ICCJ. Decizia nr. 4069/2010. Penal. Arestare provizorie în vederea extradarii(Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4069/2010
Dosar nr. 499/39/2010
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 114 din 5 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea formulată de autoritatea judiciară solicitantă a Republicii Moldova şi în baza art. 54 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată, a dispus extrădarea şi predarea persoanei solicitate S.S. (fiul lui S. şi al V., născut în satul S., districtul Călăraşi - Republica Moldova, domiciliat în satul natal, cetăţenia moldovenească) autorităţii judiciare a Republicii Moldova, în vederea executării pedepsei stabilite prin Sentinţa din 8 decembrie 2008 a Judecătoriei Râşcani, sentinţă modificată şi executorie prin Decizia din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Chişinău.
Totodată, s-a constatat că persoana solicitată S.S. a fost arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 12 iunie 2010, a fost menţinută starea de arest provizoriu în vederea extrădării până la predarea persoanei solicitate, dar nu mai mult de 30 de zile, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri.
De asemenea, s-a luat act că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 12 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat Curţii de Apel Suceava propunerea de luare a măsurii arestării provizorii de urgenţă a persoanei extrădabile S.S., dat în urmărire internaţională încă de la data de 30 octombrie 2008 de către B.N.C.I. Chişinău.
La sesizarea depusă au fost ataşate ordonanţa de căutare internaţională, cazierul judiciar al persoanei extrădabile, acte de stare civilă, copii ale sentinţei Judecătoriei Râşcani pronunţată în Dosarul nr. 1-37/08-1/42. 08-1-72/08 1-95/08 şi a Deciziei din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Chişinău, pronunţată în Dosarul nr. 512/2009.
Prin hotărârile menţionate s-a reţinut că S.S. a înşelat mai mulţi cetăţeni moldoveni cărora le-a cauzat prejudicii importante, de peste 27.000 euro.
Ulterior s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei urmărite, apoi arestarea persoanei extrădabile iar la data de 2 iulie 2010 Ministerul Justiţiei din Republica Moldova a solicitat extrădarea cetăţeanului moldovean în vederea executării hotărârii de condamnare.
S-a mai reţinut că în cursul derulării procedurii de extrădare persoana extrădabilă S.S. a formulat cerere de azil în România, cerere soluţionată irevocabil prin Decizia civilă nr. 593 din 5 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava, iar ulterior a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, cerere, de asemenea, respinsă, întrucât motivele invocate şi probele administrate nu au fost de natură a crea convingerea instanţei că aceasta nu va încerca să se sustragă de la judecarea procedurii de extrădare sau că va tergiversa soluţionarea acestei proceduri.
S-a mai reţinut, în urma efectuării controlului de regularitate internaţională în condiţiile art. 39 alin. (4) lit. b) şi art. 40 din Legea nr. 302/2004 modificată, că persoana extrădabilă a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 187 alin. (5) şi art. 190 alin. (5) C. pen. moldovenesc, şi nu s-a făcut dovada prin probele administrate că extrădarea şi predarea acesteia sunt susceptibile de a avea consecinţe de o gravitate deosebită pentru ea, în special asupra vieţii sau integrităţii sale fizice şi psihice.
Mai mult, prima instanţă a reţinut că din iniţiativa autorităţii solicitate instanţa română a fost asigurată că este garantată persoanei extrădabile dreptul la utilizarea căii de atac împotriva hotărârilor pronunţate în absenţa sa.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, persoana extrădabilă a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen., în sensul că hotărârea pronunţată nu este motivată, iar predarea recurentului către autorităţile moldoveneşti i-ar pune viaţa în pericol.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării dacă nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau aceasta nu se înţelege.
Conform art. 354 C. proc. pen., hotărârea prin care instanţa penală soluţionează fondul cauzei trebuie să cuprindă o parte introductivă, o expunere şi dispozitivul, iar art. 356 C. proc. pen. menţionează că expunerea trebuie să cuprindă date cu privire la identitatea părţii, descrierea situaţiei de fapt, analiza probelor administrate, arătarea temeiurilor de drept care justifică soluţia dată în cauză.
În termeni generici, o hotărâre nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia atunci când datele de fapt şi de drept care o justifică nu se regăsesc în expunerea sentinţei atacate cu recurs, iar motivarea în drept presupune arătarea motivelor pentru care soluţia pronunţată se regăseşte într-un temei juridic.
Or, în speţă, instanţa de fond a analizat în detaliu situaţia de fapt, a indicat, în succesiunea lor, etapele urmate pentru a se admite cererea de extrădare, a analizat dispoziţiile art. 39 şi 40 din Legea nr. 302/2004, referitoare la procedura extrădării pasive şi la examenul de regularitate internaţională.
Totodată, instanţa de fond a examinat toate apărările formulate de persoana extrădabilă şi pe baza depoziţiilor martorilor S.V. şi S.O. propuşi de aceasta, s-a concluzionat că extrădarea şi predarea lui S.S. nu pot avea consecinţe grave asupra vieţii, integrităţii fizice sau psihice a acestuia.
Neexistând vreun motiv obligatoriu sau opţional de refuz al extrădării, justificat prima instanţă a apreciat neîntemeiată cererea formulată de S.S. de rejudecare a cauzei sale penale în România, şi fiind îndeplinite toate condiţiile de extrădare în mod corect a fost admisă cererea formulată de autoritatea judiciară solicitantă a Republicii Moldova şi a dispus extrădarea şi predarea în vederea executării pedepsei stabilite prin sentinţa Judecătoriei Râşcani, definitivă prin Decizia din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Chişinău.
Al doilea motiv de recurs invocat de persoana extrădabilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. este, de asemenea, nefondat întrucât instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la toate probele şi cererile formulate de persoana extrădabilă, fiindu-i garantate drepturile sale procesuale.
În raport de considerentele arătate, recursul declarat de persoana extrădabilă nu este fondat şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă S.S. împotriva Sentinţei penale nr. 114 din 5 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 420 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1904/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4070/2010. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
