, procesul-verbal de constatare a infracţiunii, declaraţiile martorilor U.E., U.C., A.R.N., procesele-verbale reconstituire şi cercetare la faţa locului însoţite de planşe fotografice, dovezile de ridicare a bunurilor, procese-verbale de verificare a agendelor telefonice, CD-ul conţinând filmări judiciare, listing-uri de intrări/ieşiri în/din România, fişe de evidenţă a populaţiei.

Inculpaţii A.H., L.D. şi G.C.V. atât la urmărirea penală cât şi în instanţă, au recunoscut faptele ce se reţin în sarcina lor. Inculpatul L.V., atât la urmărirea penală cât şi în instanţă a negat participarea la săvârşirea acestor infracţiuni, declaraţii care însă nu au putut fi luate în considerare, nefiind probate cu nicio probă care să susţină afirmaţiile ce le-a făcut, motiv pentru care instanţa de fond le-a considerat fiind nesincere.

Prin urmare apreciind că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, prima instanţă a hotărât condamnarea lor.

Faţă de inculpatul L.V., instanţa de fond a reţinut că acesta a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie cât şi în stare de recidivă postexecutorie, este grav bolnav, dar a avut o poziţie nesinceră atât la urmărire cât şi în instanţă, motiv pentru care în favoarea acestuia nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante.

S-a reţinut că din relaţiile primite de la Biroul de executări penale al Judecătoriei Suceava, rezultă că acest inculpat are de executat o pedeapsă de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 295/2004. În executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat la 28 decembrie şi liberat la 15 iulie 2005 ca efect al admiterii cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată pe motive medicale, rămânând un rest de pedeapsă de executat de 1.526 zile.

Prin urmare, în temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., tribunalul a contopit restul de pedeapsă de executat de 1.526 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 295/2004 a Judecătoriei Suceava cu cea aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea. În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), Tribunalul Botoşani a dedus duratele reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor, iar în baza art. 118 lit. b) şi d) C. pen. au fost confiscate bunurile care au fost folosite la săvârşirea infracţiunilor, bunurile date pentru a determina comiterea faptelor respectiv cantitatea de 3820 pachete marca "S.G.", suma de 150 RON, suma de 5470 RON şi autovehiculul V. utilizat la transportul ţigărilor, suma de 200 RON.

Împotriva Sentinţei penale nr. 64 din 15 martie 2007 a Tribunalului Botoşani au declarat apel cei 4 inculpaţi, iar prin Decizia penală nr. 109 din 14 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava apelurile au fost respinse ca nefondate.

În cauză au declarat recurs toţi inculpaţii, iar prin Decizia penală nr. 1202/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost admise recursurile, casată Decizia penală nr. 109 din 14 noiembrie 2007 şi trimisă cauza la Curtea de Apel Suceava pentru rejudecarea apelurilor.

În motivarea hotărârii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se arată că instanţa de apel nu şi-a motivat hotărârea - caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9, întrucât deşi a respins apelurile inculpaţilor nu a argumentat de ce motivele de apel nu sunt întemeiate, nu a analizat criticile invocate de apelanţi, probele administrate, limitându-se doar la a aprecia că motivele formulate de inculpaţi şi care vizează achitarea lor sau reducerea pedepselor nu pot fi primite.

În susţinerea apelului declarat de inculpatul G.C.V., s-a arătat că se impune achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional prev. de art. 7 alin. (1), (3) Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, simpla participare a celor 3 inculpaţi la un act al infracţiunii de contrabandă nu poate atrage o asemenea încadrare.

Examinând apelurile s-a constatat că în parte sunt întemeiate, respectiv cu privire la greşita individualizare a pedepselor accesorii, a modalităţii de executare în cazul inculpaţilor G.C.V. şi L.D., şi a sporurilor de pedeapsă aplicate.

Din probele testimoniale administrate, procesele-verbale de reconstituire şi cele la faţa locului, planşe fotografice, dovezile de ridicare a bunurilor, procesele-verbale de verificare a agendelor telefonice, CD-ul conţinând video filmări judiciare, listing-uri de intrări/ieşiri în/din România, coroborat cu declaraţiile de recunoaştere totală ale inculpaţilor A.H., L.D. şi G.C.V., rezultă că inculpaţii A.H., L.V. şi L.D. au constituit un grup pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni (contrabandă) şi care urma să-şi desfăşoare activitatea pe o anumită durată de timp pentru a obţine în mod direct un beneficiu financiar.

Inculpatul A.H. deţinea calitatea de lider al grupului, sarcinile sale constând în coordonarea operaţiunilor de contrabandă cu ţigări prin contactul permanent pe care îl ţinea cu furnizorul K. şi cu beneficiarul L.V., participa în mod nemijlocit la transportul ţigărilor de pe teritoriul Ucrainei pe teritoriul României, ajutând la disimularea ţigărilor în capitonajul microbuzului ce aparţinea inculpatului L.V. şi, de asemenea, încasând de la acesta sumele rezultate din vânzarea ţigărilor.

Inculpatul L.V. era beneficiarul ţigărilor de contrabandă şi avea ca sarcini asigurarea transportului ţigărilor din localitatea Oroftiana până în Suceava, participa la disimularea ţigărilor în capitonajul microbuzului, asigura pe acelaşi traseu transportul celor doi inculpaţi (A.H. şi G.C.V.), asigura plata unei sume de bani către inculpaţii L.D., G.C.V. pentru activitatea infracţională desfăşurată, plata către inculpatul A.H. a contravalorii ţigărilor achiziţionate, a contactat pe inculpaţii L.D. şi G.C.V. cu privire la transportul de ţigări.

De asemenea, inculpatul L.D. era persoana de sprijin a grupului, având ca sarcini punerea la dispoziţie a celor două imobile (locuinţa sa şi a numitului B.M.), pe timpul desfăşurării operaţiunilor punea la dispoziţie atelajul ce servea la transportul ţigărilor între cele două imobile, însoţea pe inculpatul A.H. şi G.C.V. în localitate, în timpul desfăşurării operaţiunilor participând la transportul ţigărilor de la podul de peste râul Prut la microbuzul inculpatului L.V.

În ce priveşte pe inculpatul G.C.V., rezultă din probatoriul administrat că acesta a aderat la grupul infracţional organizat format din cei trei inculpaţi, sus-menţionaţi, având ca sarcini transportul lor de pe teritoriul Ucrainei pe teritoriul României, participând la disimularea ţigărilor în capitonajul microbuzului. Deşi acest inculpat susţine că nu a ştiu că a trecut frontiera de stat, că nu ştia că transporta ţigări de contrabandă, aceste susţineri nu pot fi reţinute deoarece din declaraţia martorului A. reiese că la reconstituire inculpatul L.D. a declarat că şi celelalte 2 persoane cu care s-a deplasat în Ucraina erau conştiente că treceau fraudulos frontiera pentru a aduce ţigări (deci inclusiv şi inculpatul G.C.V.), iar din declaraţiile inculpaţilor L.D., A.H. reiese că inculpatul L.V. l-a cooptat pe inculpatul G.C.V. în activitatea infracţională, că aceştia se cunoşteau foarte bine, inculpatul A.H. declarând că deşi nu a vorbit cu inculpatul G.C.V., a dedus că inculpatul L.V. i-a spus despre ce este vorba deoarece inculpatul G.C.V. nu a pus pe drum nicio întrebare, ştia foarte bine ce are de făcut, a participat la toate activităţile inclusiv la cele de ascundere a ţigărilor de contrabandă în pereţii microbuzului. Toate aceste probe precum şi comportamentul inculpatului G.C.V. demonstrează pe deplin că acesta era conştient de întreaga activitate infracţională pe care o desfăşoară.

Pe lângă atribuţiile bine determinate pe care le avea fiecare membru, existenţa în cauză a unui grup infracţional organizat, în sensul art. 7 din Legea nr. 39/2003 se mai relevă şi din modul de obţinere a beneficiilor financiare. Astfel, inculpatul L.V. achita inculpatului A.H. contravaloarea ţigărilor de contrabandă, iar inculpatului L.D. şi G.C.V. de fiecare dată câte o sumă fixă pentru contribuţia infracţională a acestora. După revânzarea ţigărilor pe „piaţa neagră" sumele de bani obţinute erau reutilizate pentru continuarea activităţii. De asemenea, existenţa unui spaţiu privat într-o localitate de frontieră pentru a oferi siguranţă membrilor grupului, utilizarea unui dispozitiv electric (bormaşină) pentru a reduce considerabil timpul afectat montării şi demontării capitonajului microbuzului şi utilizarea unui echipament adecvat parcurgerii terenului mlăştinos (cizme de cauciuc recent achiziţionate), conduc la infracţiunea de contrabandă, prev. şi ped. de art. 175 din Legea nr. 141/1997 cu modificările ulterioare.

Potrivit disp. art. 175 din Legea nr. 141/1997 cu modificările ulterioare există infracţiune de contrabandă în situaţia când trecerea peste frontieră se face prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri. Locurile pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri sunt reglementate.

În speţă, existenţa infracţiunii este evidentă întrucât membrii grupului au introdus ţigările în România prin alte locuri decât cele prevăzute de lege, respectiv prin afara punctelor vamale Racovăţ sau Stânca, singurele existente în jud. Botoşani.

S-a comis şi infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României prev. de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001.

Prin depăşirea bornei de demarcaţie SPF - 904, ce delimitează frontiera de stat dintre România şi Republica Ucraina, inculpaţii A.H., L.D. G.C.V. au săvârşit infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei statului român, trecerea neavând loc printr-un punct autorizat.

Inculpatul A.H. a precizat în declaraţiile sale că, cunoştea faptul că ţigările expediate de K. nu puteau fi introduse pe teritoriul României decât prin contrabandă, respectiv prin trecerea ilegală a frontierei celor două state, aspectele erau cunoscute şi de către inculpatul L.D., având locuinţa la câteva sute de metri de borna de demarcaţie.

Chiar dacă inculpatul G.C.V. nu era localnic, a precizat că cunoştea că, prin deplasarea la acel pod, trecea fraudulos frontiera. Inculpatul-apelant L.V. nu a recunoscut comiterea faptelor, dar declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor A.H., L.D., G.C.V. îl incriminează pe deplin.

S-a constatat însă că apelurile sunt întemeiate sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor, respectiv sub aspectul netemeiniciei sporurilor de pedeapsă aplicate, greşitei individualizări a modalităţii de executare a pedepsei principale de către inculpaţii L.D. şi G.C.V., fiind de asemeni greşit individualizate şi pedepsele accesorii aplicate celor 4 inculpaţi.

Potrivit art. 34 lit. b) C. pen. când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, se aplică cea mai grea, sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la individualizarea pedepsei trebuie să se ţină seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, gradul de pericol social concret, limitele speciale ale pedepsei, cauzele ce agravează sau atenuează răspunderea penală, împrejurările comiterii faptelor, urmările lor, cât şi de persoana făptuitorului.

În cauză faptele au fost comise în aprilie 2006, au fost săvârşite doar 2 acte materiale, iar de la data comiterii până în prezent apelanţii nu au mai intrat în conflict cu legea penală. Apoi inculpaţii A.H. şi G.C.V. au colaborat cu organele de urmărire penală ajutând la identificarea şi prinderea întregului grup infracţional, iar inculpatul L.V. este grav bolnav.

În aceste împrejurări instanţa de apel a constatat că sporurile de câte 6 luni închisoare aplicate inculpatului A.H., 2 luni închisoare aplicat inculpatului L.D. şi 4 luni închisoare aplicat inculpatului L.V., nu se mai justifică, motive pentru care în urma admiterii apelurilor aceste sporuri au fost înlăturate.

Inculpatul-apelant G.C.V. nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, a colaborat în vederea prinderii întregului grup infracţional, are un copil minor în întreţinere, soţia sa este bolnavă încadrată într-un grad de handicap, provine dintr-o familie numeroasă de 15 persoane, părinţii săi sunt şi ei bolnavi, inculpatul a participat doar la un singur act material, aducându-şi un aport redus la activitatea infracţională.

Inculpatul L.D. a avut un rol mai diminuat în ce priveşte constituirea grupului infracţional în raport de inculpaţii A.H. şi L.V., nu are antecedente penale, a avut comportări bune în familie şi societate, a recunoscut şi regretat comiterea faptelor.

În acest context, instanţa de apel a apreciat că pentru inculpaţii G.C.V. şi L.D., scopul pedepsei de prevenţie generală şi reeducare poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării pedepselor rezultante ce li s-a aplicat, conform disp. art. 81 C. pen., în condiţiile şi cu consecinţele prev. de art. 82, 83 C. pen.

S-a constatat că hotărârea instanţei de fond apare nelegală sub aspectul pedepselor accesorii aplicate apelanţilor, Curtea constatând că acestora în mod nelegal ca pedepse accesorii li s-a interzis, pe lângă interzicerea drepturilor civile prev. de lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. şi interzicerea dreptului civil prevăzut la "c)" - dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, ori de a urma o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru comiterea infracţiunii .

Date fiind împrejurările comiterii faptelor se constată că pentru comiterea infracţiunilor inculpaţii nu s-au folosit de o funcţie, profesie, activitate, astfel interzicerea dreptului civil prev. de art. 64 lit. c) C. pen., este nejustificată. Aşa fiind, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile, desfiinţată în parte hotărârea instanţei de fond şi în rejudecare s-au înlăturat sporurile de pedeapsă aplicate inculpaţilor A.H., L.D., L.V., înlăturarea dispoziţiei prin care celor 4 inculpaţi li s-a interzis ca pedeapsă accesorie interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen.; dispunerea suspendării condiţionate a executării pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor G.C.V. şi L.D., potrivit art. 81, 83 C. pen., vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Împotriva deciziei din apel s-a exercitat calea de atac a recursului atât de către procuror cât şi de doar doi din cei 4 inculpaţi, respectiv inculpaţii - L.V. şi G.C.V.

În motivarea recursului procurorului s-a motivat că, fapt esenţial, întreaga cantitate de ţigări de contrabandă în cauză a fost evaluată la suma de 6.820 euro.

Deşi în favoarea inculpaţilor A.H. şi G.C.V. s-a făcut aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, respectiv aplicarea beneficiului de reducere la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, acest lucru nu diminuează gravitatea faptelor comise.

Evaluând toate circumstanţele reţinute în sarcina inculpaţilor, instanţa de fond a efectuat o corectă şi obiectivă individualizare a pedepselor aplicate şi în mod greşit instanţa de apel a înlăturat sporurile de pedeapsă aplicate inculpaţilor A.H., L.D. şi L.V., dispunând totodată suspendarea condiţionată a pedepselor aplicate inculpaţilor G.C.V. şi L.D., motivat în principal de timpul scurs de la comiterea faptelor până în prezent.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul dispoziţiilor articolului 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., s-a solicitat să se admită recursul formulat şi în rejudecare să se dispună menţinerea hotărârii primei instanţe întrucât sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, apelul a fost admis în mod netemeinic.

Pe de altă parte, inculpatul G.C.V., mulţumit fiind se pare de aspectul juridic al neexecutării efective a sancţiunii aplicate, s-a rezervat în a critica Decizia exclusiv în ceea ce priveşte cuantumul sancţiunii aplicate - evident în sensul diminuării acesteia, fără a mai aduce critici în ceea ce vizează conturarea stării de fapt incidente, reţinerea sau nu de vinovăţie din partea sa, cazul de casare expres şi unic invocat fiind cel de la art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

O situaţie juridică specială funcţionează faţă de inculpatul L.V., din datele comunicate de unităţile de penitenciar unde se găseşte acesta rezultând că suferă de o boală gravă care îl împiedică să participe la judecată, iar prezenţa sa fiind obligatorie, pentru a nu se trena soluţionarea cauzei ce are o complexitate mare, de către instanţa de recurs s-a apreciat că soluţia procedurală optimă este aceea a disjungerii recursului acestuia, pentru sincronizare de situaţii juridice - şi cel al procurorului în latura care îl vizează.

Aşadar examenul de control judiciar în recurs fiind restrâns la criticile procurorului în latura sancţionatorie privitor la trei inculpaţi, iar pe de altă parte, în replică, tot pe acelaşi palier de discuţie, doar recursul inculpatului G.C.V., se vor reţine următoarele:

Deşi starea de fapt nu a fost concret criticată în recurs, se va consemna rezumativ, raportat la întregul ansamblu faptic că, din probele testimoniale administrate, procesele-verbale de reconstituire şi cele la faţa locului, planşe fotografice, dovezile de ridicare a bunurilor, procesele-verbale de verificare a agendelor telefonice, CD-ul conţinând video filmări judiciare, listing-uri de intrări/ieşiri în/din România, coroborat cu declaraţiile de recunoaştere totală ale inculpaţilor A.H., L.D. şi G.C.V., rezultă că inculpaţii A.H., L.V. şi L.D. au constituit un grup pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni (contrabandă) şi care urma să-şi desfăşoare activitatea pe o anumită durată de timp pentru a obţine în mod direct un beneficiu financiar.

Inculpatul L.D. era persoana de sprijin a grupului, având ca sarcini punerea la dispoziţie a celor două imobile (locuinţa sa şi a numitului B.M.) pe timpul desfăşurării operaţiunilor punea la dispoziţie atelajul ce servea la transportul ţigărilor între cele două imobile, însoţea pe inculpatul A.H. şi G.C.V. în localitate, în timpul desfăşurării operaţiunilor participând la transportul ţigărilor de la podul de peste râul Prut la microbuzul inculpatului L.V.

În ce priveşte pe inculpatul-recurent G.C.V., rezultă din probatoriul administrat că acesta a aderat la grupul infracţional organizat, având ca sarcini transportul inculpaţilor de pe teritoriul Ucrainei pe teritoriul României, participând la disimularea ţigărilor în capitonajul microbuzului. Şi comportamentul inculpatului G.C.V. demonstrează pe deplin că acesta era conştient de întreaga activitate infracţională pe care o desfăşoară.

După revânzarea ţigărilor pe „piaţa neagră" sumele de bani obţinute erau reutilizate pentru continuarea activităţii. De asemenea, existenţa unui spaţiu privat într-o localitate de frontieră pentru a oferi siguranţă membrilor grupului, utilizarea unui dispozitiv electric (bormaşină) pentru a reduce considerabil timpul afectat montării şi demontării capitonajului microbuzului şi utilizarea unui echipament adecvat parcurgerii terenului mlăştinos (cizme de cauciuc recent achiziţionate), conduc la reţinerea infracţiunii de contrabandă, prev. şi ped. de art. 175 din Legea nr. 141/1997 cu modificările ulterioare.

S-a comis şi infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României prev. de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001.

Chiar dacă inculpatul G.C.V. nu era localnic, a precizat că cunoştea că, prin deplasarea la acel pod, trecea fraudulos frontiera.

În faza de prim control judiciar, s-a constatat deplin justificat, cel puţin raportat la sfera ce vizează recursul de faţă, că apelurile sunt întemeiate sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor, respectiv sub aspectul netemeiniciei sporurilor de pedeapsă aplicate, greşitei individualizări a modalităţii de executare a pedepsei principale de către inculpaţii L.D. şi G.C.V.

Reiterăm că, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la individualizarea pedepsei trebuie să se ţină seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, gradul de pericol social concret, limitele speciale ale pedepsei, cauzele ce agravează sau atenuează răspunderea penală, împrejurările comiterii faptelor, urmările lor, cât şi de persoana făptuitorului.

În cauză faptele au fost comise în aprilie 2006, au fost săvârşite doar 2 acte materiale, iar de la data comiterii până în prezent inculpaţii direct vizaţi în recursul parchetului, de faţă, nu au mai intrat în conflict cu legea penală.

Inculpaţii A.H. şi G.C.V. au colaborat cu organele de urmărire penală ajutând la identificarea şi prinderea întregului grup infracţional.

În aceste împrejurări instanţa de apel a constatat cu deplină corectitudine că sporurile de câte 6 luni închisoare aplicate inculpatului A.H. şi 2 luni închisoare aplicat inculpatului L.D. nu se mai justifică, motiv pentru care în urma admiterii apelurilor aceste sporuri au fost înlăturate.

Inculpatul-recurent G.C.V. nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, a colaborat în vederea prinderii întregului grup infracţional, are un copil minor în întreţinere, soţia sa este bolnavă încadrată într-un grad de handicap, provine dintr-o familie numeroasă de 15 persoane, părinţii săi sunt şi ei bolnavi, inculpatul a participat doar la un singur act material, aducându-şi un aport redus la activitatea infracţională.

Inculpatul L.D. a avut un rol mai diminuat în ce priveşte constituirea grupului infracţional, nu are antecedente penale, a avut comportări bune în familie şi societate, a recunoscut şi regretat comiterea faptelor.

În acest context, instanţa de apel a apreciat just că pentru inculpaţii G.C.V. şi L.D., scopul pedepsei de prevenţie generală şi reeducare poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării pedepselor rezultante ce li s-a aplicat, conform disp. art. 81 C. pen., în condiţiile şi cu consecinţele prev. de art. 82, 83 C. pen., astfel s-a creat acestora o situaţie juridică sancţionatorie obiectivă, neprivativă de libertate, ce privită în întregul context juridic dat, implicarea acestor persoane într-un ansamblu infracţional grav, nu reclamă şi alte diminuări sau împrejurări favorabile, şi în consecinţă recursul exclusiv din partea inculpatului G.C.V. nu poate fi privit decât ca nefondat.

S-a constatat şi că hotărârea instanţei de fond apare nelegală sub aspectul pedepselor accesorii aplicate, Curtea constatând că acestora în mod nelegal ca pedepse accesorii li s-a interzis, pe lângă interzicerea drepturilor civile prev. de lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. şi interzicerea dreptului civil prevăzut la "c)" - dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru comiterea infracţiunii.

Faţă de cele mai sus expuse, recursurile de faţă, atât cel al procurorului, vizând situaţia juridică a trei inculpaţi, cât şi cel al inculpatului G.C.V. nu pot fi catalogate decât ca nefondate, vor fi respinse în consecinţă pe considerentele art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., fiind de reiterat situaţia juridică specială, a disjungerii cauzei faţă de persoana inculpatului recurent-intimat L.V.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Disjunge cauza în ceea ce-l priveşte pe recurentul-intimat inculpat L.V.

Stabileşte termen de judecată la data de 13 ianuarie 2011.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Suceava şi de inculpatul G.C.V. împotriva Deciziei penale nr. 21 din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.

Obligă pe recurentul-inculpat G.C.V. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului parchetului rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii-inculpaţi A.H. şi L.D., în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 3899/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 49/2010. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 4020/2010. Penal. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4020/2010. Penal. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs