ICCJ. Decizia nr. 49/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 49/2010
Dosar nr. 5818/2/2009
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 273 din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta M.M. împotriva Rezoluţiei nr. 773/II/2/2009 din 4 iunie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiţionarei împotriva Rezoluţiei nr. 1293/P/2008 din 5 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, soluţie pe care a menţinut-o ca legală şi temeinică.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în urma plângerii penale formulate la data de 5 decembrie 2006 de către persoana vătămată M.M., pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost înregistrat Dosarul penal nr. 939/P/2006 privind pe C.M., director al Casei Judeţene de Pensii Ilfov, G.D., director al Casei de Pensii a Sectorului 4 Bucureşti şi C.Y., preşedinte al Comisiei de expertiză pentru persoane cu handicap a judeţului Ilfov, cercetate pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Cauza a fost repartizată spre instrumentare inspectorului principal de poliţie B.B. din cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Ilfov - Serviciul de investigare a fraudelor care, prin Referatul nr. 301567/2006 a propus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoare.
Soluţia propusă a fost confirmată de procuror prin Rezoluţia nr. 939/P/2006 din 25 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu şi menţinută în urma verificării acesteia din urmă de către prim-procurorul Parchetului, prin Rezoluţia nr. 215/II-2/2008 din 26 februarie 2008.
Reclamând modul defectuos de instrumentare a Dosarului penal nr. 939/P/2006, persoana vătămată M.M. a formulat plângere penală împotriva lucrătorului de poliţie B.B.
Ulterior, plângerea a fost completată de M.C.V. (soţul petiţionarei) cu cererea de tragere la răspundere penală şi a prim-procurorului N.T., în legătură cu întocmirea rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 215/II-2/2008 din 26 februarie 2008.
Prin Rezoluţia nr. 1293/P/2008 din 5 mai 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procuror şi lucrătorul de poliţie pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 264 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele sesizate nu există.
Prin Rezoluţia nr. 773/II/2/2009 din 4 iunie 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată plângerea petiţionarei formulată împotriva măsurii dispuse de procuror.
La rândul său, instanţa de judecată, învestită potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. cu plângerea persoanei vătămate M.M., a constatat că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică şi a menţinut-o ca atare.
S-a arătat că lucrătorul de poliţie B.B. face parte din structurile Poliţiei judiciare şi, instrumentând Dosarul nr. 939/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în mod corespunzător, formulând o propunere care a fost însuşită de procuror.
În efectuarea actelor premergătoare, lucrătorul de poliţie judiciară nu a avut o poziţie partinică, ci a expus o situaţie constatată în urma examinării înscrisurilor depuse la dosar.
Tot astfel, s-a arătat că nu există indicii de săvârşire a vreunei fapte de natură penală în conduita profesională a procurorului N.T.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionara M.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a arăta motivele de casare.
Verificând hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Judecând plângerea, instanţa de fond a verificat rezoluţia procurorului pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că soluţia dată de procuror este legală şi temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii de săvârşire a vreunei fapte penale, astfel că, în prezenţa cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc. pen. - faptele sesizate nu există - procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, soluţie conformă dispoziţiilor legale.
Atât lucrătorul de poliţie judiciară, cât şi procurorul, şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în mod corespunzător, fără a vătăma, cu ştiinţă, interesele legale ale petiţionarei şi fără a favoriza vreuna dintre persoanele verificate.
Propunerea întocmită de lucrătorul de poliţie cu privire la modul de soluţionare a cauzei penale ce-i fusese repartizată, a fost verificată şi confirmată de procuror, iar rezoluţia dispusă de acesta a făcut, apoi, obiectul controlului ierarhic, fiind menţinută de prim-procurorul N.T. care şi-a exercitat, în acest mod, prerogativele legale.
Constatând că în cauză nu există motive de casare a hotărârii atacate, aceasta fiind legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge recursul petiţionarei M.M. ca nefondat.
Recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara M.M. împotriva Sentinţei penale nr. 273 din 13 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4020/2010. Penal. Infracţiuni la regimul... | ICCJ. Decizia nr. 4083/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
